KorAP: Find »[drukola/base=îndărăt & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...57 >

1,417 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

Începu să vadă din nou. În picioare, În fața lui, recunoscu figura impunătoare a lui Arrigo. Filosoful era aplecat deasupra lui. Părea pe punctul de a-l ataca iar. Zvârlind din picioare cu disperare, Dante se târî pe spate, dându-se Îndărăt cu câțiva pași. Apoi, arcuindu-se din șale, izbuti să se ridice În picioare și să scoată daga. Dar Arrigo nu părea ca ar fi vrut să Îl amenințe. Întinse mâinile spre el, arătându-i că era neînarmat, și i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
hățișul de străduțe din spatele Baptisteriului. Dar cum te simți? adăugă el apoi, cu ochii ațintiți asupra rănii. Dante Își atinse locul de la baza gâtului, de unde Îi venea durerea, retrăgându-și degetele pătate de sânge. Pipăindu-și tăietura, făcu un pas Îndărăt, pentru a se menține la distanță de celălalt, care părea dornic să Îl ajute. Arrigo pricepu și stătu locului. Un zâmbet Îi Încreți buzele. - Nu eu am căutat să te ucid. - Cineva a Încercat s-o facă. Iar ochii mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916

noi să cerem de la unguri ceva, căci ei nu sunt competenți să ni dea nimica. Când un făcător de rele comite o infracțiune în avere publică ori privată, nu e făcătorul de rele instanța competentă de la care ai a cere îndărăt cele răpite, ci justiția. Se poate chiar ca justiția, rău informată, să fie legalizat apropriarea făcătorului de rele; asta însă nu schimbă nimica din ființa dreptului, căci cu toate astea, a doua zi, justiția, bine informată, va revoca o sentință

Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
de avantagele lor, sârbii au avut vreme de a-și încheia din nou linia, care astăzi e tocmai așa de tare ca și înaintea luptei, cu mica deosebire că centrul ei se află astăzi cu câteva mii de pași mai îndărăt. Deci poziția lor se 'ntinde astăzi pe defileul dintre Duniș-Crușevaț pe de o parte; iar pe de alta e așezată pe înălțimile din a stânga Moravei, de-a - lungul pârâului Dgiunisca până la podurile de pe Morava de la Trubarevo. Aceste înălțimi sunt

Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
societății noastre, care luase de la grecul constantinopolitan toată lenea, tot bizantinismul, se lasă ușor înădușită de ciocoimea ei, de foastele ei slugi, cari, fără nici o muncă meritoasă pentru societate, se urcă repede în locul vechei aristocrații, ce dedese așa de tare îndărăt. Se va găsi că lenea este caracteristică românului "ridicat", pentru că s-au și ridicat din clase leneșe, din privilegiați mici. Rămânea deci o singură clasă muncitoare, din a cării esploatare trebuia să trăiască toată societatea română - țăranul. Dar chiar esploatarea

Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
de necorespunzătoare, pe când în comitetul Hunedoarei, tocmai arondismentul Dobrei este în cele școlare cel dintâi, ba poate în întreaga arhidieceză puține ținuturi se vor putea lăuda cu școli bine organizate ca acest arondisment. Toate celelalte din apropiere sunt cu mult îndărăt. Ungurilor le place însă {EminescuOpIX 411} a vedea pe român în neștiință și necultură, căci unde e de lipsă să facă ceva nu fac nimic, ba se bucură de starea cea în adevăr regretabilă, și de altă parte desființează o

Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
germani, căci farmecul culturei e cel mai mare farmec. Dar te pomenești că între noi și cultura germană se pune piatra cea brută și scorboroasă a maghiarismului, ea apasă pe noi cu greu, numai că noi nu ne vom da îndărăt, pentru că nu putem. Impenetrabilitatea corpului fizic nu permite ca în unul și același loc să stea două corpuri deodată; ce minune dar daca impenetrabilitatea corpului noastru moral nu cedează nici un atom al ființei sale corpului străin ce apasă asupră-ni

Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197

urmă mi-a răspuns rece, cu un licăr înghețat în ochi, pe fundalul nemișcat și iernatic al hamurilor de oțel negru ale podului și al amestecului imposibil de numit care se târa în albia râului și care aproape că mergea îndărăt din cauza gunoaielor. Și nu puteai să iei banii ăia din restul pe care ți-l lăsau alții, nu? Ce? Ai auzit ce-am zis, tăntălăule! Dar de ce nu mi-ai spus? am strigat eu. Să-ți spun? mi-a răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
până la baie. Uneori când îl așezai în scaun prima dată se încrunta, alteori îți arunca o privire mult mai voalată de aceptare înveninată; dar în mare era o operațiune stoică. Îl coboram încetișor și îl ridicam în brațe, dându-mă îndărăt, până la baie, o cameră însorită cu fereastră estică ce dădea spre curte. Comisarul și Einhorn, amândoi cam neglijenți, îi dădeau de furcă omului de serviciu. Dar pentru oameni de un asemenea rang nobiliar se făceau concesii. Înțeleg că aristocraților britanici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
la cina de Paști. Hai, hai și tu. Cum să mă duc mirosind a celulă și înainte de a fi putut să îmi mistui nenorocirea? Înainte să dau de Simon? Nu, vin altă dată, mersi, Cob, i-am spus, trăgându-mă îndărăt. De ce nu vrei? Lasă-l poate se întâlnește cu vreo fată. Da? Da, de fapt chiar trebuie să mă văd cu cineva. Ei, asta e perioada cea mai fierbinte. Adu-o și pe pitulicea ta la nuntă când vii. Vărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
el. Happy Kellerman tocmai telefona să cheme poliția când a apărut și Simon. Simon a sărit imediat să scoată pistolul și în timp ce ieșea în goană din birou cu arma în mână, l-am prins de braț și l-am tras îndărăt, și furios nevoie mare, mi-a tras un pumn care m-a lovit drept în piept. Am strigat la el în timp ce se îndepărta, „Nu face prostii! Nu trage!“ și l-am văzut cum încearcă să-și păstreze echilibrul în zăpada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
dădeam câte o poreclă. Și apoi Wiley Moulton, scriitorul de povești stranii. Avea o burtă mare și păr lung; fața lui avea o oarecare subtilitate, cu pleoapele ei maronii; avea dinți mărunți și pătați de tutun; degtele păreau toate curbate îndărăt la ultima falangă. Unii din acești oameni se vedea că munciseră pe rupte, că se dăduseră peste cap să escaladeze cu înverșunare imensul lanț muntos al potrivniciei celorlalți pentru a demonstra cine sunt ei. Care va să zică aveți de gând să prindeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542

un spațiu de patru-cinci centimetri. ĂDar, în primele minute petrecute în mașină, eram preocupat în mod special de starea sănătății mele. Pe lângă pleurezie și un cap pocnit, mă pălise ipohondrica idee că fac o infecție în gât. Îmi pliam limba îndărăt și exploram cu vârful ei, pe furiș, punctul dureros, suspect. Îmi aduc aminte că priveam fix înainte, la ceafa șoferului, care era o hartă în relief, brăzdată de cicatrici de furuncule, când, deodată, tovarășa mea de strapontină mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
viață - cred, într-adevăr, că ultima mea șansă - de a face o declarație publică finală, discordantă, contestabilă, impetuoasă, asupra locului deținut de fratele meu printre poeții americani. Nu trebuie să las să-mi scape lucrul ăsta. Iată-l: Când privesc îndărăt, sau ascult îndărăt, la cei vreo șase, sau poate ceva mai mulți, poeți mai originali pe care i-am avut în America, precum și la numeroșii talentați poeți excentrici și - în vremurile moderne, mai ales - la dotații deviaționiști stilistici, mă apropii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
adevăr, că ultima mea șansă - de a face o declarație publică finală, discordantă, contestabilă, impetuoasă, asupra locului deținut de fratele meu printre poeții americani. Nu trebuie să las să-mi scape lucrul ăsta. Iată-l: Când privesc îndărăt, sau ascult îndărăt, la cei vreo șase, sau poate ceva mai mulți, poeți mai originali pe care i-am avut în America, precum și la numeroșii talentați poeți excentrici și - în vremurile moderne, mai ales - la dotații deviaționiști stilistici, mă apropii de convingerea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
ușurință și copios. E de mirare că nu suntem încă și mai lași în scris decât părem. Glasul lui Seymour, incredibila cutie sonoră a vocii lui, e ceva ce nu pot discuta aici. Dar n-am suficient spațiu ca să dau îndărăt. Deocamdată, o să spun doar în propria mea neatractivă voce misterioasă că glasul lui, când vorbea, era cel mai bun instrument muzical imperfect pe care l-am ascultat vreodată. Repet, totuși, că aș prefera să amân această descriere. Pielea lui era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
mai e gol pușcă. Și aceasta nu constituia numai un semn de antipatie, instinctivă sau cultivată, față de ceea ce se numea în cercurile noastre „un bărbat bine îmbrăcat“. O dată sau de două ori l-am însoțit în timp ce cumpăra și, acum, privind îndărăt, cred că își achiziționa hainele încercând o vagă, dar, pentru mine, agreabilă undă de mândrie - asemenea unui brahmacharia, sau un proaspăt inițiat în religia hindusă, care-și alege prima pânză de legat în jurul șalelor. Era o treabă foarte curioasă. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
prinsă -ceea ce se întâmpla aproape întotdeauna -, atunci cel care a aruncat-o e eliminat din joc. Se considera o lovitură completă când mingea sărea destul de sus încât să lovească zidul clădirii de peste drum, fără a fi prinsă când zbura îndărăt. În zilele copilăriei noastre, câteva mingi reușeau să atingă clădirea de peste drum, dar foarte puține erau îndeajuns de repezi și de joase ca să nu poată fi prinse din zbor. Seymour dădea aproape de fiecare dată o lovitură completă. Când alți băieți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
din cartier nu mai voia să joace mingea la perete cu el -nici măcar eu. Și atunci, foarte des, sau își petrecea timpul explicând uneia dintre surorile noastrefinețurile jocului, sau întreprindea un extraordinar de eficient joc solitar, cu mingea zburând îndărăt de pe zidul de peste drum, într-un fel care nu-l obliga să-și schimbe poziția ca s-o prindă. Da, da, insist al naibii de mult pe povestea asta, dar, după aproape treizeci de ani, mi se pare irezistibilă.) Era la fel de dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263

trebuie să fie, așa cred. — Mai bine du-te acasă și culcă-te. Nu, cred că o să fac o partidă de înot; întotdeauna mă simt bine după ce înot. Atunci du-te și înoată, o să-ți facă bine. „Îmi aruncă mingea îndărăt, gândi George, aceeași minge, ca la tenis. Sau așa, sau ceartă! Stella nu-i în stare să discute cu mine, ăsta-i necazul. Nu-i în stare să facă glume stupide, să vorbească prostii, așa ca toți oamenii. Realmente, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
îi spusese că există un „loc liber“ într-o „casă de lux“. I l-a oferit ca pe un fel de privilegiu. Diane nu a rămas mult timp în „casă“, dar a început să simtă că nu mai poate da îndărăt. Să dea îndărăt, unde? Și începuse să nu mai fie indiferentă la banii câștigați ușor. S-a salvat de adevărata sinucidere acordând mult mai multă seriozitate negoțului ei. A aflat și a îndrăgit cuvântul „curtezană“. Unii dintre clienți îi istoriseau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
există un „loc liber“ într-o „casă de lux“. I l-a oferit ca pe un fel de privilegiu. Diane nu a rămas mult timp în „casă“, dar a început să simtă că nu mai poate da îndărăt. Să dea îndărăt, unde? Și începuse să nu mai fie indiferentă la banii câștigați ușor. S-a salvat de adevărata sinucidere acordând mult mai multă seriozitate negoțului ei. A aflat și a îndrăgit cuvântul „curtezană“. Unii dintre clienți îi istoriseau povești despre prostituatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
gras avea o față mare, cărnoasă, boțită, și un păr cărunt, des și țeapăn ca o perie, încă perfect uscat. Cum în acea clipă bărbatul își întoarse capul, George îl recunoscu pe John Robert Rozanov. Reîntorcându-se, din trei pași, îndărăt la bazin, George plonjă din nou în aburul dens. Și Alex îl văzuse pe Rozanov. Îndreptându-se spre „oale“ pe lângă Grădina Dianei, se oprise ca fulgerată, apoi făcuse cale întoarsă. N-o zărise pe Diane, care se găsea încă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
uluiți. Zurbagiii din Trafalgar Square se apropiaseră și se țineau acum după el, ca șoarecii după fluierar. Apăru și un polițist. Tom îl vârî pe Emma, care continua să cânte, într-un taxi, unde irlandezul adormi pe loc. Tot drumul îndărăt, către camerele lor mobilate, Tom râse pe înfundate, profund, cu lacrimi de plăcere pură în ochi. Adevărata „identitate“ a lui Scarlett-Taylor nu i s-a revelat prea curând lui Tom, deși cei doi au devenit prieteni; fără îndoială, Tom nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
care ne scapă adeseori, constă în abolirea moralului. Așadar, dacă durerea care-l măcina părea a fi o durere spirituală, nu era el cumva victima unei erori? Cât de puțin îl ajutau toate astea acum când fusese zvârlit cu furca îndărăt în haosul acesta al ființei torturate. Celălalt, ale cărui contururi dure și fine totodată, aspirase cândva să le traseze și prin a cărui însăși absență reușise uneori să se glorifice, nu era altceva decât o amoebă gelatinoasă, ectoplasma insipidă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]