981 matches
-
Și Iisus le-a vorbit în parabole: "Voi sunteți ca fiul risipitor care, timp de mulți ani, a mâncat, a băut și și-a petrecut zilele în desfrâu cu prietenii săi. Și în fiecare săptămână, fără știrea tatălui său, se îndatora tot mai mult și apoi risipea totul în câteva zile. Cămătarii îl împrumutau întotdeauna, pentru că tatăl său avea mari bogății și întotdeauna plătea răbdător datoriile fiului său. Și în zadar a încercat tatăl cu vorbe blânde să își mustre fiul
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
a îmbrăcat apoi cu cele mai alese haine și întreaga zi s-au bucurat, iar a doua zi de dimineață, el a dat fiului său un sac de arginți cu care să-i plătească pe toți cămătarii cărora le era îndatorat și, când fiul său s-a întors, el i-a spus: "Fiul meu, vezi bine că este ușor ca, ducând o viață destrăbălată, să faci datorii pentru șapte ani, dar plata lor este foarte grea prin muncă aspră timp de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
se preface în Împărăția divină a Cerurilor, dacă Fii Omului o lucrează împreună cu îngerii Tatălui divin Ceresc. Pentru că vă spun, este mai bine ca fiul să-și asculte tatăl și să supravegheze slujitorii tatălui său în câmp, decât să devină îndatorat cămătarului cel rău și să trudească și să asude în sclavie, pentru a-și plăti toate datoriile. Astfel, este mai bine ca și Fiii Omului să asculte legile Tatălui lor divin Ceresc și să lucreze împreună cu îngerii Săi în Împărăția
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
a plecat. 6. Împăratul Roboam s-a sfătuit cu bătrînii care fuseseră pe lîngă tatăl său Solomon, în timpul vieții lui, și a zis: "Ce mă sfătuiți să răspund poporului acestuia?" 7. Și iată ce i-au zis ei: Dacă vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer și dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îți vor sluji pe vecie. 8. Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrînii și s-a sfătuit cu tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
gospodari, trebuiau să se mulțumească cu puținul pe care-l primeau în produse: fasole, cartofi, grâu, porumb, care abia le ajungeau să poată trece iarna, fără a muri de foame. Dar din februarie, trebuiau să se împrumute de la cei înstăriți, îndatorându-se în felul acesta să le muncească din primăvară până toamna târziu, și aceasta, an de an. Tatăl, Neculai, un bărbat de 30 de ani, înalt, slab, suferea de o tuse chinuitoare și deseori expectora sânge, deoarece era grav bolnav
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
regulat, nu se poate verifia și să se înapoieze d-lui director M. Eminescu, spre a forma un compt regulat conform legii comtabilității statului. Prin adresa Curții cu N-o 4251/77 către Ministerul Cultelor și Instrucțiunei Publice cere ca să îndatoreze pe d-l M. Eminescu a-și forma un compt regulat; însă Ministeriul, prin adresa sa cu N-o 13487/77 și înregistrată la N-o 5672/77, face cunoscut Curții că d-l M. Eminescu nu mai este în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pe seama întâmplării. Totuși, in mine se statornicia neîncrederea. Acum, fiindcă eram mereu cu atenția trează, nu mi-a fost greu să descopăr că aveam dușmani. În primul rând printre colegii mei de breaslă, apoi în viața mondenă. Pe unii îi îndatorasem cu ceva. Pe alții ar fi trebuit să-i îndatorez, dar n-o făcusem. Toate erau, de altminteri, așa cum trebuiau să fie și descoperirea nu mi-a pricinuit prea mare supărare. Mai greu și mai dureros mi-a fost, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
eram mereu cu atenția trează, nu mi-a fost greu să descopăr că aveam dușmani. În primul rând printre colegii mei de breaslă, apoi în viața mondenă. Pe unii îi îndatorasem cu ceva. Pe alții ar fi trebuit să-i îndatorez, dar n-o făcusem. Toate erau, de altminteri, așa cum trebuiau să fie și descoperirea nu mi-a pricinuit prea mare supărare. Mai greu și mai dureros mi-a fost, în schimb, să admit că aveam dușmani chiar printre oamenii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
îi datora Zaza în subsolul Alcazarului porecla de prințesă și pasiunea durabilă a bătrânului prinț, pasiune ce sfârșise aproape legitim, cu pactul paternității și al unui testament. Testamentul urmărit de moștenitorii frustrați prin procese nesfârșite, în timpul cărora mama lui Maxențiu îndatorase tot ce avea ca să câștige printr-o sentință târzie. Nu! Mama lui nu-i îngăduise odihnă, deși el fusese un copil pornit spre jocuri pacinice. îl purtase din vreme cu ea la curse, la teatru, la supeuri, în voiajuri, pretutindeni
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
întrebare hamletiană... „A fi sau a nu fi”, raportată la situația economică actuală a României... Suntem asigurați că se vor găsi bani pentru plata salariilor și pensiilor... din împrumuturi și acest fapt ne va costa enorm în viitor... Ne vom îndatora și mai mult și nu e bine! În ziua următoare, grație lui Serghei Coloșenco am o mare, mare surpriză, prin aceea că îmi dăruiește un exemplar din revista „Elanul”, nr. 91, septembrie 2009, unde la pag. 18, consăteanul meu I.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sentimente, rămân același, Al. Mânăstireanu După scrisoarea pentru Iași, am scris felicitarea către d-na L. Pândaru, ca urmare a felicitării primite. Simpla felicitare s-a transformat într-o scrisoare consistentă. Bârlad, 20 dec. 2009 Din acest oraș moldav, cel îndatorat față de Dvs. vă urează „Un Crăciun fericit și o trecere cu deosebite succese spre Anul nou 2010!”. Nici mie nu-mi vine să cred că voi trece cu 10 ani pragul Mileniului III, de la Nașterea lui Iisus Hristos! Am primit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
poate fi nici (doară) singulară pentru că, de ar fi așa, "nu ar exista în ea (în esența respectivă) decât unul singur". Cum rezolvă Caragiale problema? Păi într-un mod practic: managerul berăriei știe că atunci când dumnealui zice ceea ce s-a îndatorat să zică, nu mai e nimic de adăugat, și că atunci când Mitică bea bere chiar asta face. E adevărat că, vorba lui Budai Deleanu, prin singular se întrevede universalul, așa că vezi bine: prin Mitică "să înțăleg ș-alții carii tocma
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
apolitizez după ce ani de zile am activat în sens opus. A trecut vremea în care, fără rușinări inutile, apucat-am taurul organizațional de coarne, și am mers "pe sate", în orașele și orășelele patriei, să discutăm, să îndoctrinăm, să ne îndatorăm față de te miri cine, să convingem prin munca de la om la om. Așa am fost eu la PAC, după ce înainte fusesem eu la AC. Tare conștiincios mi-am îndeplinit ceea ce trebuia îndeplinit și am rămas ca atare, ca soldatul acela
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lui țară, să recunoască de prieteni și dușmani pe prietenii și dușmanii poporului roman și să nu mai primească niciun Roman civil sau militar în slujba sa». Traian, crezând că Dacii făgăduiesc în bună credință menținerea condițiunilor la care se îndatorase față cu Romanii, ajungându-și prin aceasta ținta ce-și propusese când plecase din Roma, ia cu dânsul câțiva soli daci, care să meargă la Roma spre a confirma înaintea senatului juruirile pe care le făcuse lui, lasă o garnizoană
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Gosseyn-Ashargin cu ochi reci și neprietenoși. - Secoh, zise el, fără să se întoarcă. - Da? răspunse celălalt cu promptitudine. - Adu un detector de minciuni. Ochiul de oțel rămase ațintit pe Gosseyn. - Prințul a cerut o anchetă și sunt fericit să-l îndatorez. Având în vedere împrejurările, era normal, oarecum adevărat, numai că Gosseyn ar fi schimbat două cuvinte. În loc de "a cerut" ar fi spus s-a așteptat la... Enro nu rămase așezat. În timp ce lui Gosseyn i se fixau brățările detectorului, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn-Ashargin cu ochi reci și neprietenoși. - Secoh, zise el, fără să se întoarcă. - Da? răspunse celălalt cu promptitudine. - Adu un detector de minciuni. Ochiul de oțel rămase ațintit pe Gosseyn. - Prințul a cerut o anchetă și sunt fericit să-l îndatorez. Având în vedere împrejurările, era normal, oarecum adevărat, numai că Gosseyn ar fi schimbat două cuvinte. În loc de "a cerut" ar fi spus s-a așteptat la... Enro nu rămase așezat. În timp ce lui Gosseyn i se fixau brățările detectorului, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
puțin ar mai slăbi presiunea criticilor împotriva noastră pentru nivelul ridicat al impozitelor. ― Dacă asta te face fericită, îi replică Prințul Del Curtin, probabil că n-ar fi nici un rău să lansăm o asemenea campanie de propagandă. Nu ne-ar îndatora mult mai mult. Innelda vorbi iarăși glacial: ― Nu e vorba de fericirea mea personală, se supără ea. Mă gîndesc numai la statul nostru. Prințul Del Curtin tăcu și ea îl privi din ce în ce mai hotărîtă. Îi vorbi cu seriozitate: ― Prințe, noi sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în timp ce textul se constituia ca rafinată luare în rîs a toate și a tuturor”. Acest determinism etno-spiritual trebuie totuși luat ca o speculație, sub beneficiu de inventar. Este greu de spus în ce măsură atitudinea „dadaistă” a lui Tristan Tzara îi e îndatorată. Cert este că poezia și eseistica lui B. Fundoianu (în care modernitatea coexistă cu un anume tradiționalism spiritual) sau proza din Caii lui Cibicioc, Paradisul statistic și Abecedar de povestiri populare a lui Ion Călugăru (adolescenți în timpul Primului Război Mondial) datorează mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fuseseră adjudecate de tezaurul bisericii, în loc să fie nu repuse pe trupul lui Rotari și pe al Gailei, a fost dat afară. Dar lucrul cel mai oribil s-a petrecut în al treilea an al domniei lui Ariberto. Un nobil longobard îndatorat până-n gât s-a prezentat la noii custozi de la San Giovanni ca să-i fie oprit un loc de veci în criptă. Preoții i-au cerut două uncii de aur, drept care el a refuzat, căci nu mai avea decât ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să nu se gândească la asta, dar picătura care umpluse paharul fusese o pijama. Pe 22 decembrie luau micul dejun pe verandă, ca În toate diminețile de când cumpăraseră acel apartament din Carlo Alberto - cu un credit pe treizeci de ani, Îndatorați până În gât. Emma Întindea marmelada pe biscuiții lui Kevin, Valentina Își Îndulcea ceașca de Orzoro. Cafeaua are gust de cauciuc, spuse dintr-o dată Antonio. Emmei nu i se părea. Kevin mușcă biscuitul. Îi căzu o bucățică prea plină de gem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a acoperit mâna cu mâna lui. Mi-era prea frică să mă uit la el. Poate că se uita pofticios. Poate că se gândea că făcând această afacere absurdă - dând o operă de artă pe un fleac - eu îi devin îndatorată cu o parte a corpului meu. Dar când Meryt m-a înghiontit să răspund, am văzut doar blândețe pe chipul tâmplarului. - Adu cutia la poarta grădinii lui Nakht-re, scrib la preoții lui Amon-Ra, a zis Meryt. Adu-o mâine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el toate Însemnările ei. Avea de gând să publice o culegere din eseurile ei. Și l‑a chemat pe Rakhmiel Kogon ca să‑l ajute. - Rakhmiel se afla pe atunci la Oxford. - Și de ce a acceptat Rakhmiel să vină? - Îi era Îndatorat bătrânului. În trecut, Glyph a Împiedicat ca Rakhmiel să fie dat afară. L‑a protejat, i‑a oferit un refugiu. Asta s‑a Întâmplat Înainte ca Rakhmiel să devină ceea ce pehlivanii de universitari numesc „o figură proeminentă”. Oricum, Rakhmiel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tot ce doriți, numai mizantrop și cinic nu. În nici un caz. Era generos cât se poate - un rezervor, o sursă de energie pentru studenții pe care‑i accepta. Mulți studenți porneau de la premisa democratică potrivit căreia profesorul trebuia să‑i Îndatoreze și să‑și Împărtășească ideile cu ei. Desigur, Ravelstein refuza să se lase folosit, exploatat - tapat de trândavi. - Eu nu sunt robinetul de la Saratoga Springs, la care evreii din Bronx vin vara cu cănițe În mână ca să bea pe gratis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fizicienilor, medicilor și politicienilor liberali, care culegeau exemple și informații logic utile domeniilor proprii: epistemologie, public țintă, amigdale, gluoni. Profesorul Calomfir era respectat de public pentru vastitatea preocupărilor sale. De la mic la mare, orice creier din noua generație îi era îndatorat - asta mai presus de orice dubiu, chiar dacă nu se știa cum. Analiștii se refereau și ei ambiguu la cărțile sale. Limbajul lui Calomfir, nu foarte tehnic, ci bogat în semnificații multiple, scăpa mereu diseminărilor. Unii îi repudiau Logica Lucrului, vol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scris” îi zise ea printre lacrimi. Ea era o entuziastă în general, dar mai ales era cuprinsă de entuziasm de tot ce scrisese Iorgu. - Ea a fost mai entuziasmată de cărțile mele, decât am fost eu... pentru care îi sunt îndatorat și recunoscător!... murmură Iorgu, apoi, îi reveniră în minte din nou, cuvintele ei în două cu lacrimi: ”este cea mai bună... din tot ce-ai scris!” După aproape o luna, avea să se stingă răpusă de cumplita boală a supărării
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]