3,404 matches
-
schimbătorul de viteze în marșarier și face câteva mane vre precise și apoi demarează fără grabă. Mâna lui se întinde și apasă butonul on/off al CD playerului, iar liniștea nopții e curmată de Massive Attack, care cântă aceeași melodie îndeajuns de obsedantă ca să concureze cu pleacă pleacă pleacă, și imediat un gând sec și fără ecou îi spune am plecat, și apoi tot ce rămâne e lumina farurilor și o liniște interioară cres cândă și un sentiment de bine și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
doi bani și mă uit la ceas. Trei dimineața. Sophia intră în casă și se oprește. Așteaptă ca bărbatul să închidă ușa. O pauză. Unde e dormitorul, spune Sophia. Bărbatul îi face semn să-l urmeze. Patul din dormitor e îndeajuns de mare ca să încăpem toți trei. Dar eu rămân în picioare, lângă fereastră. Sophia se așază pe pat. Se descalță. Se urcă pe pat și-și lasă capul pe o pernă moale. Vino lângă mine. Nu vreau decât să mă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
le înfăptuiesc vindecatorii au loc în principal pe seama câmpurilor fizice generate de ei”.Se spune că “biocâmpul este o formațiune spațiala clară a cărei forma este dată de o serie de câmpuri fizice:electrostatic,electromagnetic,acustic și altele încă neexplorate îndeajuns”.Prin fotografierea Kirlijan a mâinilor Djunei a fost urmarită evoluția câmpurilor energetice.S-au observat “jeturi luminoase” foarte puternice a caror intensitate și tensiune era diferita în funcție de schimbările produse în corpul pacientului. Tatăl Djunei,Juvas Sardis provine din Iran.Djuna
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
depăși lumea noastră ca și cum am fi epuizat-o deja, fără ca de fapt să fi ajuns să o cunoaștem în întregime. Îmi dă târcoale bănuiala că lumea noastră este inepuizabilă. Există lucruri aici pentru care o viață de om nu este îndeajuns în a le trăi. Mai mult chiar, în locul în care ne aflăm sunt posibile mai multe lumi (asta o dovedește cu prisosință istoria). Sau poate că lumea este un "organism" în care fiecare este specializat în ceva; ceea ce descoperă ceilalți
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
schimba câteva idei într-o mulțime de cititori. Învățământul are, pe lângă rolul de a forma, și pe cel de a conserva. O parte din discuțiile despre lipsa efectelor sociale ale anumitor forme de învățământ este datorată exacerbării pragmatismului. Nu cunoaștem îndeajuns consecințele acestor "gesturi didactice" pentru a da sentințe absolute. E o scuză? Poate! Dar dacă nu e? Tendința actuală a Occidentului în domeniul învățământului și a cercetării este orientarea spre interdisciplinaritate. Dar interdisciplinaritatea înseamnă de fapt filozofie. Bucuria pe care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care le-au prilejuit și determinat construcția. Esența lor stă în sensul pe care-l poartă și nu în masa inertă de piatră ce intră în compoziția lor; admirăm la ele modul în care gândirea a modelat piatra. Dacă suntem îndeajuns de sinceri cu noi înșine să recunoaștem că cea mai mare parte a vieții noastre stă sub semnul propriilor alegeri, și dacă ne gândim la consecințele alegerilor noastre, atunci putem spune că ne suferim propria libertate. Acest drum al libertății
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mediocritatea) în privința corectitudinii e stabilită de anturaj sau de societate. Numai că și societatea (orice societate) are propriul evantai al posibilităților de eroare; și erorile colective au efecte mult mai nocive decât cele individuale. Pentru exemple de erori colective este îndeajuns să privim secolul XX. Am întâlnit la țăranii români o zicală ciudată: "unde e multă minte e și multă prostie". La o primă privire sunt tentat să cred că este un mecanism de apărare (în sensul de liniștire a conștiinței
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
modulații mai complexe ale răcnetului. Senzația de-a avea întrebările potrivite pentru a putea cunoaște; ea este parte a "dispoziției cunoscătoare" ce e mai mult decât voință: e orientare. Ceea ce mă conduce la ideea întemeierii faptului-de-a-cunoaște pe prolegomene. Nu este îndeajuns să vrei să cunoști, ci trebuie să și poți; iar a putea pleacă de la o orientare potrivită pentru a putea cunoaște; orientare care e în fond tot un a cunoaște (fie și în varianta limitativă, la modul negativ, ca "știu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
instituție trebuie să existe un anumit număr de afro-americani, la noi orice instituție are prostul ei; el este capătul de început al ierarhiei, la care se raportează toți. Într-o imagine a eficienței ideale am putea să spunem că este îndeajuns să creștem gradul de competență al prostului pentru a ridica nivelul întregii ierarhii. Numai că la prima sclipire de inteligență prostul își va căuta alt prost (sau post) ca punct de reper. Dacă nu va face el asta, în mod
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mult inferior adversarului său, capitalismul. Având drept ideal eliberarea omului de a munci pentru a exista, odată instaurat nu a putut asigura existența celor care munceau, principala lor preocupare ajungând să fie lupta pentru existența zilnică (a munci nu era îndeajuns pentru a trăi). Mă întreb dacă fără Originea speciilor a lui Darwin marxismul ar mai fi avut atâta succes. Picnicul este semnul renunțării la respectul pe care modernitatea îl avea față de Natură. Ea devine acum un mediu exotic, diferit de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dăm dovadă în a interpreta fapte în sensul dorit de noi! Este unul din cazurile în care ne lipsim de libertate, respectiv de a fi liberi pentru Celălalt. Iată una din situațiile în care ne suntem proprii gardieni! Am inventat îndeajuns de multe științe pentru a surprinde natura realului? Ori realul este constituit tocmai în cuprinsul limitelor cunoașterii noastre? Ceea ce-ți dorești să fii ține de ceea ce știi. Posibilitățile proprii pentru care te chinuiesc dorințele sunt mai întâi imaginate; abia
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o oferă cercului închis al limbii. Societatea centralizată din care am iești ne-a creat obișnuința viziunii unice. Motiv pentru care suportăm greu perspectivele. Or, societatea contemporană este una a multiplelor centre, a diversității; de aici și oboseala noastră. E îndeajuns să priviți pe stradă fețele celor formați în universul concentraționar pentru a zări efectele anacronismului. Dacă zăriți bătrâni nostalgici după vechiul regim să știți că dorul lor e mai curând față de propria tinerețe, de timpurile în care nu-i dureau
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
gând înseamnă că sfârșitul e aproape (chiar dacă biologic "o mai putem duce"). Două modele diferite pentru a fi învățat: a ști cât mai mult din ceea ce "s-a spus" până acum și a spune ceva nou, chiar fără a ști îndeajuns despre ce "s-a spus". Cum "spectatorii" rar știu suficient pentru a sesiza diferența, rămâne să judece "cei ce știu", orientându-i (deseori în funcție de preferințele personale) pe cei ce încă (poate) nu știu. Cum primul tip predomină, iar domeniul "știutorilor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
utopia în care trăim, și pe care o întreținem continuînd să traducem. Pentru a înțelege fenomenul atît de viu reprezentat de practica intelectuală a traducerii ar trebui să ne îndreptăm atenția nu atît spre nevoia și utilitatea de a traduce, îndeajuns dovedite, cît mai ales spre dorința de a traduce. Această dorință se află undeva la nivelul dilemei insolvabile fidelitate/trădare pe care se întemeiază traducerea (dilemă asupra căreia s-a glosat enorm), și constituie însuși principiul intern de relansare a
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
Sorin Lavric In cazul lui Camil Petrescu, renumele s-a concentrat în prenume. E unul din rarele exemple cînd memoria colectivă reține un autor nu după literele numelui de familie, ci după sonoritatea aparte a literelor de botez. E îndeajuns să spunem "Camil" ca să știm despre cine este vorba. Așa cum constata, pe bună dreptate, Ion Ianoși în volumul O istorie a filozofiei românești - în relația ei cu literatura (Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996), nimănui nu i-ar trece prin minte ca
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
lui Radu Afrim, D'ale carnavalui se înfățișează ca încă un punct lovit de regizorul Lucian Sabados, fără complexe că și-a propus o altă miză în comparație cu colaboratorii săi, fără teamă că rămânerea în tipare previzibile nu l-ar "lustrui" îndeajuns. Ca director, nu încape nici o îndoială, cum s-a și putut vedea, colaborează doar cu cei din linia întâi. O dovadă limpede că ne aflăm în fața unui profesionist în management teatral. Preocupat să se vadă în primul rând teatrul pe
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
și a spus o viață întreagă . Pentru asta s-a luptat, pentru asta s-a lăsat devorat de nimicnicia cotidiană, pentru asta a trăit exemplar, pentru asta a militat fără să ostenească. Niciodată nu i s-a părut că este îndeajuns să vorbească despre muzică și întru muzică. Despre valoare și întru valoare. Superbe discursuri. Un om, o operă imensă și o enormă pasiune. Iosif Sava a existat așa tocmai pentru că muzica i-a fost Însoțitorul. Cîți am înțeles atunci? Cîți
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
Nori. Poate, dacă schimbăm raportarea, însăși aparența continuu infantilă a acestui vlăjgan naiv și sedentar e doar o proiecție tardivă, cu materialul precar al amintirii sedimentate în copilărie. Variantele sunt în egală măsură posibile, atâta vreme cât Maria Ellis ne lasă, dezinvolt, îndeajuns de multe indicii pentru ambele ipoteze. Și cât investigația ei se păstrează într-o deloc ancorată realist aglomerare de povești. O anume magie a gestului ritual primitiv, pe filiera nuvelelor lui Ștefan Bănulescu, se simte în tot textul, numai că
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
pe care îl ocupă în șirul numerelor naturale. E acel "0" pe care îl așezăm numaidecît înaintea cifrei unu și căruia, parcă mulțumiți de locul pe care i l-am destinat, ne închipuim că i-am înțeles semnificația. Dar e îndeajuns să ne ceară cineva să-l explicăm pentru ca aparenta familiaritate a acestei forme grafice să se risipească. Și indiferent că îl desemnăm prin litere (zero) sau printr-un simbol (clasicul "0"), nu putem spune ce înțeles are. Putem cel mult
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
groasă, când mai aluzivă, ca Louis Protat sau Monselet concurează cu nume grele, ca Diderot și La Fontaine, dar ilustrate în pasaje - o spune chiar autorul studiului - la fel de greu identificabile. Deși cu aparența unui liniar exercițiu de bibliografie, demersul e îndeajuns de complex și de complicat pentru a merita câteva glose. Să ne gândim numai la faptul că acest semianonim Louis Protat e de găsit, cu greu, doar la biblioteca Institutului Kinsey, la secțiunea dedicată cărților cu subiect sexual. Sau la
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
a ironiei când se știe de ce "posibilități economice" dispun!) în partidul "de stânga", denumit pe rând FDSN, PDSR, PSD. Opțiunea a fost motivată nu doar prin orientarea definitivă a lui Ion Iliescu, ci și prin convingerea că "masele" au fost îndeajuns de mult "prelucrate" sub comunism pentru a nu fi reticente față de "individualism", "proprietate particulară" etc. "Răspândirea" celorlalți membri ai grupului "revoluționar" inițial a avut menirea de a asigura imunitatea tuturor în caz de "alternanță democratică" la putere, inclusiv de "îmblânzire
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
cuplîndu-te la ordinea universului, intri în legătură cu ritmurile lui. Asta înseamnă două lucruri: 1) să fii receptaculul pasiv al unor taine pe care le primești sub inspirația muzelor; 2) să împărtășești semenilor ceea ce ai primit prin revelație divină. Așadar, nu e îndeajuns ca tu însuți să te fi echilibrat pe seama echilibrului cosmic, mai trebuie să-i faci și pe alții să se molipsească de binefacerile lui, iar rostul artei omenești este tocmai acela de a răspîndi, prin contaminare sufletească, rețeta armoniei interioare
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
care aflasem prima oară din cartea lui Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii. Și, pășind în ea, dialogul nostru chiar așa a început: "Asta este biblioteca de care vorbește Steinhardt în Jurnalul fericirii? - Da, asta este". Și aceste câteva cuvinte au fost îndeajuns pentru a pune un bun început tuturor discuțiilor și întâlnirilor care au urmat. Dintre comorile bibliotecii, mi-au fost de mare ajutor cele patru volume cu Tezaure de la Muntele Athos, de negăsit în București decât răzleț, câte un volum, în
La moartea lui Virgil Cândea by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9857_a_11182]
-
pe Ioana Bot într-o specialistă a literaturii de gen. Și - încă mai important - a promovării literaturii de gen. Lato sensu Când însă cadrele liniare ale conceptelor sunt trecute într-un plan secundar în favoarea cazuisticii sinuoase, când formele fixe lasă îndeajuns de mult loc pentru a se putea insinua formulările laxe, mecanismele argumentării își vădesc, una câte una, imperfecțiunile. Să urmărim felul în care Ioana Bot tratează cazul poetului Horia Bădescu, creatorul unei specii aparte: ronsetul. (Evident, aflat la intersecția dintre
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
neființă. Nu pot să nu citez dintr-o carte a lui Nicolae Balotă, pe călugărul Fredegisius din secolul nouăsprezece scriind despre nimic și tenebre: Nonexistența e ceva atît de jalnic de deșert și de groaznic încît nu pot fi vărsate îndeajuns de multe lacrimi asupra unei stări atît de triste." Lumea lui Aureliu Manea, destinul său asumat și parcurs demn este încărcată de sensuri și profunzimi care ne scapă. Acolo unde se află din 1992, într-o clinică de lîngă Cluj
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]