22,247 matches
-
mulțumi doar să-i strângă mâna, ci-l îmbrățișă călduros, ca pe un frate. “Credeam că iar v-am pierdut de mușteriu”, vorbi el vesel. “Așa-i spuneam și neveste-mii, Avram să-i dea sănătate și să n-o-ndepărteze de la sânul lui: “Să știi, dragă Salomio, că domnul Stelian și-o fi găsit vreun Ivan ceasornicar, de când și-a luat ceasul ăla care merge după ora Moscovei”. O-ho-ho...” “Ba deloc!” îl contrazise Stelian, zâmbind și el. “Ceasul meu, după cum
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
în 1946 și m-a numit în comisia pentru premierea tinerilor scriitori), Camil Petrescu (primul meu text de critică literară, «Elementele operei lui Proust», el l-a remis Revistei Fundațiilor), Șerban Cioculescu (odată cu el și cu Vladimir Streinu am fost îndepărtat, următor cererii lui G. Călinescu, de la R.F.R. în noiembrie 1947)...” (subl. mea). De altfel, cred că cel mai indicat este să anexez ambele articole, integral. Afirmația mea din micromonografie nu se voia, în nici un caz, una incriminantă. Ea ținea strict
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
Swinburne până la Gabriele D’Annunzio): acela al "supra-femeii". Supus vrajei acestei "supra-femei" este de fapt Pașadia, singurul dintre Crai care arată clare atitudini de "supra-om". Cu toate acestea, interesul Craiului față de Rașelica este profund bivalent; oare Pașadia a hotărât să îndepărteze "femeia" de la masa Crailor pentru că se teme de prezența "supra-femeii"? Interesantă este lectura pe care ne-o dă Ovidiu Cotruș, care consideră cele două ființe înzestrate cu energii echivalente și vede în privirile lor care se încrucișează începutul luptei dintre
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
7,55. Când urma să treacă în clasa a III-a, a fost oprit de tatăl său și, astfel, s-a încheiat cu studiile. În tinerețe, lui Tudor i se spunea Pațac, din cauza mersului caraghios și grăbit cu care se îndepărta de oricine s-ar fi apropiat de el cu intenția de a intra în vorbă. Avea ciudățeniile lui. „Prin 1946, povestește Iangă, vecinul său, plec eu cu căruța cu tata la Roșiori, și-l găsim acolo, la o răscruce, pe
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
întinsă pe toate suprafețele mai netede până către marginile lumii, numai să fie atâta lume văzătoare, cu cea surdo-mută cu tot, care să o poată citi și pricepe. Toată această inundație se interpune între autor și cititor, îi separă, îi îndepărtează unul de altul, îi face să resimtă întreaga dramă a smulgerii fiecăruia din cuplul literar post-mitic și pre-pisistratic. E adevărat că vine el încet-încet și Evul Mediu cu trubadurii și, cu menestreii, cu o parte a literaturii preluată de voce
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
scriitori și pictori, constatăm îndată că la acesta generozitatea făcea parte egală cu egoismul, chiar cu cinismul (a se vedea, în acest sens, foiletoanele sale din Seara). Spuneam mai sus că G. T. Kirileanu trecea între motivele care l-au îndepărtat de masa de scris, și pe acela că a fost "copleșit de multe de toate". Dacă ne referim la anii pe care avea să-i mai trăiască după pensionare, la Piatra Neamț, cu adevărat i s-au întâmplat multe, ce-l
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
notează: "Îmi povestește șSorana Gurianț apoi cu lux de amănunte ambigue că va fi expulzată din Franța, deoarece Siguranța statului o consideră agentă sovietică. Nu spun nimic, deoarece nu sînt convins nici de vinovăția, nici de nevinovăția ei. M-au îndepărtat totdeauna de această femeie legăturile ei oculte, situațiile duble."12 În sfîrșit, referitor la un oarecare Richard, întîlnit la Sorana Gurian, Virgil Ierunca scrie: Ea pretinde că e profesor la Alliance Française, deși nu e imposibil să fie dintr-o
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
lăsând în temple vocea lor de tunet și-ndemnurile blânde în biserici. Au fost văzuți pe dealuri cum treceau către hotarul lor lăsat prin lege și spusa lor târziu se mai aude când greierii sub rouă-ncep să cânte. Mă-ndepărtez acum în constelații, nu mai aștept pe nimenea să-ntoarne ce-i scris în zodii către alte ruguri în care-ar fi și eu să mă înfășur! Cu anii, cu orele, se-ntunecă vămile. O, Doamne, sonorele îndemnuri mai dă-mi
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
ajuns în punctul în care ai ajuns. Studiul nu se îneacă în informații ci le subliniază pe câteva cu mai multe culori. Mai precis, cu mai multe nuanțe ale aceleiași culori. Nu există divagații, nici paranteze, I. Lascu nu se îndepărtează de la tipul de analiză pentru care a optat. Despre esența personalității lui Camus se poate spune, dacă ar fi să-l credem pe Jean-Claude Brisville, menționat de I. Lascu destul de des, că ea constă în: pasiunea de a trăi și
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
răspuns m-ați privi cu suspiciune, așa că termin, continui, scriu mai departe, plîng un pic la fel ca în "Ansichten eines Clowns" și cred că a fost tot ce am fost în stare să fiu. Felul în care te-ai îndepărtat tu însuți de tine Cînd nu te simți prea bine și lucrurile ți se par scoase din context ești pe drumul de care nu poți să te plîngi, pe un drum de țară, în apropiere de Langenbroich, unde două fetițe
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
simți prea bine ești înclinat să vezi lucrurile în negru și uiți că miraculoasa rațiune de a fi e cuprinsă în însuși felul tău de a te uita la lucruri, felul tău de a privi cum fetițele cu poneiul se îndepărtează, amintindu-ți de felul în care te-ai îndepărtat tu însuți de tine. Ca un bagaj al timpului la umărul timpului generației mele Mi-am promis să trec zîmbitor prin acest timp al disperărilor potolite, jucîndu-mi rolul ce mi s-
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
negru și uiți că miraculoasa rațiune de a fi e cuprinsă în însuși felul tău de a te uita la lucruri, felul tău de a privi cum fetițele cu poneiul se îndepărtează, amintindu-ți de felul în care te-ai îndepărtat tu însuți de tine. Ca un bagaj al timpului la umărul timpului generației mele Mi-am promis să trec zîmbitor prin acest timp al disperărilor potolite, jucîndu-mi rolul ce mi s-a dat cu puterea neschimbată a unui actor debutant
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
o teacă cu timpul acolo poveștile se tocesc încet dinspre deznodămînt spre început se scurtează și parcă devin mai strîmte se adaptează și ele vremurilor silite să expire mai repede (pentru a nu stîrni alergii?) personajele se împuținează pericolele se îndepărtează așa că îmi voi aminti și apoi voi uita cum mergeam pe strada aceea pe care (lucru ciudat) casele se răreau și erau înlocuite de arbori cu frunzișul atît de umed că părea aproape putred și mi-am întors capul (era
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
cârceii de viță de-a lungul pașilor noștri ce coboară spre miezul nifesima atingem cu piepturile spongioase liniile de metrou apoi mușcăm fiecare din inima celuilalt bucăți groase de plaur parcurgând restul drumului călare pe coama unui pelican cuvintele ne îndepărtează de zgomotul de cireadă cu care începe să se țeasă în jurul nostru acea neliniște ce precede formarea unui legământ atent la o pronunție foarte îngrijită a sunetelor reci, mirele meu îmi arată cum vine anotimpul când arțarii dau în stacojiul
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
Pe peretele din față, carnagiul luminii portocalii a lămpilor de afară. Lumina portocalie nu îmbătrînește. Și nu tace. Nici greierul nu tace: țîrîitul lui e bătaia de inimă a unei fîntîni adînci. Transformă pămîntul într-un yo-yo infantil care se îndepărtează și se apropie elastic fără oprire, iar eu mă îndepărtez și mă apropii de mine însămi fără oprire. Rotund. înghețat. Fierbinte. Nu cresc și nu scad, ci doar ies din creierul meu și intru în creierul meu în cercuri care
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
afară. Lumina portocalie nu îmbătrînește. Și nu tace. Nici greierul nu tace: țîrîitul lui e bătaia de inimă a unei fîntîni adînci. Transformă pămîntul într-un yo-yo infantil care se îndepărtează și se apropie elastic fără oprire, iar eu mă îndepărtez și mă apropii de mine însămi fără oprire. Rotund. înghețat. Fierbinte. Nu cresc și nu scad, ci doar ies din creierul meu și intru în creierul meu în cercuri care se sting și renasc. Amețesc. Pendula vecinilor de sus își
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Spaniei, Maria Teresa, fiica lui Filip al IV-lea) știa mai toată aristocrația de curte franceză, de la Madame de Lafayette și La Rochefoucauld pînă la ducele de Saint-Simon, care o menționează pe Maria Mancini în memoriile sale. Spre a o îndepărta de la curte, Mazarin aranjează o căsatorie cu conetabilul Colonna de la Roma. Pierre Mignard (1612-1695), unul din marii pictori ai curții franceze i-a făcut, înainte de plecarea forțată la Roma, cîteva portrete, între care și cel din muzeul berlinez. Am în
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
înaltul titlu de doctor honoris causa, simt iscându-se în mine aceiași mirare care mă cuprindea, cu ani în urmă, atunci când, tânăr discipol descopeream alma mater napocensis, în pribegia sa sibiană. Mirarea " o știm de la mentorii noștri elini atât de îndepărtați în timp și totodată atât de apropiați de noi, atât de prezenți " este o stare de spirit prielnică filosofării. Ea este favorabilă reflecției, cred, prin chiar naivitatea sa. Naivitate a celui neinițiat, a tânărului începător ce se deschide universului cunoștințelor
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
care petrecuse împreună cîțiva ani, în tinerețea lor la Paris, în compania unei tinere doamne al cărei roman de debut, apăruse de curînd în librăriile bucureștene. Maestrul răspunse cu răceală și stînjeneală la aceste mărturisiri zgomotoase, neștiind cum să-l îndepărteze cît mai iute pe neprevăzutul personaj, care năvălise spre el. Eu stam nemișcată fiind martora unei situații la care Lovinescu răspundea cu o vădită plictiseală. Am aflat atunci că persoana zgomotoasă nu era altcineva decît scriitorul Victor Eftimiu. După aceste
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
urmează să vină, d-apoi ăsteia despre care meteorologii spun că va fi cea mai scurtă dintre toate? numai că n-am mai mers la momfa așa de des ca anul trecut - biletele sunt mult prea scumpe iar momfa se îndepărtează pe zi ce trece, deși tot mai mulți turiști se arată gata s-o viziteze. ministrul turismului spune că momfa e deja pregătită să primească în raiul ei zece mii de turiști, dar tot ministrul turismului se vede nevoit să recunoască
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
vreo 3 ori, din fericire, fără consecințe dezastruoase. În momentul ăsta, o singură tastă e nefuncțională și nu e una dintre cele esențiale. Știu însă că, pe unde trec, toată lumea își îmbrățișează surescitată divaisurile, c-o mînă, în timp ce, cu cealaltă îndepărtează cănile pline. Și că pe vremea cînd aveam PC, și nu Mac, am vărsat tot ce s-a putut în tastatură, de la apă pînă la brînză cu smîntînă. Uite, încep să nici nu mă mai mir că nu m-am
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
școli din București, după care am început să mă construiesc profesional tot în capitală, unde, oricum ai da-o, posibilitățile sunt mai multe și mai diverse. Întotdeauna m-am întrebat cum ar fi fost să mă nasc într-un sat îndepărtat de provincie. Ce destin aș fi avut, încotro aș fi luat-o și câte șanse aș fi avut să îmi împlinesc visele. Cu siguranță, mult mai puține decât născându-mă aici, în Bucureștiul zgomotos și murdar, dar în același timp
Să ajutăm copiii să cânte by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21308_a_22633]
-
simplu, ne vorbește despre problemele sale. Aceste destăinuiri întorc pe dos aritmetică de care vorbeam mai înainte: slăbiciunile celorlalți ne aduc aminte ca și noi suntem vulnerabili. Privind cicatricile celorlalți, simțim că și noi putem fi răniți. Iar cand răspundem, îndepărtând, la rândul nostru, una dintre măștile puterii noastre, când ne descoperim celuilalt în slăbiciunile - omenești, mult prea omenești - care ne definesc, abia atunci, cred eu, se naște o prietenie adevărată. Mi-a fost greu să nu citesc în comentariul prietenului
Prietenia ca o corvoadă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82383_a_83708]
-
-mi voie să vă mai produc o indigestie. La prima vedere, pare greu să identifici o evoluție pozitivă a actualului Președinte (mie cel putin felul în care a înțeles să se poarte cu Regele și cu doctorul Arafat mi-a îndepărtat orice urmă de simpatie). Și, totuși, dacă e să fim drepți, e suficient să privim politică externă, un domeniu unde, să fim serioși, la început de mandat Traian Băsescu era la fel de priceput că o dizeuza pusă să dirijeze o orchestră
Buna guvernare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82412_a_83737]
-
m-am temut că Franzen, în jurul căruia se construiește deja un cult în America, să nu fi început să abuzeze de răbdarea cititorului (așa cum mi s-a părut că a făcut Pamuk cu Muzeul inocentei, lucru care mi l-a îndepărtat întrucâtva de la suflet). Apoi, am citit chiar în drum spre State astă-toamnă How to be alone, colecția de eseuri ale lui Franzen (mulțumesc, Cristina!) și cele două care tratează despre starea românului american (Why bother?) și despre singurătatea cititorului de
O carte grea care se citeşte uşor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82536_a_83861]