12,381 matches
-
Vretos, spre sfîrșitul romanului. E interesant de notat că povestitorul, nenumit, își duce autobiografia ficțională (în care manipulează atîtea umbre și creează altele), pîna la vîrsta reală a autorului în perioada scrierii romanului. Timpul reînviat e marcat de ecoul mai îndepărtat sau mai apropiat al unor traume istorice în sufletul și memoria naratorului, răscoala țărănească de la 1907, războiul româno-bulgar din 1913, izbucnirea Primului Razboi Mondial și tensiunile din perioada neutralității românești, intrarea în război, în 1916, ocupația germană a unei mari părți a
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
două cămăși și două finaluri Adei Ne dăm seama de fapt mai mult presimțim că în curînd se va aprinde nisipul și noi încă n-avem țesute și pregătite cămășile pentru fugă cum Mumele noastre duioasele noastre gherghine mult prea îndepărtate sunt acum de tinerețile lor cînd mîinile lor neîntrecute erau ne-am grăbit înspre maluri aici bătrînul pescar își făcea datoria împărțea cămăși pentru foc în stînga și-n dreapta iar pe cînd noi doi am ajuns îi mai rămăsese
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
început, mijloc sau sfîrșit, gata oricînd să se lase modelat - "Aspirînd să reconstituie simultaneitatea originară, călătoria mentală în lumea textualismului virtual echivalează cu o privire indiscretă, dar privilegiată către laboratoarele Creatorului. Așa cum astronomii fotografiază universul în zonele lui cele mai îndepărtate, colorîndu-i apoi sorii, supernovele și galaxiile pe baza unor formule matematice pe care computerul le asociază unei anumite temperaturi, mase, densități etc., inaccesibile ochiului uman sau lentilei telescopice, prozatorii și cititorii-constructori virtuali produc viziuni fantasmatice ale unei realități primordiale pe
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
se oprește asupra memoriei și istoriei, cea de-a doua, cea mai consistentă, de altfel, poveștilor de viață a două generații, de la începutul secolului și de la mijlocul lui, iar ultima, memoriei comunitare a Lugojului și Reșiței, în care doar urmele îndepărtate și amintirile tot mai puținilor evrei rămași trimit la cîndva extinsa minoritate de religie mozaică (în Reșița, de pildă, mai există doar două familii „pur" evreiești, celelalte, pînă la 112 membri, cîți are Comunitatea evreiască de aici, sînt mixte). Marea
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
60-70 camarazi de celulă din subpământă " printre care venerabilii episcopi uniți azi adormiți în Domnul, Alexandru Rusu și Ioan Ploscaru, ca și înalt preasfințitul George Guțiu pe care mă bucur să-l avem printre noi, mă simțeam ca un urmaș îndepărtat al unor Bonaventura, Duns Scott sau Toma de Aquino, în serile în care le vorbeam pe teme pe care le pregăteam, le structuram în urma unor îndelungate meditații, întemeindu-mă exclusiv pe memorie. Atunci când mulți ani mai târziu mi-a fost
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
unui refugiat politic. A avut ocazia să cunoască, astfel, și pe generosul („fost bancher") Gheorghe Răuț, la care îl întîlnește pe filosoful Ștefan Lupașcu, boier moldovean (și pe soția acestuia, Yvonne). Cu Eugène Ionesco se găsea - prin doctorul Burileanu - în îndepărtate relații de familie, ca și cu alți Români „de neam mare" (se vede bine că autorul este deosebit de atent la ascendența nobiliară a personajelor sale - poate și pentru că nutrea convingerea că elitele aveau datorii moral-patriotice superioare celor ale lui „Ion-Ion
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
opțiune. Mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume în care să nu fie nevoie să fie omorâte animalele pentru că omul să mănânce și să poată trăi în siguranță, dar acea lume va fi posibilă doar într-un viitor foarte îndepărtat și de care ne despart foarte multe semne de întrebare. Cu adevărat important este cum vor fi sacrificați acești câini care au avut ghinionul să se nască, fără voia lor, pe străzile Bucureștiului. Abatoare există de când lumea și vor mai
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
ai antropologiei culturale" (p. 5)... "Prin bogăția informației, ca și prin logica argumentării sale, lucrarea de față (De la Zalmoxe la Gengis-Han) apreciată încă din momentul apariției sale trebuie să fie considerată drept cea mai importantă contribuție la elucidarea problemei originii îndepărtate a culturii vechi românești (subl. M.H.). De un interes excepțional... Splendidul capitol este de asemenea de interes excepțional" (p. 12). Deși și fraza finală e redactată în aceeași tonalitate, reproșul nu trebuie adus nici lui Emil Condunachi. Volumul De la Zamolxe
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
unui mic teatru bucureștean unde se juca o piesă de Cehov. Trei surori, probabil. Regizorul, dar mai cu seamă scenograful, crease o nemaipomenită atmosferă încât până și aerul pe care-l respira în mica sală părea adus din acel nord îndepărtat, într-atât era de rarefiat și de neliniștitor. Dar, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, printr-un miracol de butaforie, frunzele galbene se desprindeau ușor de pe ramuri și cădeau încet, după leneșe volute, peste personajele piesei. Își trecu
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
de argint să dăinuie în fastul ecoului toamnă cu o mie de fluiere sparte ploile s-au refugiat sub pământ ceaiul se tulbură și anotimpurile grele se afundă în creier plăci de patefon pârâie încet cu un susur al ploii îndepărtate pești reci în pâlnii de gramofon prin apa verzuie ascultăm Coralul tolăniți în brumă pe tuburi de orgă samovarul pâlpâie cu aburi bem iarna din cești de porțelan la gura sobei viscolul se îmbuibă din carnea iubitei pe catafalc II
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
ca pe-o funie, urcă dintr-o creangă în alta a pomului, până în vârf, deasupra pământului, cu umbra ta în mână. - Unii spun că pe-a lui și-a lăsat-o în spatele calului cu opt picioare, ca să ajungă în ținuturile îndepărtate, unde trupul tău zace, ciopârțit în tot atâtea bucăți, câte litere numele tău are. - Alții spun că și-a lăsat-o întinsă pe țărâna de jos a mormântului tău până în clipa când șirul nesfârșit de numere te va scoate la
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
mediu, pur și ascensional, își au locul avatarurile, eul liric și „umbra” însoțită. Acestea compun, laolaltă, o sferă existențial-artistică particularizată, care are curăția ființei iubite, dintotdeauna și pentru totdeauna, dar și a contopirii spiritelor superioare, ce parvin dintr-un trecut îndepărtat, conștientizat, recunoscut, proiectat, fără discontinuități, în eternitate. „Însoțitorul umbrei” „s-a unit cu ea dinspre moarte” și, cu o credință nestrămutată, își continuă, tot împreună cu ea, „zborul” spre Nirvana. Finalitatea nobilă face ca actul justițiar prezent să se înscrie în
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
sufletul. Este sensibilă dar ... IV. MERG CONTRA APEI, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016. pe unde merg uit câte ceva, zilele trecute mi-am uitat inima pe o bancă într-un parc dintr-o țară îndepărtată, vizitată pentru prima oară în această vară. semăna cu o pasăre zgribulită a iarbă cosită și-a sulfină mirosea. dacă a găsit-o cineva să mi-o trimită prin curier rapid. ușile de la casă le las adeseori larg deschise să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
într-o lume obtuză merg contra apei cu o carte de rugăciune și alta de poezie-n bagaj. (Dorina Stoica) Citește mai mult pe unde merg uit câte ceva,zilele trecute mi-am uitatinima pe o bancă într-un parcdintr-o țară îndepărtată,vizitată pentru prima oară în această vară.semăna cu o pasăre zgribulităa iarbă cosită și-a sulfină mirosea.dacă a găsit-o cinevasă mi-o trimită prin curier rapid.ușile de la casă le las adeseorilarg deschise să intre diminețile de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
în așteptarea năpustirii. Și mai mult decât dorul de foc îl doare fiorul devorării când vulturul îi smulge în fiecare seară din trup speranța uitării. Într-un singur ochi albastru îndurerat îl mai văd uneori pe Prometeu înlănțuit, transparent și îndepărtat. Magicianul Într-o zi o să devii invizibil: „magia supremă, iubito”, o să-mi spui, preocupat de recuzită, de cadru, de detalii. Mai întâi o să fiu surprinsă că magia a reușit, că nu mai ești nicăieri unde te știam. Apoi o să te
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Ediția nr. 2335 din 23 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nădăjduiți în Domnul! Să faci din viață,sfântă bucurie, Înalt și mândru-i valul ,însă imensă-i marea! Trăirea pe pământ? Folos mântuitor să-ți fie, Când e aproape țărmul,îndepărtată-i zarea! De n-ai iertare-n suflet,zadarnică-i uitarea! Se scurge viața-n noi,precum o lumânare, Ce trece zi de zi,cu fiecare picătură! Arzând,va răspândi în jur,iubire și iertare, De va tânji către Lumina
NĂDĂJDUIȚI ÎN DOMNUL! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380774_a_382103]
-
mai în vârstă. Doamna Dorina, decana de vârstă a cameristelor, astăzi pensionară, vine la întâlnire cu mare punctualitate. Ea nu ar rata sărbătoarea pomului de Crăciun la Palatul Elisabeta pentru nimic în lume. Toate acestea au un început mult mai îndepărtat, undeva în decembrie 1866, când tânărul Principe Suveran Carol găzduia, în modestul său Palat Domnesc de pe Calea Victoriei, primul Crăciun în România. Bradul împodobit de Crăciun pare a fi o tradiție adusă în Germania, în secolul al XVII-lea. Există mărturii
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
pe câmpiile deschise”. După cum se arată clar aici munții Rhipei erau Carpații sudici. Pliniu menționează și pe armenochalybi (lib. VI. 11. 1) în apropiere de munții Ceraunici (Cerna de azi). Și tot Pliniu ne mai spune că într-o vechime îndepărtată, diferitele triburi etnice ale sciților purtau numele etnic de aramaei/aramphaei (Hist. Nat. VI. 19. 1). Originile lor se reduceau la regina Echidna din țara arimilor, de lângă Oceanos Patamos, soția legendarului erou/semizeu Hercule. Și la Justinus (Hist. Philipp., Lib
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
lumea te uită, e aproape ca și cum nici n-ai fi existat, pentru ca târziu, târziu, după 40-50 de ani (și numai dacă ai noroc, dacă ai mare noroc!) cineva, un necunoscut care a auzit cine știe cum de tine, vreo rudă atât de îndepărtată încât e ca și cum nu ți-ar fi deloc, să înceapă dintr-o dată să se gândească foarte intens la tine ș...ț și e posibil oare ca oricât de mort ai fi să nu simți totuși că în lumea pe care
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
chiar a jucat un rol salutar în formarea statului modern român. Cu alte cuvinte, burtă-verzimea europeană este întemeietoarea de facto a Principatelor Române și a viitoarei Românii Mari. A doua surpriză este că valabilitatea acestei lucrări nu privește doar trecutul îndepărtat al României, dar chiar și trecutul recent, ba însuși prezentul zilelor noastre. Mai precis, ceea ce s-a întîmplat în țară din 1989 încoace ascultă foarte bine de schemele explicative ale lui Ștefan Zeletin. Burghezia română nu numai că nu a
Fatalitatea capitalismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10221_a_11546]
-
se plânge de dificultatea de a-și procura cărțile de care are nevoie (nu în ultimul rând, ni se dă de înțeles, pentru că sunt scumpe). Lucrurile se complică și mai mult când intervine strategia persuasivă a autorilor (locali sau mai îndepărtați), o veritabilă tortură nu doar pentru dl Diaconu - îl putem asigura din partea noastră: "editurile nu-mi trimit cărți (excepția nu se pune), cât despre autori, o fac adesea cu un interes care mă descumpănește. Nu-i interesează să fie citiți
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
de tutunuri inferioare. Se duseseră și admirabilele tutunuri din Basarabia... In debandada care a întovărășit luarea puterii de către comuniști, țigarea Carpați cu foiță ungurească, o captură de război - se dădea pe cartelă. Devenise monedă de schimb în întreaga Europă, până în îndepărtata Norvegie. Fumători care pierduseră accesul la și mai popularele Plugare sau Naționale au rămas credincioși Carpatelor pentru restul vieții lor. în chioșcuri se vindeau în loturi de câte cinci bucăți, prinse, de către chioșcar, într-o bandă de hârtie. S-a
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
Corneliu Florea nu l-au sinchisit pe „patibular”. Acum câțiva ani, când am trecut pe la ICR Împreună cu poetul anticomunist George Filip, pentru a fi alături de remarcabila noastră colega, scriitoarea Felicia Mihali credeți că ne-a spus „bună ziua” că veneam din Îndepărtata Canada? Nicidecum. Pentru el, noi cei care am reușit să scăpăm din Închisoarea comunistă În aer liber numită RSR, suntem Încă „dușmani ai poporului”. Herta Müller s-a născut sub dictatura „fascistă - ceaușistă”, a crescut, a mers la școală, la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
-l lăsați urmașilor voștri!” Respectăm noi această chemare? Montreal. 09.09. 2009 Actorul NICU CONSTANTIN mi-a fost coleg de generație. Plecarea lui la cer a Întristat Țara și vestea tristă a ajuns și-n pragurile prietenilor și admiratorilor din Îndepărtatul Montreal. Inima lui abia a Încetat să bată și deja vorbesc despre el la trecut. Amândoi am fost biciuiți de vântoasele Mării noastre cea Neagră și de cnuturile politice ale tinereții noastre fragede și neputincioasă. Familiile părinților noștri au fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
timp șopti: - Pantoful... - Ce-i cu pantoful?! Întrebă civilul. - Nu este al Mariei! Îl priviră stupefiați. Ne-am continuat drumul În Întunericul nopții așteptându-ne să ne apropiem de luminile Întrezărite. Dar parcă stăteam pe loc. Zarea luminată, rămânea tot atât de Îndepărtată ca și până atunci. Mă așteptam să văd fulgere, dar nimic. Mă așteptam să apară nori, care să acopere cerul spuzit de stele, dar nimic. Totul părea cuprins de o ciudată Încremenire. Zarea luminată era singurul semn, că undeva În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]