553 matches
-
Cred că am devenit foarte sensibilă când e vorba despre moarte, pentru că am văzut prea mulți oameni murind chiar sub ochii mei. Și indiferent cât de mare e pedeapsa pe care o primesc criminalii, cum poate fi alinată durerea familiilor îndoliate... De când m-am angajat, am lucrat numai la stația Kasumigaseki. Nu poți s-o compari cu alte stații de metrou, dar mie îmi place cel mai mult. Yuasa Masaru (24 de ani) Domnul Yuasa era mult mai tânăr decât domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fie judecați? Da. Nu are sens. Ceea ce au făcut este evident. Normal că trebuie judecați deoarece Japonia e o țară constituțională, dar ar trebui să dea o decizie cât mai repede și să acționeze imediat. Ar fi bine ca familiile îndoliate să îl împroaște pe Asahara cu sarin cu un pistol de jucărie. E un pic cam direct spus, dar măcar atâta ar avea dreptul să facă. Când văd la televizor tot felul de știri, mă gândesc că n-o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dus pe drumul obișnuit cu metroul. Totuși, parcă a fost ceva mai bine așa. Criminalul Hayashi Yasuo încă nu a fost prins. Am fost la întâlnirile victimelor atacului cu sarin de la metrou și, de fiecare dată când auzeam discursurile familiilor îndoliate sau ale fiilor, taților victimelor care încă nu și-au recăpătat cunoștința, îmi doream să fie condamnați la moarte. Nu o să-i iert sub nici o formă pe Asahara și pe ceilalți. Ura pentru ei nu o să dispară. Nu o să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu ajută la nimic. Sunt oripilat doarece câțiva dintre colegii mei s-au stins din viață. E un loc de muncă în care ne simțim ca și cum am face parte dintr-o mare familie. Ce puteam să le oferim noi familiilor îndoliate? Nimic. Nu trebuie să se mai întâmple niciodată așa ceva - ăsta e cel mai important lucru. De aceea nu trebuie să uităm atacul acesta. Cuvintele mele, care vor rămâne mărturie scrisă, sper să vă ajute să nu uitați. Asta este tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ar mai conta asta acum, de parcă m-ai auzi. vremea din acest loc nu se va schimba niciodată. Un cuvânt înainte În martie 1997 (la doi ani de la atac) am publicat cartea Underground, care conținea declarațiile victimelor și ale familiilor îndoliate. Așa cum am menționat și în prefața primului volum, am scris această carte deoarece am vrut să spun adevărul concret despre victimele atacului cu gaz sarin de la metrou. Tocmai din cauza faptului că nu fusese făcut cunoscut întregii lumi. Poate a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
argument grăbit și inutil, ca ultimele muniții consumate în van de o armată care se știe învinsă. Aveam de ales între a accepta propunerea femeii sau de a aduce, peste câteva zile sau poate săptămâni, o jerbă împreună cu condoleanțe familiei îndoliate. Și iată că am ales..." între timp, fără să știe cum și când, ajunsese în camera lui Carol. Doamna K dispăruse, după ce dereticase puțin prin încăpere și spusese ceva de tipul: Uite, tată, el e Filip. Va sta cu tine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
argument grăbit și inutil, ca ultimele muniții consumate în van de o armată care se știe învinsă. Aveam de ales între a accepta propunerea femeii sau de a aduce, peste câteva zile sau poate săptămâni, o jerbă împreună cu condoleanțe familiei îndoliate. Și iată că am ales..." între timp, fără să știe cum și când, ajunsese în camera lui Carol. Doamna K dispăruse, după ce dereticase puțin prin încăpere și spusese ceva de tipul: Uite, tată, el e Filip. Va sta cu tine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mii de yeni nu-i chiar de lepădat. Eram Îngrijorat că nu-mi pot aminti. Mai mult ca sigur, banii aceștia nu erau pentru a cumpăra ceva deosebit. I-or fi adunat colegii și mi i-au Încredințat pentru familia Îndoliată a vreunui amic de la serviciu... Ușurel, ușurel! Nu puteam să-mi cer imposibilul! Dacă stau și mă gîndesc, nici nu mai eram funcționar și nu Înseamnă că dacă mă Înșel pe mine Însumi, adevărul este altul. Oare chiar Îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ci doar îngrijorați că „vine altul și o cârmește iarăși spre ruși”. Singura amintire vie despre momentul morții primului șef de stat din viața mea a rămas teribila durere de picioare, fiindcă a trebuit să fac de gardă la portretul îndoliat al Tovarășului. Venirea lui Ceaușescu drept succesor nu m-a dumirit mai mult. Ceea ce-mi reține vaga memorie a acelor timpuri este că în primii doi-trei ani lumea se bucura că n-o ia spre ruși și că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am speriat. Numai Dumnezeu știe ce făcuseră apoi: n-am mai stat să văd. Cu brațele încărcate de lumânări parfumate - absolut toți îmi făcuseră cadou câte una - o ștersesem pe furiș, ușurată că am evitat o scenă de genul „Femeia îndoliată pleacă devreme“. Era prea curând ca să pot suna pe cineva și să aflu ce-am pierdut așa că m-am culcat la loc - un eveniment foarte, foarte rar, n-ar strica să încerc mai des figura cu mahmureala - și, când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Și ea ce vrea? Rămurele și spirale și scoici și hârtie cerată. Vrei să stai tu de vorbă cu ea? Nu. S-a lăsat o tăcere uimită la celălalt capăt al firului, apoi i-am explicat: —Eu sunt fiica recent îndoliată, îți amintești? —Scuze, scumpo. Scuze. Te-am confundat pentru o clipă cu Claire. Abia după ce a închis m-am întrebat de unde știa despre Jacqui. De la Luke, am presupus. De îndată am sunat-o pe Jacqui, dar nu răspundea la nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
stat nemișcată, simțind sângele care îmi curgea prin vene încet ca molasa și miracolul propriei mele respirații, inspirând și expirând, inspirând și expirând, în cercul vieții. Și atunci l-am văzut: un fluture. Exact ca în toate cărțile pentru persoane îndoliate pe care le citisem. Uită-te după semne, spusese Aidan. Acesta era superb; cu aripile dantelate în albastru și galben și alb, și am retractat tot ceea ce spusesem, cum că fluturii n-ar fi decât molii în veșminte scumpe brodate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fiilor, nici verilor lui. Oamenii de vază surghiuniți din Egipt au fost aduși acasă. Temnițele s-au golit. Constantinopolul îi înalță osanale tânărului suveran, comparându-i faptele cu o rouă binefăcătoare; iar orașul Cairo nu mai trăiește cu teamă și îndoliat. — Un sultan otoman care nu ucide! Tonul meu era foarte sceptic. Abbad a corectat: — Orice prinț trebuie să și ucidă. Totul e să nu-și facă din acest lucru o plăcere, cum s-a întâmplat cu bătrânul sultan. Soliman este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Povești de demult... De-aceea Încă o dată Cu zâmbet rău Privesc Înnoptata culme... * Din urmă Poezie, poezie... Galben, plumb, violet... Și strada goală... Ori așteptări târzii, Și parcuri înghețate... Poet, și solitar... Galben, plumb, violet... Odaia goală... Și nopți târzii... Îndoliat parfum Și secular... Pe veșnicie... Volumul "Scantei galbebe" G. Bacovia Cuprins: 01. Scântei galbene 02. Singur 03. Amurg 04. Muzeul nopții 05. Vânt 06. Ecou de serenadă 07. Noapte 08. Strigoii 09. Marș funebru 10. Balet 11. Serenada muncitorului 12
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
duce fugară. Și-am stat singur supărat În zăvoiul decadent. Și prin crengile-ncîlcite mi-am notat Versuri fără de talent. Ecou de serenadă Pansele negre, catifelate Pe marmora albă s-au vestejit, Și-n tainice note s-au irosit Parfume triste, îndoliate. Su singur, cu umbra, iar am venit, O, statui triste și dărâmate, - Pansele negre, catifelate, Vise, ah, vise, aici, au murit. În haine negre, întunecate, Eu plâng în parcul de mult părăsit... Și-a mea serenadă s-a rătăcit În
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
să am, pot să cer. Parfum... incendii violet, și becurile-aprinse Amurgul licărește pe-orașul de vitrine Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, Plângând, Și fredonând, Gîndindu-mă la mine. Vals de toamnă La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, și solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, și mai rar
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
asta îl examinează. Danny își desprinse ochii de pe cadavru. Ieși pe rampă ca să-l caute pe Shortell, sufocat de duhoarea de formaldehidă, cu plămânii căutându-i avizi aerul curat. Un grup de mexicani stăteau în dreptul rampei, arborând expresiile unei familii îndoliate și uitându-se înăuntru. Unul din ei îl fixa insistent. Danny se strădui să-l repereze pe Shortell, apoi simți o mână pe umăr. Era Norton Layman, care îi spuse: — Tocmai am vorbit cu omul de la muzeu. Au identificat specimenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
wolverină - adică de gluton. Danny revăzu acel W însângerat de pe tapetul ieftin. Văzu un W în alb-negru, un W imprimat cu fier roșu pe fața lui Felix Gordean, W-uri pe toate mătăniile strânse în mâini de ciumeții de pachucos îndoliați, strânși laolaltă. Văzu la W-uri până când Jack Shortell apăru pe rampă și-l apucă de braț, iar el se auzi spunându-i: — Adu-l pe Breuning. Nu-s sigur că o să pot face față. Apoi văzu numai sânge. PAGINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
chemat atât de dimineață dacă nu era ceva urgent. Ceea ce vă voi spune acum încă nu s-a anunțat oficial și nici nu se va anunța. Mal se uită la mentorul lui de la LAPD. Omul, rareori grav, părea acum aproape îndoliat. — Ce s-a întâmplat, domnule? Green își aprinse o țigară. — Ploaia a produs niște alunecări de teren pe coline. În urmă cu aproape o oră a fost descoperit un cadavru pe drumul de acces care duce la semnul cu „Hollywood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-l dor, cu urme de balegă uscată pe hainele prăfuite. Cum stă rezemat într-un colț, se vede nevoit să se lipească de peretele înalt al casei, ca să lase să treacă pe lângă el o procesiune funerară. O mână de rude îndoliate, ducând lămpi, vine în urma catafalcului, purtat de șase bărbați cu măști albe. Cadavrul înfășurat în fâșii de bumbac, este presărat cu petale de gălbenele. Doi preoți copleșiți și corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o capelă luminată de lămpi, lată de o sută optzeci și patru de metri. Baldachinul viu colorat scânteia, miile de lampioane arătau asemenea stelelor, iar fumul de tămâie plutea printre flamurile fâlfâitoare, formând nori purpurii peste capetele mulțimilor de participanți îndoliați. Numai printre preoți, participau venerabili cărturari de la cele cinci temple Zen importante și preoți din cele opt secte buddhiste. Oamenii acelor vremuri, care erau prezenți la slujbă, o descriau ca și cum toți cei cinci sute de arhați și cei trei mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Soken recită gatha de despărțire și strigă din răsputeri: — Kwatz! Preț de-o clipă, se lăsă o tăcere desăvârșită. Apoi, în timp ce muzica solemnă se relua, căzură florile de lotus și, unul câte unul, participanții depuseră tămâie la altar. Printre cei îndoliați, însă, cam jumătate din rudele clanului Oda, care ar fi trebuit neapărat să participe, lipseau. Samboshi nu apăruse, și nici Nobutaka, Katsuie sau Takigawa. Dar poate că cele mai neînțelese dintre toate erau intențiile lui Tokugawa Ieyasu. După incidentul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așteptându-și dureroasele anotimpuri? Gândul, prieten și dușman, mă bate amical pe umăr și-mi face semn discret cu ochiul să nu-i ascult îndemnul. Doar gândul a mai rămas în imensitatea golului din mine. Îmi astup urechile cu degetele îndoliate. Vântul îmi smulge mantia de pe umeri. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să mă acopăr... Ascult, docilă, umilința și nimicul. Locul acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
hidoși, iar apa era tulbure și parcă mirosea a moarte...Valurile răsunau a bocet înfundat în colț de basma veche. Mă dezbrac și mă arunc în lupta cu valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată. Abia când revin pe mal, observ o bătrână suptă de nevoi, cu lacrimile agățate în colțurile ochilor. Fără să o întreb, mi se destăinuie: apa e tulbure, feciorul meu s-a înecat ieri aici, și aștept...poate apare... Își vărsa
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pe rănile provocate de respingerea lui Luke, era antidotul împotriva otrăvii pe care mi-o inoculase Luke. Nu înțeleg de ce a trebuit să-l mintă pe doctorul Billings în ceea ce mă privește, i-am spus lui Chris cu o voce îndoliată. Cu cât făceam mai mult pe victima, cu-atât mai bine. Strategia era să-l leg pe Chris de mine cu niște funii împletite din sentimentul de compasiune. Eram doar vag conștientă că pe drum pierdusem din vedere adevărata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]