2,056 matches
-
În rochie. Nu o trînti pe pat, nici nu o aruncă pe jos și nici nu o violă. Nici măcar nu-i porunci, cu acea voce răgușită, autoritară și cavernoasă. Nu. Se mărgini la a-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o pe o croitoreasă amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era conștient că de răspunsul pe care avea să-l dea depindeau, în mare măsură, viitorul și fericirea lui alături de Maiana și, în cele din urmă, răspunse, sigur pe el: —Marea Damă Solitara, căreia mai tarziu îi vor urma Micul Îndrăgostit, Timidul și, la trei puncte către nord, Negustorul de Perle. — Unde se va găsi în acel moment vârful Unditei lui Maui? întreba iarăși Navigatorul-Căpitan. La miezul nopții va trebui s-apară deasupra Rairateei. Un gest aproape insesizabil de încuviințare îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pod sau pe cartonul așternut peste vreo gură de canal caldă din care ies aburi, când el își strecoară mâinile pe sub hainele ei, provocându-i orgasme, în vreme ce străinii trec pe lângă ei, li se pare că n-au fost niciodată mai îndrăgostiți. Dar Inky are dreptate. Nu poate dura o veșnicie. Și sfârșitul vine atât de brutal încât nimeni nu e sigur ce s-a întâmplat de fapt până când nu apare toată tărășenia în ziare a doua zi. Au adormit în ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de fete ocheade îndrăznețe. Mara, intrată și ea la clasa de electrotehnică și din nou colegă de bancă cu Luana, o privea cum stă cuminte, cuprinsă de un tremur nervos. Ce-ai pățit? Te-ai prostit în vacanță sau ești îndrăgostită? Luana continua să arunce priviri furișe în jur, cu gurița bosumflată. Mă inhibă fetele astea. Sunt atât de mari, de frumoase, de inteligente... Te pomenești c-ai căpătat, între timp, cine știe ce puteri paranormale și le vezi creierul! râse Mara. Pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
surprindă cu hotărâri din cele mai neașteptate. Așezați la masa din mijlocul sufrageriei ea îl analiză pe viitorul ginere, intuind perfect că era îndărătnic și greu de condus ca un măgar înhămat la cotigă. Dar văzându-și fata atât de îndrăgostită și realizând că orice încercare de-a o face să se răzgândească era sortită eșecului, se împăcă cu gândul și se oferi să-i ajute cu bani pentru nuntă. Tânărul refuză categoric, susținând că salariile lor erau suficiente pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
simțea o dorință nebună să uite, să se detașeze de situația încâlcită în care se afla. Privirea stinsă a soțului ei, ochii afundați în orbite, o dăduseră peste cap. O întorcea pe dos și prezența acestui bărbat frumos, atent și îndrăgostit, de care nu se putea ține deoparte, pe care-l implica și obliga să sufere alături de ea. Se uita la el, în timp ce se amețea cu licoarea dulce, cum stă cuminte pe scaunul din fața ei, ascunzându-și dezamăgirea și suferința, incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
viitoare aducem Disprețul. Nu știu despre ce-i vorba, dar pare să fie bun. Franțuzoaica de pe afiș arată tare bine! E-n regulă, Seng, atunci trei bilete pentru spectacolul de la miezul nopții, te rog. Ce film ziceai că e? Fluturii Îndrăgostiți. Pe-aici, vă rog, dumneavoastră nu trebuie să plătiți. Ba sigur că plătim! Vă rog, domnișoară Farah, nu mai vorbiți de asta! Orbecăind prin Întunericul sălii, Johan se instală Într-un fotoliu. Muzica exotică nu izbutea să acopere crănțănitul făcut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe nimfeta care-i trecuse prin zodie, rîzînd de el: "Mă rîzi". Și-a luat revanșa. Clipa-clipita aceea (cît un lac, cît o vară ploioasă) a veșnicit-o în seria de acuarele Fata și șarpele. M-a pictat cu mîini îndrăgostite și ochi în vîrful degetelor, deasupra unei ierbi albastre. A inventat un cer mai albastru, o vară mai vară, dar cu gîndul de-atunci, cu emoția de-atunci. M-a atins în toate ale mele, m-a mîngîiat cu culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-s chiar 61". Cînd m-a sărutat, sărutul interzis cu gust de vișină metisă, "tătișor" avea 52 de ani. Copilul mi l-am dorit, mi l-am imaginat neapărat fiu. De ce? Ca să mi-l asum pe Iordan băiat, adolescent îndrăgostit, bărbat tînăr, așa cum nu l-am cunoscut. "Bine că nu ești nevasta mea". "Dar eu vreau să fiu". Nu mai știu cum se face să dea rod o femeie". Avusesem, în șir, ani răi. Mie mi se întîmplă și-acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
puternică a lunii. După câteva zile, mi-am luat inima în dinți și am cerut-o de nevastă pe fata din lună. Nu prea înțelegeam nici eu cum ar fi fost posibil așa un lucru, dar eram pentru prima dată îndrăgostit și nimic altceva nu conta. Eram gata să rămân să locuiesc în lună de-acum înainte, s-o pot privi la nesfârșit. Drept răspuns, fata a început să plângă cu gemete. Următoarele zile au decurs la fel; cum îi puneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în două bucăți egale și fata mi-a căzut moartă în brațe. Luna, înconjurată cu un cerc de sânge, își arăta cele două emisfere sparte: una întoarsă către pământ și alta către cer. De-atunci nu am mai fost niciodată îndrăgostit, poate de asta am devenit în timp atât de urât. Chiar și ipostaza mea umană a început să capete înfățișare de lup înfricoșător și singuratic. Am aflat mult mai târziu că fata fusese ascunsă în lună de niște zâne binevoitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ori am acceptat invitația. Iată cea mai bizară dintre povestirile Aspidei. Povestea de iubire a Aspidei Eram foarte tânără pe atunci și încrezătoare în puterile iubirii. Stăteam toată ziua lungită pe pietre în soare și priveam cu jind la tinerii îndrăgostiți ce veneau la râu să se scalde. De multe ori luam diferite chipuri de femei atrăgătoare; principiul meu este feminin, așa cum ați putut observa, și tulburam cu insolența mea tinerele perechi sosite la scăldat. Trupurile lor erau tinere și frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aparent liber, în fapt, înrobit, flutură și palpită în spații subtile, iar trupul inert, împiedicat, rămas în urmă, este incapabil de-a răspunde satisfăcător noului context erotic. Nu înseamnă asta că natura firii mele este aceea de a fi mereu îndrăgostit? Și că așa am fost și am avut nevoie să fiu întotdeauna? Asta trebuie să fie nevoia mea și starea mea de perpetuă îndrăgostire, de grație, care mă ridică, mă detașează de mine însumi, pentru a mă putea contempla. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mi le-a păstrat cu sfințenie și mi le-a restituit cu putere din străfundurile ei. Ea mi-a mărturisit, și-mi amintesc cu precizie fiecare cuvânt al ei: de când se știe sau de când își poate aminti, a fost întotdeauna îndrăgostită: ba de tatăl ei, ba de unchiul ei, ba de verișorul dinspre mamă; de primul învățător, de farmacistul la care se ducea cu mama când era în școala primară. Deci ea știa, de aceea își accepta atât de liniștită această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a lungul timpului le va lua cu sine. Nemișcarea covorului, timpul stătut de sub podele, cleiul uscat și murit de zeci de ani intre cepurile taburetelor, amintirea razelor solare, făcută ghem, bătaia lunii prin ferestre, adăugată celor ale inimii ei de îndrăgostită lulea, trilurile viscerale, din imaginea versurilor jazzificate în anii '70 de Ruben Blades, din volumul Aqua de Luna inspirat din nuvelele lui Gabriel Garcia Márquez, murmurate cu ochii închiși și gândul dus: Din magicele Caraibe Vă aducem apă de Lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noi nu ne privea numărul din ce în ce mai rar al profesorilor care dispăreau perechi în lanuri, ci copierea în draci direct din carte a tuturor soluțiilor. Bineînțeles că am luat amândoi nota 2. Chiar și bețivul de Samaliot a luat 10. Și îndrăgostita de Mioara Alimentară de la seral l-a părăsit pentru patru ore pe Mitică Petrache, iubitul ei fugit la Paris, ca să se concentreze pe teza decorată a doua zi cu 10. Eu, Mihai, am scris: Cine o să-și mai aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ora asta nu-l mai interesează nimic, dacă o s-o lase de izbeliște chiar acum? Zbîîîrrrrr, ia uite-o că face pe bosumflata, observă Tușica, te doare ceva fetițo? întreabă Angelina învîrtind butonul fierului de călcat în poziția oprit, e îndrăgostită lulea, își spune în gînd, altceva n-are ce să fie. Și cum e, ia spune, e chipeș iubițelul? nu se lasă Tușica, imaginîndu-și înaintea ochilor silueta unui bărbat perfect. Ce să-i faci, numai la prostii vă gîndiți, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
simplu. Este doar entuziast și entuziasmul îl face să creadă că tiradele lui sună ca o muzică divină. Nu sună. Citind volumul de versuri ne vin în minte miorlăiturile pe care le scot motanii pe acoperișuri, când sunt și ei îndrăgostiți. Autorul, lipsit de educație estetică, folosește o retorică ieftină, de romanță, pentru a-și exprima sentimentele. Și îi mai și adaugă, ca fond sonor, un fel de vaier, format din suspinuri și gemete înăbușite, pentru a-și înduioșa partenera (care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Se simțea rău, o durea capul, amețea, făcea febră, obrajii împrumutau nuanțele șuvițelor de păr, păpădie coaptă era primăvara. Ce-i cu tine, domnișoară? Alo! Cu tine vorbesc. Uite cum se uită la mine! Ce-i cu fața asta de îndrăgostită? Te-a pălit astenia, te descompui, fetițo, te descompui? Am irosit orzul pe gâște anul aceasta! Hai, ieși, du-te și dă cu apă pe față! Doamna Loghin, spaima liceului Ibrăileanu, o babă acră, obeză, încruntată, stresată, nemulțumită. Blestemată femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în care trăim, am plecat în grabă cu Victor la Paris. Am așteptat-o în fața Universității, unde am văzut-o venind întovărășită de un băiat înalt, chipeș. Dorina era înfloritoare, veselă, părea fericită. Mi-a crescut inima. Fata mea era îndrăgostită ! Ce putea fi mai minunat ? Le-am ieșit în întâmpinare cu zâmbet pe buze, pregătiți să îi îmbrățișăm pe amândoi. Imaginea chipul ei când ne-a zărit... Mă doare până la cea din urmă fibră a ființei mele. Nu am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
simt atât de singură, încât nici pe Dumnezeu nu mi-L pot închipui altcumva. Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 5 Se înălțaseră sub fereastra apartamentului nostru un mesteacăn și-un tei. De mesteacăn eram pur și simplu îndrăgostit. N-aș putea spune de ce; dragoste la prima vedere... Ajunsesem să percep diferența dintre orchestra mesteacănului și cea a teiului. Când vântul începea să adie, pentru mine, frunzele celor doi copaci deveneau orchestre. Distingeam însă sunetele frunzelor de mesteacăn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mult timp, cu sufletul, de oameni și locuri, îmi place să văd soarele răsărind mereu din altă parte, de după un alt deal, de după un alt munte, dintre alte valuri, deși criticii de artă, privind la lucrările mele, spun că sunt îndrăgostită de statornicie. Nu știu dacă-ți mai aduci aminte, dar, cândva, m-ai asemuit, pe când eram în grădina botanică a tinereții noastre, cu orhideele epifide din scorburile copacilor din pădurile tropicale, florile acelea superbe, cu rădăcini aeriene. Comparația era, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
inelul de logodnă cât și unirea lor. În mijlocul cercului își scriseseră numele. Simțindu-se bine în brațele lui Matei a cărui îmbrățișare îi anihilase frigul din spate, privind desenul, Cecilia lansează un joc, așa cum obișnuia de multe ori. — Doi tineri îndrăgostiți: Cecilia și Matei. Tu îi cunoști? — Pe Matei nu-l cunosc, însă pe Cecilia o știu, se prinde el în joc. este o fată încântătoare, fermecătoare, dar dacă ai supărat-o cu ceva, este prăpăd. Nu te mai bagă în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fost încântător momentul. —Vă închipuiți: albul imaculat care ne înconjura, brazii zvelți încărcați de zăpadă, cerul albastru ca ochii Ceciliei și ca piatra inelului de logodnă, liniștea deplină, toate acestea te făceau să te simți mai bun, mai iubitor, mai îndrăgostit. —Ce-a zis Cecilia? —A fost și ea surprinsă de cererea mea și eu îngrijorat că nu acceptă. Este o bomboană de fată. A trecut peste purtarea mea tâmpită din ajunul plecării ei. M-am simțit atât de bine în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de lauri, vom fi fericiți. Sau cu cununa de urzici moarte. Hi! Hi! Hi! sau fără cunună, râde Cecilia. —Spiritualo, ai încredere în tine așa cum au toți cei care te cunosc. După această zi minunată petrecută împreună, cei doi tineri îndrăgostiți iarăși s-au despărțit pentru o vreme. Cecilia și-a luat zborul spre Germania unde o aștepta o muncă asiduă, Matei rămânând să-și vadă în continuare de serviciul din cadrul spitalului. Când s-a întâlnit cu logodnicii le-a povestit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]