821 matches
-
1984; Caietele roz, București, 1985; Plicul verde, Cluj-Napoca, 1987; Mic dicționar hazliu despre tot ce este viu, cu ilustrații de Eugen Taru, București, 1989; Fiecare buclucaș își găsește câte-un naș, București, 1989; Orele zilei și ale nopții, București, 1990; Îndreptar ortopoetic, București, 1992; Clubul pensionarilor, București, [1992]. Traduceri: Mark Twain, Monologul regelui Leopold, București, 1961; Natalia Momo, Satul de lângă orezărie, București, 1963; Fausta Cialente, Balada levantină, pref. Alexandra Bărcăcilă, București, 1965; Jean-Paul Sartre, Cuvintele, pref. Georgeta Horodincă, București, 1965; Bengt
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
și exploatând lumea fabuloasă a basmului popular ca spațiu al inițierii. Astfel, Tărâmul nălucirii reunește, pe lângă două basme, Moș Tănase pribeagul și Piatra de pe inimă, alte texte - scurte „basne”, uneori dramatizate, „băsmuiri în șezătoare” și poeme-basme, al căror rost de îndreptar filosofic și moral e evident. Preocupat de fenomenul culturii populare românești, T. adună în Descinderi în cultura populară (2001) eseuri care vizează domenii diverse: etnografie, etnologie, artă populară, folclor literar, poetica folclorului, etnolingvistică, istoria etnografiei muzeale ș.a. Două articole au
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
Cătălin Țîrlea, Alex. Mihai Stoenescu). Totuși, din dorința de a pune în valoare fiecare roman supus analizei, criticul nu surprinde adevăratele vârfuri valorice, volumul funcționând mai degrabă ca un ghid de prezentare a prozei anilor ’90, și nu ca un îndreptar critic. SCRIERI: Proza românească a anilor ’90, București, 2000; Platon pe Internet, Cluj-Napoca, 2003. Antologii: Nostalgia Europei. Volum în onoarea lui Alexandru Paleologu, Iași, 2003 (în colaborare cu Cristian Bădiliță). Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Un critic care trece direct la
URIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290376_a_291705]
-
bine administrate: umorul negru, observația moravurilor dublată de satira caustică, recursul la fantastic, miraculos, la panoplia literaturii SF etc. Cu Pegasul troian (1976) V. inițiază exploatarea unei zone care avea să îi aducă un oarecare succes: aforistica, prezentă în volumele Îndreptar de greșelile altora (1978), subintitulat „afurisisme”, parțial în Cele mai frumoase nerozii (1981), în Școala tăcerii (1991), precum și în Pe scurt - Bref, volum bilingv. Aforismele sunt ghidușe, istețe, deloc marcate de pedanterie, combinând fericit rigorile tonului gnomic cu dexteritatea manipulărilor
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
via Univers (1992), romane umoristice, unele polițist-umoristice ori pseudo-SF: Note de căsătorie (1978), Trabantul negru (1993), Detectivi de București (1995) ș.a. SCRIERI: În general, triumful pădurilor, București, 1969; Proiect de câine, București, 1969; Moscuna, București, 1975; Pegasul troian, București, 1976; Îndreptar de greșelile altora, București, 1978; Note de căsătorie, București, 1978; Cele mai frumoase nerozii, București, 1981; Pluș Plumb, cu ilustrațiile autorului, Timișoara, 1981; Cartea numai ochi și urechi, cu ilustrațiile autorului, București, 1982; Vânătoare de perne, București, 1985; Carte de
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
, publicație apărută la Tomești-Iași, lunar, din iulie 1925 până în aprilie 1929, editată de Căminul Cultural „Mihail Sadoveanu”. Director: învățătorul Gheorghe Mărgărit, apoi preotul C. Dron, căruia i se va alătura I. Popovici. Foaia, care urmărea să fie un îndreptar pentru tineret, publică materiale pe teme de educație, etos țărănesc și despre activitatea așezământului. Cu versuri sunt prezenți Mircea Baciu, C. Berea, Petru Chirica, Const. Rollea, E. Trifan, I. Dobre, P. Ursache ș.a. Între colaboratori figurează și N. Iorga, Mihail
ZORILE LUMINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290750_a_292079]
-
la Fundația Culturală „Principele Carol”, unde împreună cu Gh. D. Mugur întreprinde acțiuni de culturalizare, inițiind și colecția enciclopedică „Cartea vieții”, care cuprinde, pe lângă scrieri literare, o culegere de colinde și una de proverbe, lucrări de uz practic, precum Chestionar folcloristic, Îndreptar pentru conducătorii culturali la sate, Chestionar de anchetă socială pentru monografii, reunite în 1930 în Cartea misionarului. O perioadă lungă (1930-1945) activează la Societatea Română de Radiodifuziune ca referent, coordonator al emisiunilor literare și colaborator permanent la „Ora satului”, multe
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
asemenea, însemnările copiștilor, dacă prezintă interes cultural, și, în sfârșit, aprecieri privitoare la particularitățile de scriere, ilustrare, ornamentare, la legătura și la proveniența manuscrisului. Același spirit metodic, aceeași eficiență transpar din organizarea de principiu și din redactarea propriu-zisă a excepționalului îndreptar de cultură care este Bibliografia românească modernă (1831-1918) (I-IV, 1984-1996), ce continuă, în coordonarea generală a lui Ș., opera lui Ioan Bianu, Nerva Hodoș și Dan Simonescu pentru perioada „veche”, cuprinzând anii 1508-1830. Studiile de istorie a Bibliotecii Academiei
STREMPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289979_a_291308]
-
O dată cu descrierea amănunțită a țărmurilor, dă și o pitorească prezentare a miticei insule Leuce - Insula Șerpilor, loc de naștere și de mormânt al tot atât de legendarului erou Ahile; insulă asupra căreia vom reveni. Tot în secolul II e.n., Ptolemeu dă în "Îndreptarul geografic" o primă cartografie în coordonate a Mării Negre, iar la finele secolului II - începutul secolului III, Claudius Aelianus descrie fauna Pontului și tehnica pescuitului (în "Despre animale"). Vom face acum un salt până la mijlocul evului mediu, pentru a întîlni unul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
împrejurări istorice semnificative, analiza a fost atentă, permițând - sperăm - o apropiere satisfăcătoare de soluția corectă. Tisa apare în secolul I e.n. în "Istoria Naturală" a lui Plinius cel Bătrân sub numele de Pathissus. Tot așa o numește și Ptolemeu, în "Îndreptar Geografic" din secolul II e.n., care îi dă și coordonatele. La Iordanes (mijlocul secolului VI) este Tisia; în harta lui Beatus, din secolul VIII, se numește fl. Tize. Cu numele actual, de Tisa, apare prima dată la Antonio Bonfini, în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Buzăul important afluent al Siretului este semnalat în literatura antică sub formele Musaios, Museos, iar I. I. Russu îl raportează la indoeuropeanul meu = mlăștinos. Siretul apare mai întîi la Herodot ca Tiarantos (Istorii, IV.48). De Ptolemeu este numit Hierasus (Îndreptar Geografic, III.10.8), iar la istoricul Ammianus Marcellinus, Gerasus, pentru ca în Evul mediu, în secolul IX, să-l regăsim la istoricul Constantin Porfirogenetul, într-o formă foarte apropiată de cea actuală, Seretos. Rădăcina indoeuropeană pare a fi și în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
redat această caracteristică a sa în acest hidronim Auras, căruia nu i s-a găsit încă un corespondent? Prima atestare geografică care să se refere și la Jiu o datorăm lui Ptolemeu, geograful alexandrin din secolul II e.n. care în "Îndreptarul Geografic" oglindește originea geto-dacică a hidronimiei spațiului Carpato-Dunăreano-Pontic, dar și începutul influenței latine asupra acesteia. Găsim în acest îndreptar coordonatele geografice ale gurilor de vărsare în Dunăre atât pentru Rabos (Rhabosus Flu), cât și pentru Aluta (Alutes Flu). Cu oarecare
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
atestare geografică care să se refere și la Jiu o datorăm lui Ptolemeu, geograful alexandrin din secolul II e.n. care în "Îndreptarul Geografic" oglindește originea geto-dacică a hidronimiei spațiului Carpato-Dunăreano-Pontic, dar și începutul influenței latine asupra acesteia. Găsim în acest îndreptar coordonatele geografice ale gurilor de vărsare în Dunăre atât pentru Rabos (Rhabosus Flu), cât și pentru Aluta (Alutes Flu). Cu oarecare aproximație, ele corespund cu cele ale Jiului și Oltului de astăzi (fig. 2). Fig. 2. Rabon și Aluta în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Fig. 8. Zeul Danubius reprezentat pe Columna Traiană. Și Silius Italicus (sec. I e.n.) citează într-un vers "Istrul cu două nume". În secolul II e.n., Arrian precizează în "Periplu" distanțele între gurile Deltei. În același secol, geograful Ptolemeu, în "Îndreptarul Geografic", dă, pe lângă coordonatele gurilor de vărsare ale unor afluenți ai Dunării, și pe cele ale gurilor Deltei (tot 6 și cu aceleași nume ca și la Plinius cel Bătrîn). Ca și Strabon, dă Dunării numele Danubius până la Defileu și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
acestora - de la papi și regi până la filosofi și slujitorii științelor oculte. Suma viciilor și a prostiei! Bayle propovăduia, în schimb, știința adevărată, toleranța și evitarea credinței oarbe în Dumnezeu. Cartea a stârnit un uriaș interes în rândul masonilor, devenind curând „îndreptarul” tuturor lojilor. Ultimul Mare Maestru al Masoneriei Vechi, cel care condusese construcția catedralei Sfântul Paul (cel din urmă șantier masonic), Christofer Wren, a ieșit din scenă. În 1702, din cauza opiniilor religioase, a fost silit să părăsească postul. Sciziunea dintre „artizani
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
informații în domeniul etnologic și al cunoașterii, în egală măsură, al fenomenului folcloric românesc și al celui european, studiile și articolele sale conțin observații și aprecieri cu adevărat inedite, care oferă posibilități pentru o dezvoltare ulterioară. A elaborat și un Îndreptar pentru culegerea folclorului (1967), destinat amatorilor, dar util și specialiștilor. A făcut cercetări sistematice de folclor în zonele Câmpulung Moldovenesc, Maramureș, Făgăraș, Gorj, Vrancea, Dâmbovnic-Argeș, Roman, Poiana Mare-Băilești, Calafat-Segarcea, Podgoria Aradului, zona petrolieră a Olteniei, Valea Motrului, Vâlcea. În colaborare
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
și pelicula cinematografică, filmul despre călușul din Bârca fiind unul dintre cele mai complete. Abia spre sfârșitul vieții P. își adună, în Folclor românesc (I-II, 1998), principalele studii. SCRIERI: Dâmbovnicul, o plasă din județul Argeș (în colaborare), București, 1942; Îndreptar pentru culegerea folclorului, București, 1967; Folclor literar românesc (în colaborare cu Pavel Ruxăndoiu), București, 1976; Obiceiuri tradiționale românești, București, 1976; Folclor românesc, I-II, îngr. Nicolae Constantinescu și Alexandru Dobre, București, 1998. Repere bibliografice: Vrabie, Folcloristica, 395, 396, 409, 420
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
valoare de Lucian Blaga, Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu. P., care în țară scrisese la „Universul literar” și la „Curentul liber”, colaborează aproape la toate revistele politice și culturale ale exilului românesc, de la „Caete de dor” la „Îndreptar” și „Cuvântul în exil”, de la „România” din New York la „Destin” din Madrid, de la „Ființa românească” și „Ethos” la „Limite” și „Buna Vestire”. Între 1954 și 1957 activează ca redactor al publicației româno-italiene „România”, apărută la Roma. Din 1962 până la sfârșitul
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
oțel, București, 1958; Scrieri despre teatru, îngr. Vicu Mîndra și Sorin Popa, pref. Radu Beligan, București, 1969; Ghicește-mi în cafea, îngr. Cornel Simionescu, pref. N.I. Popa, București, 1972; Un om îndurerat, îngr. și pref. Sorin Popa, București, 1973; Mic îndreptar de teatru, îngr. și postfață Virgil Petrovici, București, 1977; Mușcata din fereastră, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1984; Velerim și Veler Doamne. Floare de oțel, îngr. Ion Neață, Timișoara, 1985. Traduceri: G.B. Shaw, Profesiunea d-nei Warren, București, [1926]; P.I.
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
note critice, prezentări literare și eseuri în primele reviste ale exilului românesc anticomunist, precum „Luceafărul” și „Caete de dor”. În iunie 1950 emigrează în Canada, la Windsor, apoi la Toronto. Colaborează cu poeme, pagini de proză și eseuri la „Vers”, „Îndreptar”, „Dacia”, „Înșir’te mărgărite”, „Arc”, „Semne”, „Carpații”, „America” (în „Calendarul” căreia îi apar fragmente din romanul Băiatul drumului), „Cuvântul în exil”, „Buna Vestire”, „Ființa românească”, „Exil”, „Revista scriitorilor români” ș.a. Întrucât diploma universitară nu îi este recunoscută, se vede nevoit
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
mod de respirație intelectuală. Pentru R. gazetăria oferă mai mult decât un jurnal de existență, devenind expresie integrală de manifestare a creativității în raport și în funcție de rosturile supreme de impunere a adevărului, fie el istoric, teologic, estetic sau moral. Publicațiile „Îndreptar” („foaie pentru gând și faptă creștinească”, 1950), „Legea” („organ de luptă creștină românească”, 1956) și mai ales „Cuvântul în exil” (început în iunie 1962) îi marchează biografia din refugiu pe întreaga ei durată, ceea ce dovedește cât de necesară i-a
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
Papilian. Cronici și note scriu Romulus Demetrescu, George Breazul, Tiberiu Iliescu, Eugen Constant (despre Răscoala lui Liviu Rebreanu), Stelian Constantin-Stelian, iar Pimen Constantinescu traduce din D’Annunzio. Revista pune accent pe valorile ignorate ale provinciei, intenționând să fie totuși un îndreptar de critică literară obiectivă. M.Pp.
REACŢIUNEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289154_a_290483]
-
, săptămânal apărut la București între 15 iulie și 5 septembrie 1932 (cinci numere), sub direcția lui Virgil Treboniu. Articolul-program, Îndreptar pentru început, semnat de George Marian (Eugen Constantinescu), arată intenția revistei de a se consacra numai poeziei. Publică Virgil Treboniu, Constantin Dodu ș.a. George Marian scrie despre D. Bolintineanu. Sunt prezentate volumele Sonete de Al. Obedenaru și Versuri de V.
RAZE POETICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289152_a_290481]
-
își propune să susțină literatura nouă: „Simpatia noastră necondiționată va merge către aceia care, oricum și-ar intitula școala din care pretind că fac parte, vor exprima în opera lor sufletul nou al veacurilor.” În ianuarie-decembrie 1930 scoate revista lunară „Îndreptar”, care găzduiește simboliști români și prezintă moderniști francezi mai puțin cunoscuți. Sub cupole de vis (1913) reprezintă prima carte a lui R., cu versuri de factură simbolistă, prin atmosfera lor contemplativă și tonalitatea nostalgică. Sunt detectabile motivele proprii simbolismului, cât
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
de dincolo de realitate. Un volum antologic, Poeme (1967), cuprinde și câteva inedite. În istoriografia literară R. rămâne în primul rând prin studiul Eminescu și cultura franceză, din care publicase fragmente, sub titlul Ecouri franceze în opera lui Eminescu, în revista „Îndreptar”. Lucrarea, apărută postum, în 1976, analizează cu rigoare și onestitate ecourile franceze în opera poetului. Termenul folosit este „ecouri”, și nu influențe ale culturii și literaturii franceze, „ceea ce nu va exclude adesea constatarea unor înrâuriri directe”. Autorul este preocupat să
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]