705 matches
-
Elena Badea Un pui foarte mic de maimuță a reacționat într-un mod adorabil la prima sa băiță. Un filmuleț care prezintă prima băiță de care a avut parte un pui de maimuță înduioșează pe orice privitor. Este uimitor cum micuța primată nici nu se mișcă în timp ce este spălată, șamponată și masată, lăsându-se pradă total acestui răsfăț. Aproape de finalul acțiunii, micuța maimuțică chiar scoate și limba, părând a-i sfida pe toți cei
Prima baie nu se uita niciodată - Video adorabil by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62442_a_63767]
-
o scumpă urzeală aristocratică. Discuțiile scriitorului cu nobilimea italiană, germană, franceză, poloneză, cosmopolitismul textului, un adevărat tur de forță pentru traducător, fraze întregi în engleză, germană, rusă, poloneză, în latinește și chiar și în finlandeză... Numai când este supărat sau înduioșat la culme, altceva Malaparte nu găsește să spună decât ce spunem și noi la bucurie, la necaz... Acuitatea ideilor și observațiilor lasă deodată loc trăirilor și spontaneității vieții. Scrisă în 1943 și apărută în 1944, opera de bază a lui
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
mai agresivi în disputele cu organele de ordine erau cumpărătorii. Dacă ciobanii-măcelari se mulțumeau să spună că e munca lor și că fac ce vreau cu ea ("L-am hrănit cu biberonul!", se lamenta un frumos ciobănel extracarpatic, aruncând priviri înduioșate spre mielul pe care tocmai îl "executase" cu mișcări experte), cumpărătorii-orășeni deveniseră, parcă, membri ai baroului civic: "De ce nu se contruiește locuri speciale? De ce e ocupate piețele de mafioți? De ce nu se gândește că vine Paștele și n-are unde
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
rece, dar cu mentalitățile omului modern și nu ca unul din mijlocul evenimentelor, alții precum istoricul evreu Fl. Josephus, la câteva decenii după proces, relatează mai multe exemple ale acestei practici a flagelării la care s-a recurs pentru a înduioșa o mulțime care, cu fiecare minut ce trecea, devenea adevăratul judecător și prelua puterea în proces. Mai mult decât atât, un text al jurisconsultului Modestin, introdus în Digeste, se referă la această neputință pe care o cunosc guvernatorii (prefecți, procuratori
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
totuși, unele afinități cu Don Quijote? Aveam oroare de ridicol în public, dar în intimitate nu ezitam să mă lansez în reverii caraghioase. Întrucât am meditat, vă asigur, cu multă aplicare la ideea de a reface drumul lui Don Quijote! Aproape mă înduioșează gândul că m-am putut lua în serios. Am avut, doar, grijă să nu mă demasc în fața nimănui. Nu știu când am făcut saltul spre ipoteza, în care mi-a plăcut din ce în ce mai mult să mă instalez, că aș fi motivat
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
Dan Puric. Un orizont marcat de o expectativă convențională și superficială. Căci, cîtă vreme se zbenguia pe scenă, rotindu-se ca o tiribombă sau căzînd în cap ca un manechin, făcîndu-ne să rîdem în hohote sau, dimpotrivă, făcîndu-ne să ne înduioșăm cu adevărat, totul era în regulă. Gesturile lui se înscriau în schema prestabilită. Actorul putea țopăi ca o broască sau se putea legăna ca un șarpe, putea să danseze tangou sau putea să pocnească din castaniete, nimic nu avea darul
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
pună mâna pe ea. Nu pun mâna, doar mă uit" - asigurase el de astă dată, grăbindu-se să urmeze îndemnul bunicii, dar bătrâna prietenă protestă vehement: Pune mâna, mein liebes Kind, joacă-te cu el cât vrei!" Cuviința copilului o înduioșase, lacrimile porniseră din nou să curgă din ochii albaștri prin șanțurile ce-i brăzdau obrajii. Uitasem parcă orice mâhnire jucându-mă cu micul, gingașul cântar de scrisori. Apăsam ușor, cât puteam de ușor, abia atingeam un talger, și priveam pârghiile
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
masmediei de azi bate simțirea bardului din Roșiorii de Vede (azi linie de cale ferată importantă). * * * Trebuie să mărturisesc că acest mic volum ferfenițit din Bibliotecă pentru toți pe care scrie Alexandru Depărăteanu, Doruri și amoruri, poezii partea I, mă înduioșează... Nu ne despart de ele decît un veac și ceva. În vestul Europei, concomitent și depăsindu-i larg existența, a 1802-1895 a trăia Victor Hugo, pe care Depărăteanu îl va fi văzut în vreuna din călătoriile sale la Paris. Sau, vreun
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
cum omul în chestiune și-o reprezintă, sau ține s-o facă atunci când scrie. Epoca pe care am străbătut-o noi, vârstnicii, fiind așa cum a fost, viețile noastre cum au fost, avem astăzi parte de exerciții autobiografice de prestidigitație. Mă înduioșează inocența vinovată a unor tineri critici care, ca să economisească efortul de a se informa și din alte surse, iau de bun orice chip cioplit. Simplificând, există două categorii de oameni. Unii care, cu anii, își formează convingeri atât de ferme
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
împreunăcu jocul pasionat pe scenă, caracterizează pe această cântăreață a noastră, care va face de sigur o strălucită carieră mondială. Regia lui Const. Pavel (Tini, cum îi spuneau prietenii și admiratorii) era desăvârșită în toate amănuntele. Muzica acestei opere te înduioșa de la primele accente curat moldovenești, cu care începe și uvertura. A fost un răsunător succes pentru opera românească. Afară de Alex. Lăpușneanu, fecundul compozitor român a mai scos la iveală: Capra cu trei iezi, o delicioasă operă pentru tineret, care a
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
colocvială respirația umbrei). Un text introductiv circumscrie un simțămînt al dezarmării ființei în fața neantului intuit într-o ambiguitate a acestuia, apt și totodată inapt a adăposti transcendența: „un idol cu ochii-n lacrimi/ m-a țintuit peste manuscrise/ l-a înduioșat/ Zădărnicia cu care/ gloria abisului meu/ se închina/ de-o viață/ la inexistența lui” (idolul zădărniciei). Pe de altă parte Valeriu Stancu nu întîrzie a- și da în vileag temperamentul fremătător vital, depășind marginile unor poziții conceptual stabilite, dornic foarte
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
români" care sînt fie curajoși, fie harnici, grăbiți, visători ș.a.m.d., din Ionescu, Popescu, toți, adică din umplutura scenelor electorale d-anțărț. Chiar să vrei să chemi la rampă numai amărîți (șterși și buni, altfel spus), care mai mult înduioșează decît amuză? Nu-mi vine-a crede că așa e planul... Cu alte cuvinte, Caragiale da, e un personaj. Al lui, mult mai puțin al lui Gabrea, care la un moment dat apare și el (de ce?), ca biograf al unor
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
teorie. Însă toată lumea citește emoțiile. Cineva complet incult, care citește cartea, poate să înțeleagă foarte mult din emoțiile personajelor. Romanul este, am mai spus, maniheist, însă emoțiile am încercat să nu fie. Cineva pe care-l detești poate să te înduioșeze, într-un alt capitol, și invers. Dar șansa? În roman e omniprezentă. În cariera dumneavoastră, ce rol a avut? Tot timpul m-am gândit că sunt un scriitor norocos. Sunt cărți excelente care n-au nici un succes, după cum sunt romane
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
exacerbat al observației de mai sus constituie sursa de tragism a acestei cărți, un tragism care nu provine din întîmplări, ci din felul în care un om își contemplă propria existență: dezolat de eșecurile înregistrate cu o obiectivitate aproape crudă, înduioșat de succesele minimalizate cu autentică modestie, dar mai presus de orice conștient pînă la epuizare nervoasă de uriașul arbitrar al vieții. Kermode e, poate, cel mai apreciat critic britanic al ultimilor decenii. Ridicat la rang nobiliar din anul 1991, autor
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
spus despre această cărticică frivolă plină de hazul candorii, al cărui singur și fatal cusur e că se termină prea repede. E însă perfectă pentru un drum cu tramvaiul pînă la serviciu pentru a începe ziua cu zîmbetul pe buze, înduioșat de aceste micro-amintiri din copilăria (erotică) izbitor de asemănătoare cu a fiecăruia dintre noi.
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
în finalul volumului întrebările adresate lui Grigore Vieru, Eugen Negrici, Mircea Dinescu și Valeriu Anania - care nu au răspuns din felurite motive. Addenda aceasta aduce cu o schiță de șantier pe care autoarea nu s-a îndurat s-o arunce, înduioșată de munca la care s-a supus pentru a formula chestionarele. Din păcate, curiozitatea cititorului nu e pînă într-atît de darnică ca să străbată, stinghere și nelămurite, niște întrebări care, în lipsa răspunsurilor cuvenite, rămîn niște acolade retorice plutind în gol. Spuneam
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
confesiune impresionantă. Înțeleg, acum, ce înseamnă literatura pentru tine. Dar cititorul este nemilos. El nu ia în considerare speranțele sau iluziile pe care le investești în scris; pentru el contează numai rezultatul. Dacă o carte îl plictisește, nu se lasă înduioșat de eventualul devotament al autorului față de literatură, de sacrificiile pe care acesta le-a făcut ca să se dedice scrisului; aruncă pur și simplu cartea și ia din bibliotecă alta, mai atrăgătoare. Ce poți spune despre textele tale din acest punct
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
cu tine în tramvai sau în desaga uitării personale, dar te poți trezi brusc, peste ani, într-o conjunctură de emoție pe care ți-o luminează numai un vers, reapărut miraculos pe avanscena memoriei. Eu personal nu scriu să-mi înduioșez cititorul și (sper eu) nici ca să-i strecor o autoficțiune care m-ar avantaja (geniu inspirat, amant ardent, cutie de rezonanță a suferințelor lumii sau mai știu eu ce demiurg, brrrrr...). Sînt mult mai egoist, fiindcă mai nesigur. În egoismul
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
îmi spun multe despre gradul de instrucție, proveniența socială, dar mai ales despre inteligența și "naturelul" vorbitorului. Un neologism schimonosit sau o expresie demodată, o greșeală gramaticală sau o prețiozitate snoabă, un cuvînt grosolan sau un eufemism pudic mă pot înduioșa, îmi stîrnesc rîsul sau repulsia. Persoanele foarte în vîrstă, care mai spun, de exemplu, muzică lejeră, fotel, garderob pentru dulap sau adresează o rugăminte cu "sînteți gentil să..." (în loc de generalizatul drăguț) mă emoționează. Accentul vulgar (nu regional, e o mare
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
Uniunii Scriitorilor pentru "Poezie și critică". Prin august, e rândul poetului să se arate mulțumit: "Cartea mea ( Sentiment de vârstă) arată excelent. Grafic, este cea mai frumoasă, dar cred că și cea mai bună în ce privește calitățile-i intrinseci" (p. 255). Înduioșează formula anevoioasă "prin calitățile-i intrinseci", precum și expresia silnic-ștearsă a temerilor că o asemenea culegere: "nici de astă dată n-o să corespundă exigențelor pe care le impune critica de azi". În anii '80, poetul Victor Felea vine în primul plan
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
să-și acumuleze prin asemenea acțiuni capital politic. Perseverent și tăcut, i-a lipsit talentul auto-promovării. Chiar propriile poezii, unele antologice, și le-a publicat tardiv, împins de alții, însoțite de prefețe al căror ton de sinceră modestie uimește și înduioșează. Asachi versus Heliade personifică două stiluri și două opțiuni existențiale opuse. Tot spre deosebire de Heliade, Asachi n-a împins niciodată pasiunea lingvistică pînă la extremism, n-a creat o limbă artificială compusă de el de la un capăt la altul, precum Heliade
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
a împroșcat cu noroi, ba chiar cu pietroaie. Cronicarul spera că, după articolul de tristă amintire din Averea, deja comentat la Ochiul nostru magic, CB, care se crede o rara avis, a trecut la lucruri mai poetice și, eventual, se înduioșează de atîta amar de păsăret domestic sau sălbatic, fie el migrator sau în ogradă stătător, sacrificat. Nicidecum. Încă de la prima frază dl. publicist CB e preocupat (la fel ca de atâtea ori) numai de sine în chip de mare guru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11221_a_12546]
-
stat". "Admir generozitatea parlamentarilor. Aș fi preferat să fie generoși de la ei, nu de la mine, de la Guvern. Să facem eforturi să vindem cât mai repede spațiile de la RA-APPS, ca să nu mai aibă unde să stea toți cei care i-au înduioșat pe parlamentari. Acum, până la urmă, eu am dat ordonanța într-o anumită formulă, eu nu pot să impun Parlamentului și nu Guvernul impune Parlamentului. Cred însă că poate nu era momentul să li se rupă sufletul parlamentarilor de secretarii de
Ce mesaj a transmis Ponta parlamentarilor generoși by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37020_a_38345]
-
a nu fi nici prea tare nici prea slabă, să nu sufere sau să obosească ochii cetitorilor. Supraveghiam totul. Mă duceam la gară să primesc pe autori care trăgeau întodeauna la mine și cînd în sfîrșit lucrarea era gata mă înduioșam împreună cu ei la vederea ,operei" pe care o socoteam puțin și a mea. Am văzut ochii lui Beniuc, umezindu-se la ieșirea din teasc al ,Cîntecelor de pierzanie", iar cînd Vlasiu, care din sculptor ce era devenise datorită tipografiei mele
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]
-
spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate - ca pântecele matern - este că-l întruchipează pe Dumnezeul ortodox, care e acolo în ele, iubește și apără pe credincioși: spre deosebire de Dumnezeul catolic, gotic, care trebuie înduioșat prin rugăciune, rugăminți. Îmi place sentimentul de siguranță pe care mi-l dau bisericile ortodoxe. Dar n-am fost decât de două ori la București. O dată căutam scriitori pentru trustul literar de care-ți vorbeam, în vara lui 2000; altă
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]