700 matches
-
în piept, începu să-și povestească rătăcirile. Bătrănul îl asculta în tăcere și simțea cum inima i se înmoaie pe măsură ce tănărul avansa în vorbă, nedăndu-și seama că dezvăluia, de fapt, aspecte din propria sa viață. Dar, astfel, reuși să-l înduioșeze pe bătrănul Stump, fără să-și fi propus, cuvintele curgănd parcă singure și alunecau pe o pantă sensibilă la fel de ușor precum un fulg. Era ceva inexplicabil. Dar cert era faptul că acum bătrănul Stump mai avea un tovarăș. Și încă
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
ajunge”. După o clipă de fericire o umbră ușoară îi cutremură genele lungi și arcuite. „S-a întâmplat ceva?” „Vreau să mă îmbrac azi cu tricoul de la doamna doctor și nu pot singur”. Alături, siluete costumate de spital îndreaptă priviri înduioșate spre el și o mână se întinde să ia tricoul portocaliu pe care se întrezărește figura cerată a unui personaj cartoon. „Te vom ajuta” se aude hotărât, și atunci buzele aproape albe schițează un zâmbet scurt trădând fericirea ultimei aniversări
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
de un mare succes de casă. Scrisă în anul 1931, piesa este descrisă ca „o comedie sentimentală din lumea provincială. Scriitorul râde cu bunătate de inși cu orizonturi mici, dar cu pretenții mari, caracterizează nuanțat personaje de efect, amuză și înduioșează, găsește poezia sau ridicolul cotidianului și plasează totul într-o atmosferă de împăcare sufletească” (Virgil Brădățeanu, „Istoria literaturii dramatice românești și a artei spectacolului”, Vol. I-III, 1966 - 1982). Din distribuție, alături de Vasile Muraru, mai fac parte Ana Maria Donosa
CRĂCIUN LA SAVOY de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371772_a_373101]
-
munte se numește Tâmpa și acolo sus e un restaurant superb, unde se poate bea cel mai bun lichior de afine, pe care l-ai gustat vreodată! - Mergem acolo? întrebă Carlos cu aplomb. - Acum? - De ce nu? Lea izbucni în râs, înduioșată de naivitatea lui spontană. - Acum nu e posibil, dragul meu! Mișună de urși prin părțile astea și nu cred că ar fi o idee prea bună să ne îndepărtăm de casă! Uneori pot fi întâlniți chiar și la ghenele de
DILEME ( FRAGMENT 34) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375662_a_376991]
-
și răspunde la singurul nume comun scenei și actorului: teatrul! „Scriitorul”, spune Virgil Brădățeanu despre autorul piesei „Sosesc deseară”, Tudor Mușatescu, „râde cu bunătate de inși cu orizonturi mici, dar cu pretenții mari, caracterizează nuanțat personaje de efect, amuză și înduioșează, găsește poezia sau ridicolul cotidianului și plasează totul într-o atmosferă de împăcare sufletească”. Iată un rol cum nu se poate de nimerit, pentru Vasile Muraru. Toate strâmbăturile, nedreptățile, urâțeniile vieții demonstrate în teatru conduc pe spectator la reflecții prin
SOSESC DESEARĂ , BINE ŞI ARMONIE SUFLETEASCĂ LA TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE ÎN ACEST WEEK-END de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369116_a_370445]
-
serioasă. [ 21 septembrie 1880] ["CU GAZETELE DIN TIMPUL NOSTRU... "] Cu gazetele din timpul nostru se poate într-adevăr întîmpla ca cineva, sculîndu-se bun sănătos dimineața, să-și afle necrologul pe pagina întîia a cutărui organ al adevărului și să se-nduioșeze chiar de tonul patetic prin care se descriu peripețiile discompunerii sale organice. Lucrul se-ntîmplă uneori în... scrieri dramatice în cari prin vrun qui pro quo interesant se-ntîmplă ca Ruy Blas să poarte numele lui Don Cezar de Bazan {EminescuOpXI 343
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
searbăd, o întâmplare cât de măruntă poate lua imprevizibile proporții. Arhivari cu nasul veșnic în hârțoage, contabili tipicari, grefieri umili, medici escroci, magistrați flecari, cucoane cu pretenții formează, cu metehnele și apucăturile lor de un ridicol care, uneori, mai că înduioșează, pestrița societate din mediul cenușiu unde au loc asemenea nostime pătăranii „din vremea gramofonului”. Cu exersat simț de observație, C. șarjează pentru a-și distra cititorul, dar, forțând nota, unele situații apar ca fiind trase de păr. Acțiunea romanului Râia
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
că ea și cu mine eram foarte vulnerabili. Cu doi ani mai mare, sora mea urma să împlinească cincisprezece ani și deci nu avea încă nici un atu de tânără femeie, pierzându-și în schimb avantajele copilăriei, care ar fi putut înduioșa mulțimea aceea blindată. La fel era și cu mine: cu cei doisprezece ani și jumătate ai mei, nu puteam să mă impun ca băiețandrii de paisprezece sau cincisprezece ani, puternici în agresiva lor iresponsabilitate de adolescenți. Ne-am strecurat de-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ghemuiți pe jos îl dădeau unii altora spre ieșire. Cei care se chirceau în apropierea ușii aveau să o deschidă și să țină copilul deasupra scării, cât să-și facă nevoile. Mișcarea aceea părea mai degrabă să-i amuze, zâmbeau, înduioșați de micuța ființă ce se lăsa în voia lor fără să spună nimic, impresionați de nevoia lui atât de firească în universul acela inuman... Nici o surpriză nici când, în țăcănitul șinelor, noaptea, străbătea o șoaptă: se anunța moartea unui pasager
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
haină, Îmi pari că ești o dulce și dureroasă taină, Un geniu al visării, un înger de mister Învăluit în nouri țesuți din vânt și cer. 6 2262 Eu văd un cuib de aur, eu văd un rai* în zori, Înduioșat de raze și-mprospătat de flori Ș-acoperit cu ceruri cu stele ce scânteie Și locuit de-o dulce și palidă femeie Ce râde și veghează ca umbra d-înger sunt Și se înmoaie *-n vălu-i ca luna-n nor de-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aceea fără de care nu e posibilă nici conștiința politică și deci nici conștiința-pur-și-simplu. Sunt mulți dispuși sa verse lacrimi pentru un om pe care l-au văzui chinuindu-se cu o durere de măsea, și puțini în stare să se înduioșeze, măcar, auzind despre milioanele de morți ale unui război pe care, nu l-au văzut. Am impresia că între durere și imaginație nu există nici o comunicare. Hegel ar fi deplâns soarta lui Socrate numai dacă s-ar fi imaginat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mult mai grav și mai serios). Dar care este de fapt cadrul în care ar trebui să se înscrie noul delict de eutanasie? Iată-l: cândva, cuplul era binecuvântat; astăzi, el este blestemat. Convenția și jurnaliștii imbecili continuă să se înduioșeze vorbind despre „dulcea pereche” (în acest mod abominabil o numesc ei), fără să-și dea seama că, de fapt, e vorba despre un mic pact criminal. La fel și căsătoriile: odinioară erau motiv de sărbătoare și însuși caracterul lor instituțional
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de priveliști nu putea fi temperat de faptul că prizonierii Își aduseseră pături cu ei. Deseori, imaginea noilor locuințe le făcea pe unele femei, precum Cocîrlă, sora și prietenele ei, să izbucnească În lacrimi. Din păcate, rușii nu erau foarte Înduioșați de astfel de situații: Era paturi suprapus, era gheața mai mare de un deget pe scîndurele, ușile erau Între zi așa, și așa vertical, o scîndură bătută. Și eram cu sora și Încă două fete din Sibiu și Încă două
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se minunează cum putuse cel de-al doilea să o bată adeseori și se întreabă, confuză, pe cine bătuse: pe bătrâna ruinată sau pe tânăra fermecătoare din poză, pentru că acum cele două imagini refuză să se suprapună. Dacă psihologia fetei înduioșează prin candoare, cea a bătrânei învederează deprimant ravagiile vârstei. Chestionată asupra celor doi soți, mătușa Matilda nu e în stare să îi deosebească. Personajul central al nuvelei La bătălia de la Port Arthur, Evridichi, sora grecului care ține cârciuma astfel botezată
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
A semnat și cu inițiale ori cu pseudonimele Barsol, Falstaf, Solo, S. Barbu. Percepția asupra versurilor lui S. este diferită de la un critic la altul. G. Călinescu le crede încadrabile într-o poezie a „profesiunilor” și îl vede pe autor „înduioșat de soarta proletarului”. Alteori sunt apropiate de lirica lui St. O. Iosif, de a lui Ion Pillat, pe care l-ar precede în realizarea unei sinteze de sensibilitate modernă în forma clasică (Șerban Cioculescu), și chiar de poezia lui G.
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
protestatarii au fost maltratați și de agenți locali, ei au fost bătuți mai ales de agenți veniți din Capitală: probabil că scopul era ca anchetatorii să nu fie cunoscuți de victime (pentru a nu fi recunoscuți mai târziu) și nici înduioșați de acestea. S-au remarcat 22 de anchetatori-torționari (Arsene, 1997, vol. 1, p. 312). Nu toți arestații au fost torturați; majoritatea însă, da. Un minor anchetat în lotul brașovean îi descrie pe anchetatorii-torționari ca fiind „mascați” și „veseli” (Arsene, 1997
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la meschinele socoteli de înmormântare făcute de rude, își regizează singur un pompos ceremonial ș.a.m.d. În general, tehnica narativă mizează pe răsturnarea expectației (anticlimax comic sau, dimpotrivă, tragic), reușind să alieze dimensiunea gravă a vieții cu grotescul, privirea înduioșată cu observația tăioasă, la nevoie sarcastică, a mediilor și tipurilor. Profilurile au uneori linii argheziene, mai ales în prezentarea lumii monahale. Anunțat de unele proze din Nimic despre Japonia (1935), sondajul lumii literare și artistice se continuă la scara întregii
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
să i se recunoască rolul de ideolog al onirismului. Revine de nenumărate ori asupra subiectului, manifestându-se ca un infatigabil propagandist al onirismului. În plus, anexează la onirism tot ce mișcă-n țara asta. El ne câștigă simpatia și ne înduioșează, astfel încât suntem gata să recunoaștem că toată literatura de azi derivă din onirism, numai ca să-l vedem, în sfârșit, mulțumit.” Criticul opina că o. „prezintă interes pentru istoricii literari, chiar dacă mișcarea n-a determinat mari schimbări în literatura română”, afirmație
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
că spre cea din urmă „nu ne îndeamnă nici o înclinație, ba chiar există o aversiune firească și irezistibilă care i se opune”. Ea „se găsește în voință, și nu în înclinația senzației, în principiile acțiunii, și nu în compasiunea care înduioșează; dar numai cea dintâi poate fi poruncită”19. Se are în vedere aici bunăvoința față de cei care nu ne inspiră dragoste, bunăoară față de mizantropi. În scrierea despre religie, această temă este dezvoltată ca o reinterpretare a motivului creștin al jertfei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sosit la două luni de la încetarea înfruntărilor, pentru a prelua rețeaua după plecarea noastră. Tinerețea lor ne-a frapat, ca o amintire despre noi înșine, cu mulți ani mai înainte, de pe vremea primei noastre întâlniri la Berlin. Ceea ce ne-a înduioșat de asemenea a fost faptul că ne-au spus, râzând, adevăratele lor prenume, cu asonanța aceea amuzantă a femininului cu masculinul: Iuri și Iulia. Nu eram deprinși cu genul ăsta de confidențe, viața noastră mărginindu-se la identitatea de împrumut
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și mi-a aruncat o privire în care severitatea prefăcută s-a preschimbat într-o mândrie zâmbitoare, de părinte. Îmi spuneam că totuși chipul lui se schimbase foarte puțin, iar privirea îi păstrase chiar și lumina aceea juvenilă care te înduioșase cândva. Ceea ce se maturizase mult era trupul, avea burtă, iar antebrațele umpleau mânecile scurte ale tricoului, cu o rotunjime moale, ca la atleții care nu mai fac exercițiu... O femeie înaltă, blondă, ieși din casă, intră imediat înapoi și reapăru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Bodaproste, oameni buni ! - Da’ și dumneata, lași vita cu dracu ista s-o scape în trifoi ! Cucul cel mic bâzâi iar. - De ce-ai lăsat, măi, vaca în trifoi ? se răsti la el Hortolomei. Copilul începui a scânci. Femeile se înduioșară și Jana suspină : - Săracu’, ce știe el! Apoi oamenii luară vorba de vitele pierite în sat. Una a înghițit un paianjen, cel mai multe însă au crăpat în trifoaie. Oaia și vita albă nu-i ca calul : îndată se îmflă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
însă cazul, îl aude pe Lucius Ventidius murmurând. Ai să fii ascultătoare, nu? Asta nu face parte din canon, surâde Occia. Om bun la suflet, încearcă să-i dea micuței curaj. Se trezește fornăind zgomotos. Asta-i bună! S-a înduioșat. Dar sărmanul de el iubește într adevăr copiii. Și e atât de singur. Soția lui ar fi trebuit să i se alăture astăzi. Doar este Regina Sacrificiilor și datoare să fie părtașă la îndeletnicirile sacerdotale ale bărbatului ei. Povestea cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
temeți de cei în viață, singurii care pot face rău, vouă vă e frică de cei ce nu mai sunt. Și nici măcar nu îndrăzniți să-i chemați pe nume. Le ziceți buni, blânzi, blajini, în toate felurile. Încercați să-i înduioșați. De ce nu acceptați ideea simplă și rațională că nu există decât un singur Creator, și că totul pe acest pământ s-a realizat și se întâmplă în continuare numai din voința Lui? Își flutură pletele cu un aer de superioritate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puțin din întâmplare pe stradă, în forum, la ceremonii. Se salutau și treceau mai depar te. Ceea ce citea în ochii ei îl răscolea. E sigur că nu era doar fructul imaginației lui. Acum însă... Fără să-și dea seama, zâmbește înduioșat către Agrippina. Se îngrijește cu tandrețe de nepoata ei, fetița Vipsaniei, deși are și ea o liotă de plozi. Dar amândouă sunt surori vitrege după tatăl lor, Marcus Vipsanius Agrippa, și se iubesc sincer. Își întoarce obosit privirea către procesiunea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]