5,366 matches
-
acasă fără să mai ținem ora de bune maniere. Doamna Forbes nu numai că a fost într-o dispoziție îngerească toată ziua, dar la ora cinci părea mai însuflețită ca oricând. Cât despre fratele meu, nu era în stare să îndure acalmia. Îndată ce-am primit ordinul să începem, împinse la o parte farfuria cu supa de tăiței, într-un gest provocator. - Sunt sătul până în gât de apa asta cu viermi - spuse. A fost ca și cum ar fi aruncat pe masă o
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
era o mare doză de inocență. Și la fel se va comporta, mai tîrziu, și Lena Constante. Dar comportarea lor și surîsul lui Harry (e titlul unui tulburător volum de corespondență care îi poartă semnătura) exprima, de fapt, după cîte îndurase, un semn de vitejie. Dintr-o carte frumoasă (e vorba de acel volum de corespondență amintit, n.m.), notează d-na Monica Lovinescu, am luat ce-mi semăna mie, intransigența de data asta vinovată, și am lăsat la o parte patetismul
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
cea cu Sonia, "rățușca cea urîtă", pe care încearcă să o facă minunată, măcar și pentru o clipă. O revelație pentru mine este Andreea Bibiri în Sonia. Prezența ei încarcă emoțional spectacolul, îi dă puritate, lumină în puterea de a îndura suferința, neșansa, din toate punctele de vedere. Este un personaj total această Sonia, cu paloarea ei, cu figura ștearsă și anonimă, cu o personalitate care nu se ivește decît cînd e vorba despre bunătate, toleranță, iertare. Are ceva din Varia
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
cu ascendență indo-europeană, ajunse, după o jumătate de secol de dominație atee și de cumplite experiențe economice dezastruoase, plus deceniul următor al "eliberării" catastrofale, deasemeni - la limita sărăciei, făcându-și din ce în ce mai des semnul crucii. Doar - doar cerul, barem, să se îndure, dacă nu programele politice neputincioase... Dacă până și un ateu, un comunist de soi, îndărătnic, pe viață, se închină de zor în public, bun ortodox, ca domnul Iliescu... Dacă și această prefăcătorie penibilă nu ajută... Sentimentele creștinești ale populației, vreme
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
detaliilor, opinia publică anglofonă nu-și poate face o imagine corectă despre adevărata față a Turciei... Sînt convins că nu a existat episod mai sinistru decît acesta în întreaga istorie a umanității. Marile masacre din trecut pălesc pe lîngă suferințele îndurate de armeni în 1915". Ajutoarele financiare venite din America, la cererea ambasadorului, pentru a-i ajuta pe armeni au rămas inutilizabile practic. Iar Talaat, unul dintre șefii junilor turci, la protestul ambasadorului american, a primit răspunsul cinic că "politica noastră
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
oglinzi fumurii a conștiinței mele interioare". După cum meditația se fixează asupra "explorării" lirice, omologate ca o aventură acvatică: "Tragedie cotidiană a poetului ce încearcă dibuind adîncimile sale: scafandru neputincios. De cîte ori atinge fundul se cere tras repede afară, nemaiputînd îndura presiunea propriului său suflet". Se află oare, în astfel de mărturisiri, o conștientizare a mecanismului creator din adînc sau e doar o reluare a "omologiilor acvatice ale tradiției", a acelor "banalități cu funcție semnificantă", gata a fixa între, de pildă
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
iubitoare de cărți, posibil alter-ego literar al scriitoarei. În povestirea intitulată O lungă dâră de fericire, protagonista, "Munteanu Ana, corector principal și mătușă" (remarcăm utilizarea ironică a clișeelor din gândirea comună), este o asemenea ființă superioară condiției ei sociale. Ea îndură tot felul de umilințe, ca prințul travestit în cerșetor al lui Mark Twain: " Greul începea la sfârșitul zilei de muncă. În punga ei se nimereau roșiile cele mai stricate și fructele necoapte, capătul plin de coji și sfori al salamului
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
după cunoștința mea, în familia ta nu a trecut nimeni printr-o închisoare comunistă sau pe la Canal. De unde atunci interesul tău pentru această suferință? Întîi că n-am avut posibilitatea să verific dacă toată lumea care scrie despre această suferință a îndurat-o neapărat în mod direct. Ce știu însă este că despre cei care au îndurat-o în mod direct, se spune ba că sînt subiectivi, ba că exagerează, ba că sînt marcați de suferința lor sau, cu o expresie care
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
pe la Canal. De unde atunci interesul tău pentru această suferință? Întîi că n-am avut posibilitatea să verific dacă toată lumea care scrie despre această suferință a îndurat-o neapărat în mod direct. Ce știu însă este că despre cei care au îndurat-o în mod direct, se spune ba că sînt subiectivi, ba că exagerează, ba că sînt marcați de suferința lor sau, cu o expresie care circulă la Paris, de un "anticomunism visceral". Dar, probabil, că întrebarea bate undeva în niște
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
știu. Vorbești despre durere acum? Nu, nu vorbesc despre durere, vorbesc despre violență. Durere, neapărat nu-mi amintesc să fi trăit. De altfel, cred că violența exercitată asupra altora și văzută te marchează într-un fel mai pervers decît cea îndurată de tine, chiar dacă îți ascute imaginația, te obligă la efortul de a te pune în locul celui care suferă, dar te face să te și simți vinovat și să te și bucuri că nu ești tu în locul lui, în același timp
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
acum la societatea de astăzi. De ce această societate, care acum știe, este în continuare complice cu crimele acelea care nu sînt oarecare? România a trăit cea mai crîncenă dictatură pentru că, după părerea mea, e ceva în acest popor care poate îndura, iată, inclusiv crima. Și apoi, să nu uităm că balada noastră ridicată la rang național, Miorița, își face model din ciobănașul care se lasă omorît. Iată imaginea pe care ne convine să ne-o asumăm, seninătatea în fața morții. Eu nu
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
de slăbiciunile trupului meu. De fapt, nu mă mai tem de nimic. Sunt împăratul paradisului terestru!... Cine nu mă vede cum cresc nu e vrednic să-mi stea în preajmă. Cine nu mă vede cum cresc nu e vrednic să îndure o viață întreagă orbirea aceasta... Vai, cred că devin Dumnezeu!
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
pantalonii de cămașă, curea sau bretele, nesuportînd. Comuniștii ăștia - spune el între cunoscuți, - nu știu să fabrice ace de siguranță, de aceea vor pierde, - cuvinte profetice rostite în anii cincizeci. Praxiteea (insistă pe luciditatea ei nobiliara) pretinde că Rorică a îndurat absolut totul că un laș, fără să fie măcar deportat, numai că nu se fabricau ace de siguranță nu putea să suporte. Nu stia dacă Ralea i le-o fi adus... Un cîine tînăr, negru, antracit, cu ochi galbeni de
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
Pe cînd țigăncii mele tinere din Bran îmbrăcată într-un fel de capot alb, străveziu, pătat de rugină i se văd formele pline, șoldurile frumos arcuite, pîntecul supt, sînii semeți, semn că e o fată doar, care încă n-a îndurat chinurile facerii unei droaie de plozi. Credeam că, în ziua aceea de la Bran, aveam să mă aleg numai cu imaginea egiptencei, a țingăncușei svelte scoasă dintr-un basorelief, cu bărbia în sus, cu piciorul gol energic întins înainte și cu
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
cu imaginea sa despre sine/ am privit realitatea în față." (Pumaho). Treptat, poeta se va scufunda în propria dramă, ridicându-se tot mai rar și mai greu la suprafață. Volumul Mutilarea artistului la tinerețe este un impresionant memento al suferințelor îndurate de o ființă de carne și sânge, fără pavăza de hârtie a textualiștilor, o femeie îmbătrânită prematur, cu "stelele sus" și "moartea aproape", cu putregaiul singurătății neputincioase rănindu-i gâtul, un om distrugând și autodistrugându-se, vomitând la marginea unei lumi
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
tăi" (Despre mine însumi așa cum voi fi după ce voi scrie rîndurile de mai jos). Scutite de redundanță, de parada aparențelor, lucrurile reprezintă o garanție a existenței autentice și, subsecvent, o consolare a alterărilor pe care aceasta e nevoită a le îndura în zona conveniențelor: "toți sînt supărați pe mine că trăiesc/ mă privesc ironic și condescendent/ marea mă vrea cît mai repede o cochilie goală/ văzduhul mă dorește creangă ruptă și totuși/ există undeva/ o piatră îngropată în pămînt/ care mă
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
vârsta când ai scăpat de dorințele tinereții iar în trecutul tău nu există vreo faptă de care să-ți fie rușine. Până acum soarta ți-a fost potrivnică: însă succesele pun la încercare sufletele cu alți stimuli, fiindcă nenorocirile le înduri, pe când norocul te corupe. Credința, libertatea, prietenia, bunurile cele mai de preț ale sufletului omenesc, tu le vei păstra cu aceeași statornicie, în timp ce alții le vor altera prin slugărncie. Va izbucni adulația, lingușirea și, cea mai teribilă otravă a unui
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
etc. Ceea ce-i cangrenează viața idilică sunt depresiile, realitatea care, deși refuzată cu obstinație, își cere zgomotos dreptul la cuvânt: copiii - departe de casa părintească, un soț bolnav de Parkinson și pradă demenței senile galopante, așadar, o povară greu de îndurat, o casă care se prăbușește în paragină, o croazieră plănuită minuțios și ratată, în cele din urmă. La toate acestea se adaugă, apoteotic, un Crăciun pe care îl visează, după cum spune unul dintre copiii ei, cu aceeași febrilitate cu care
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
a Casei Poporului. Din chiriașă la Stat am devenit peste noapte chiriașă la proprietar. Ca și Geo Dumitrescu, ca și Gellu Naum, ca să nu dau decât două exemple ilustre. Fiecare cu povestea lui, cu umilințele și enormul absurd greu de îndurat atunci când proprietarii au început să-i evacueze silit. Pe Geo și pe Gellu i-am frecventat în interval, le-am cunoscut amărăciunea și revolta, și nu neapărat împotriva proprietarilor. Atunci, prin 2000-2001, am făcut și eu o cerere la Primăria
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
moartea lui în forma unei emisiuni televizate. Experiența dramatizată nu-și pierde tragicul: deși terorizat de perspectiva extincției, regizorul preferă să traducă "nenorocirile" în coregrafie, cântec, histrionism, pentru a fi capabil să le asimileze. Moartea îi pare mai ușor de îndurat când are o înfățișare familiară. Poate din această cauză filmul nu derapează în clișee de genul "suferința geniului neînțeles", ci arată efemerul care rămâne în urma acestui geniu al musical-ului. Ritmul frenetic al narațiunii nu cadrează cu o introspecție indulgentă
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
azi harul Și curăță tot ce-i păcat! Atâtea se-adună în viață, Sentimente și fapte, dorinți, Liberează prin Duhu-Ți, Părinte Și fă din tâlhari niște sfinți! Căci toți pân-la urmă strigat-am, " La moarte!" și dat-am sentința, Te-ndură, ne iartă, Isuse, Căci mare ne este căința! Și azi parc-aud, ce oroare, Cum mușcă din carne pironul Și astăzi Isuse-Ți văd plânsul, Și ruga-Ți aud către Domnul! "O, Tată din cer, dă iertare, Căci nu știu ce fac, fie
DOAR TU MAI POȚI DA O NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382753_a_384082]
-
că Tu M-ai trimis, Că jertfa pe cruce-mplinește Tot ce în Scripturi ai promis!" Îmi plâng nepăsarea de-o viață Și drumul haotic, dar știu , Că Tatăl mi-a dat vindecare, Isus este Domn și e viu! Te-ndură de toți, Doamne Sfinte, Dă har și iertare deplină Și vindecă trupul și duhul Și pune în ele Lumină! Când plânge pe roată argila, Când doare a Ta modelare, Când mâna-Ți frământă și strânge Tot răul și-l arde
DOAR TU MAI POȚI DA O NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382753_a_384082]
-
Rolul scriitorului, afirma Albert Camus, în discursul său prilejuit de primirea premiului Nobel, nu se separă de datoriile dificile. Prin definiție, el nu se poate pune astăzi în slujba celor ce fac istoria; el e în slujba celor ce o îndură". Cuvinte ce i se potrivesc excelent lui Octavian Paler, un scriitor, am zice, camusian. Din nefericire, istoria se derulează adesea într-un chip dezamăgitor, irațional. Comunismul se arăta oribil prin spaima ce o inspira, prin "ordinea biciului" ce-l domina
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
iremediabil. Scăpase ca prin minune dintr-o comă hepatică ce avea de regulă consecințe fatale, conștient că zilele îi erau numărate. Era o icoană vie a martiriului pe care intelighenția românească de-o anume vîrstă a fost silită a-l îndura sub cîrmuirea totalitară. În pofida acestei dramatice împrejurări, revenise la viață nu ca un spectru livid și acuzator, ci ca un ins bonom, de-o vitalitate ce se prelungea pînă la apetența sa pentru bucatele bune, consumate cu poftă în porții
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
sînge ale unui rănit care se retrage. Avem a face cu o pasivitate care a absorbit dureros acțiunea refuzată, mixînd-o cu o postacțiune neliniștitoare încă: „Nu mă întreba cîte biruințe pot da socoteală,/ dar mai ales despre cei care au îndurat/ consecințele, cei refugiați în resemnare,/ în acest manifest de capitulare/ care se înscrie cu simboluri perfide/ în genele pregătite pentru o nouă născare/ în urmași;// și nu mă întreba nici despre felul/ acestor victorii, ca să nu mă constrîngi/ la sinceritate
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]