1,222 matches
-
nu-mi dai pace Îmi tulburi creștetul Și mă cutremuri întru-totul Lăsând în lume urme albe De țărână nefermentată Străduindu-mi gândurile spre tine În mine, cu mine Având habarul plin și gura inimii lăsătoare ... Necuviincioasă. Depășind granițele și limitele îndurării mele Clipind din apa din mărgean Plăpândă și firavă, precum simțul mirosului propriu. NEUITARE Totul e risipă-nchipuire și verzi copaci săraci plângând lângă mine pe brațul moale si plăpând de chin si scântei. Izbucnește sufletul prin tunetul de foc
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
misterul neatins și nepătat De mintea crescândă, Adânc și necuprins în val, Frânt, de pictiseala cruntă a ploii rare, Din sânul cald al mării pline, Din neincercatul țel rămas. Prin ochii mei o vezi pe ea Necugetata împlinire a veșniciei îndurări... CONTINUĂ AȘTEPTARE Mă liniștesc așteptându-mi clipa, de a fi renegată, mișcându-mi un simț ascuns, în roșu-mi sânge lăcrimat, prin glasul omului, ce m-a strigat. Deși nu l-am atenționat, că nu îl pot auzi. Repetă tulburat
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
seamă! Te-ndură și-mi dă iertare! În suflet port adâncă teamă. Vindecă și dă-mi scăpare! Te rog, smerit, iubită Mamă De Dumnezeu Născătoare! La mila ta oricând mă cheamă Să-mi fii sfânt ajutătoare, Să mă cerți cu îndurare, Să nu faci sufletu-mi să geamă! Te rog smerit, iubită Mamă! Referință Bibliografică: Versuri de slavă și mulțumire / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu
VERSURI DE SLAVĂ ȘI MULȚUMIRE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366321_a_367650]
-
Ai mâinile scăldate-n sânge, iar firea ta-i dușmană Firii... Credeai că poți să te ascunzi de ochiul meu preavigilent, când sângele lui Abel strigă că te-ai purtat ca un dement? (Cain tremură și cade cu fața la pământ, murmurând: Îndurare, Doamne!) Glasul Domnului: (continuă) Nu îndurare ți se cade după a ta nesocotință, ci de căință și ispașă e mare, mare trebuință... Dar dacă viața-ți este dragă chiar cu torturi de nedescris, ți-o dăruiesc, ca traiul zilnic să
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
firea ta-i dușmană Firii... Credeai că poți să te ascunzi de ochiul meu preavigilent, când sângele lui Abel strigă că te-ai purtat ca un dement? (Cain tremură și cade cu fața la pământ, murmurând: Îndurare, Doamne!) Glasul Domnului: (continuă) Nu îndurare ți se cade după a ta nesocotință, ci de căință și ispașă e mare, mare trebuință... Dar dacă viața-ți este dragă chiar cu torturi de nedescris, ți-o dăruiesc, ca traiul zilnic să te scufunde în abis: Un semn
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
trai măcinat de sărăcie. Era anul 1940 și lumea era devastată de război și de criza economică mondială. În 1941 s-a înscris la un curs de artă, dar a trebuit, ca și părinții ei, să și muncească, pentru ușurarea îndurării neajunsurilor, ca vânzătoare la magazinul „Macy’s”, (Principele René a lucrat la o companie de gaz, iar Principesa Margareta, la un pălărier de origine daneză). Amarul și biciuitorul refugiu a ținut doi ani și jumătate. „Al Doilea Război Mondial”, scrie
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont. În teaca baionetei mele s-a furișat un vers sălbatic. El mă privește cu îndurare și așteaptă să-l agăț în ștreangul singurătății lui. Vai, lumea aplaudă! Scâncetul i-l aud din depărtare, cu silabele atârnându-i pe gură ca niște lampadare vorbitoare.” (Replică lirică la Gellu Naum!) Deseori, se poate remarca familiaritatea adresării: „În
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
mai tare. Doamne, nu-l lua și pe el! - Nu există Dumnezeu! taie văzduhul glasul Ștefanei, sora mijlocie. Popa, rămas singur la coșciug, tămâiază întruna și spune mai mult pentru el ,,la loc cu verdeață unde nu e întristare, nici îndurare, nici suspin”.... - Dați-vă la o parte! strigă o voce gravă de bărbat, care avea în mână un stetoscop. Măi, puiule, hai liniștește-te! Îi ia pulsul și îi bagă forțat în gură o pastilă. Leică Vergină, de ce nu ai
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
Isus Cristos ca piatră sau stâncă pe care a clădit Biserica Sa”). Între Biserica Ortodoxă Română și cea Greco-Catolică, deosebirile nu se reduc doar la acele cuvinte din vocabularul liturgic, ortodocșii folosind cuvintele: milă, miluiește, slavă și duh, iar greco-catolicii: îndurare, îndură-te, mărire și spirit. Deosebirile fundamentale nu sunt în cuvinte, care exprimă același lucru. Deosebirile fundamentale între cele două Biserici sunt dogmatice. Vor fi supuse atenției numai câteva, cele mai importante și, în primul rând, cele patru puncte cunoscute
PARTEA A III A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361489_a_362818]
-
Eu aproape, tu departe Tu acolo, eu aici... Câtă jale ne desparte, Câte doruri mari și mici... Câtă lume ne alungă Și ne ține doi străini, Calea scurtă-i tot mai lungă Între frați și-ntre vecini... De durere și-ndurare Dor cu dor și pas cu pas, Oare câtă așteptare Ca de moarte ne-a rămas? Câte lacrimi și speranță Va mai curge-n vad de Prut Udând maluri la distanță De-un hotar străin, nevrut? Câtă jale și cât
ORI LUPŢI, ORI TE STINGI – GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI UNIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361603_a_362932]
-
SAU Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1074 din 09 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cine urmărește urmarea care se lărgește? Dacă mai progresăm în prostie purtăm pe cap un fund de pălărie. Toți prvim in cer să căutăm îndurarea dar nu vedem cum picură zarea. Toate vor fi avute când vor fi văzute și doar nimicul o să ne vorbească iar în loc de cap o să avem fereastră. Iar de-i așa mai departe unde să fie așa, când depărtarea e mai
TOTUL SE AFLA LA LOCUL SAU de PETRU JIPA în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361691_a_363020]
-
clipă, și își vede de plimbare. Chef nu are, enervant, scaieți-i atârnă-n coamă și un spin negru în labă chiar acum l-a înțepat. Scoate-un răget răgușit, și lungit în iarba mare spre leoaică lung privește, cerșind îndurare. Și, leoaica-i tot femeie, cum să-l vadă suferind? Ea cu dinții-i scoate spinul și îl linge mârâind. Intuiesc, Regele junglei, mândrul Leu cutezător, îi va oferi Leoaicei nopți fierbinți, pline de amor. JOHNY O rusoaică blondă, mică
ARMONIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351793_a_353122]
-
Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta” îți spune Acela care este cu adevărat demn de a fi iubit, vrednic de a fi cinstit. „Semănați potrivit cu neprihănirea și veți secera potrivit cu îndurarea. Este vremea să căutați pe Domnul ca să vină și să vă plouă mântuire” (10:12). Amin. Referință Bibliografică: OSEA / Rodica Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 45, Anul I, 14 februarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Rodica Stoica
OSEA de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351935_a_353264]
-
e teamă să-mi răspund De ce neantul se deschide-n luna asta cu minuni? Moartea m-a bătut pe umăr și pe umărul meu scund Ce troiene de-ntuneric, tu, tristețe îmi aduni! Nu mă vezi că am pe frunte îndurarea din amvon Ce mi-o imploram apatic când nimic nu prevestea, Că voi ridica spre ceruri, ruga mea și nici un ton Nu va mai putea să strige de sub adormita stea? Ninge invers dinspre mine și doar sarea se adună Peste
NINGE INVERS ÎNSPRE CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352036_a_353365]
-
loc în fața mea...; natura moare încet... schimbându-și culorile feței din verdele viu...în palida culoare a...morții. Privesc copacii înfrigurați, goi și sleiți de puteri sub loviturile necruțătoare ale vântului și ploii... Brațele întinse spre cer de parcă ar cere îndurare... dezbrăcate de frunze îmi strecoară în suflet un fior rece... Pașii calcă pe frunzele căzute, cerându-și parcă iertare de la ele... Mulți spunem că toamna este frumoasă...; da, este frumoasă, însă frumusețea ei nu este decât faza prin care trece
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
-mi salvez Speranța, de Soarta blestemată? Sunt sclavul timpului, obosit de umblet. Ploaia îmi împrăștie lacrimile-n suflet. O briză amăruie îmi umple...paharul Tristețea ce-o simt...mă arde ca jarul! De ce-am venit pe-o Lume... fără îndurare? De ce îmi este gândul plin de consternare Pământul când îl văd, cum suferă-n tăcere Cu oameni gârboviți și fără de putere? De ce există Mame ce-și părăsesc copiii? Unde s-ascund Tații ce își reneagă fii? De ce există oameni lipsiți
SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN de DOINA THEISS în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352420_a_353749]
-
atât un vers altui vers, cât mai ales un tablou altui tablou, în același poem. Astfel, psalmul 1, spre exemplu, înfățișează succesiv soarta dreptului și a păcătosului; Psalmul 21/22 prezintă la început suferința Robului lui Dumnezeu, iar mai apoi îndurarea lui Dumnezeu față de El, etc. Cuprinsul Psalmilor este, precum am spus, foarte variat. Este imposibil a da o clasificare logică a Psalmilor după cuprinsul lor, fiecare psalm cuprinzând teme atât de diferite și diverse. Totuși, ținând cont de ideea principală
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
noi Domnul" (ps. 102, 10, 13), dându-ne duhul înfierii și făcându-ne moștentori ai împărației cerurilor. Este predominantă în Psalmi credința că "Domnul este aproape de toți cei ce-L cheamă pe El... întru adevăr. Este bun cu toți și îndurările Sale sunt peste toate lucrurile Lui" (ps. 144, 9, 18). "Domnul face judecată celor năpăstuiți, îndreaptă pe cei gârboviți, înțelepțește pe cei orbi, dă hrană celor flămânzi, dezleagă pe cei ferecați în obezi, iubește pe cei drepți, păzețte pe străini
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
Ne rugăm la Tine: - Iartă Noi păcătuim și veșnic Cu blândețea Ta ne ceartă, Lasă-ne lumina-n sfeșnic! Nu ne pierde pân-la urmă L-ai iertat și pe Manase Milă dacă biata turmă Fără de Păstor rămase! Bate-ne cu îndurare Nu cum ne bătură zbirii Fiul rătăcit își are, Bucuria mântuirii! Referință Bibliografică: Iartă Doamne / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 346, Anul I, 12 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IARTĂ DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351441_a_352770]
-
preferată? - Îmi place tot ce am scris, totuși, ca să răspund la întrebare, am să numesc mai multe poezii: „Iubirea înlăcrimată”, „Mama, „Mai urc o treaptă”, „Primește, Doamne, ruga mea târzie”, „Lacrima”, „M-ai deșteptat”, „Mă pierd într-un ocean de îndurare”, „Comoară în cer”, etc. „În ziua de azi, din ce în ce mai puțini tineri sunt interesați de literatură” - Cum se reflectă propria ta experiență religioasă și de viață în ceea ce scrii? - Atât experiența de viață, cât și cea religioasă reprezintă surse de inspirație
NU STIU CATA NEVOIE ARE POEZIA DE MINE; STIU CATA NEVOIE AM EU DE EA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350804_a_352133]
-
Ca un înțelept arbitru, La un meci devastator, Care lasă liber jocul Până-n fluier de final Când se va sfârși sorocul Și va fi totul fatal... Azi, sau mâine, sau vreodată Lumea tot se va sfârși, Prea târziu, Bunului Tată, Îndurare a-I cerși. În evlavie sfioasă Pe al versului altar, Pentru lumea odioasă Eu mă rog, dar e-n zadar... Nu mă rog la Dumnezeu, Ci mă rog nefericit Pentru El, îi este greu: Oamenii l-au surghiunit! Referință Bibliografică
1. ÎN NOAPTEA DE CRĂCIUN 2. DUMNEZEU SURGHIUNIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351571_a_352900]
-
Sâmbure de adevăr, mugur de credință, lacrimă doinind a jale de-atâta dor și neputință. * Rouă desculță a sufletului îmbogățită de lumina, răgazului unui călător obosit, zâmbet cald precum o pâine mirosind a binecuvântare. * Zăpadă albă pe poale cerând Soarelui îndurare, norii înalți catapeteasmă cu setea arsă de iubire. * Cer sunând a tânguire, pământ reavăn dus de mână pe-aleile de soare pline din ochi umezi de copil. * Mâini tandre pline de bunătate unse cu mirul sufletului aprins în candelă nestinsă
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346551_a_347880]
-
Trec trenuri în martie înțesate de lacrimi, cuvinte ori șoapte sub un cer adormit, obraji grăbiți ce se întorc dintr-o dată amestec de fier în zori. Claritatea sângelui. În crepuscul s-au alipit chipuri tăcute. În toate umbrelele durerii răsunau îndurările ploii. * Îndărătul coloanelor, golul umple întreaga întindere. Sus, ochiul scobit, sita sacră. Sosesc lumina, ploaia, jos, la mâinile tale. Concavă, splendoarea în spațiul văduvit de substanță. * (Strada albă) Pașii te-au purtat până la margini, până la locul deschis, o cale pustie
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
de regulă Kawabata își înzestrează personajele feminine. Dar nu fragilitatea singură, ci asociată fie cu tandrețea, așa ca în cazul doamnei Ōta, unul din cele mai reușite personaje feminine ale scriitorului, fie asociată cu nevinovăția și o nemărginită capacitate de îndurare, amestec din care în Vuietul muntelui se conturează modesta și preasupusa Kikuko, cea care aduce cu sine o adiere de poezie și prospețime în acest roman al totalei nerealizări. Având parfumul și strălucirea zâmbitoare a unei flori, iată motivul pentru
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
clipe în care compozitorul Temistocle Popa pleacă la ultima lui casă, versurile zguduitorului cântec interpretat de către Fuego, „Casa părintească nu se vinde”...! Doar că nu artistul s-a înstrăinat de pragul caselor sale, ci legile strâmbe l-au executat, fără îndurare, făcându-l străin la el acasă!... „Cântecul acestui mare compozitor nu se va stinge niciodată. Nedrept, și absurd, însă, i se suprimă dreptul elementar pe care nu numai oamenii îl au, ci lumea vie, în totalitatea ei - nicio ființă nu
TEMISTOCLE POPA. ODISEEA COMPOZITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345514_a_346843]