418 matches
-
o cămară de vechituri inerte. Și Lulu, care mă târa acum pe sub bolți uriașe, ca de catedrală, pe o întindere nesfârșită de mozaic dulce și geometric, era un detaliu, o săgeată, o indicație. îi simțeam coastele cu cotul, mergeam amândoi înfășurați ca-ntr-un cocon în parfumul lui vulgar prin încăperi colosale, înghețate, cu coloane groase cât zece oameni, cu fresce bizare pe timpane și ferestruici ovale la-nălțimi care-ți tăiau respirația. Ne-am oprit chiar sub crucea bolții, și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mi-o descopeream. Era răzbunarea mea, era o satisfacție palidă și înfiorată, la care n-aș fi renunțat nici dac-aș fi știut că prețul va fi nebunia. Trebuia să văd totul - ca să curăț totul. Curând, Lulu deveni o păpușă înfășurată strâns, o păpușă a cărei figură ar exprima groaza de dincolo de groază. Agățat, manevrat de labele monstrului, ancorat bine, viu și sensibil încă, de marginile cuibului, privit de ochii minusculi, grupați câte doi și trei, ochi de safir, de smarald
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și-a adus aici o femeie pentru că ea și cu băiatul au plecat. Încheie pe un ton dezaprobator: - Îmbrăcată ciudat, dacă vrei părerea mea, femeia aceea. Gosseyn își aminti de tânăra Strella de la Clubul Matrimonial Interstelar și de rochia ei înfășurată și se simți ușurat în urma informației primite. - Probabil e o modă nouă. Și prevenindu-l pe îngrijitor, continuă: Ai face mai bine să te pregătești. Garda personală a președintelui va sosi în curând aici. - Huh! În secundele care-i trebuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
seama, oricum câteva ore bune. Dar dacă nu era Carmen să treacă prin fața porții, ce-ar fi fost? Adormi de mirosul de țuică, de parcă ar fi băut. Când se trezi, văzu că picioarele-i fuseseră învelite în comprese reci, apoi înfășurate bine în plastic. A! Probabil că aveam picioarele umflate. Aici e mâna lui Carmen, gândi. Vru să se scoale, dar picioarele îi erau ca de plumb. Scoase plasticul, dădu la o parte compresele și-și văzu picioarele umflate și vinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
timpan. Toba era învelită - învelită din întâmplare cu imitația de blană de leopard pe care o purtasem eu mai înainte în chip de halat de baie. La sfârșitul fiecărei propoziții din rugăciune, Fuehrer-ul negru dădea o lovitură în toba bine înfășurată. Expunerea lui Resi privind ororile vieții din spatele Cortinei de Fier a fost scurtă și plictisitoare, iar din punct de vedere educativ atât de nesatisfăcătoare, încât Jones s-a văzut nevoit să-i șoptească: — Majoritatea comuniștilor convinși au sânge evreiesc sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Dar în cursul elaborări acesteia schema, ba definițiunea chiar care-o dedese deja de la-nceput despre știința sa corespunde arareori ideei sale, căci {EminescuOpXIV 435} aceasta zace ca un sâmbure în rațiune, ale căruia părți toate șed ascunse încă prea înfășurate și abia prin o observare microscopică de recunoscut. Din cauza asta științele trebuie cineva să le explice și să le determine nu după descrierea pe care o dă urzitorul lor, căci ele sânt totdeauna izvodite din punctul de vedere al unui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
devine o ființă căzută din transcendența propriului său scop, din esența sa de ființă mișcătoare. În acest univers agitat de mișcarea necontenită către țeluri situate dincolo de noi, lenea, în schimb, aduce cu sine cultul nemărginit pentru limita interioară. Leneșul trăiește înfășurat hrisalidic în urzeala infinită a propriilor sale limite. Pentru că lenea e starea desăvârșită a ființei noastre nemișcătoare, nici o limită nu-l poate despărți pe leneș de el însuși. El este ceea ce este din capul locului, el este propria lui limită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
desfășoară, mai întîi pe treptele palatului, apoi pe pajiștea din față, listele pe care sânt consemnate cuceririle stăpânului său. Leporello, de fapt, le explică. Exact asta este un jurnal: un mod de a explica, de a desfășura în cuvinte sulul înfășurat al vieții noastre. Cei mai mulți oameni mor pliați, împăturiți, așezați pe raftul ce le-a fost hărăzit de către natură și societate. De fapt, cu toții vrem "să ne explicăm", să ne depliem, să spunem de ce am făcut sau de ce ți-am făcut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că nu-l interesau nicidecum averea lui, șansele lui de viitor și compania sa, că nu o voia decît pe fiica lui Penélope și că se gîndea s-o ia cît putea el de departe de lumea aceea găunoasă și Înfășurată ca Într-un lințoliu, În care o ținea prizonieră. Lumina zilei Îi risipea curajul. Din cînd În cînd, Julián i se destăinuia Jacintei, care Începea să-l iubească pe băiat mai mult decît și-ar fi dorit. Adesea, Jacinta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să le arate ce fusese recuperat: trupul unei femei, Îmbrăcat și cu papucii În picioare, dar fără cap, și torsul gol, fără sex al unui copil mai mare, Încă strîns cu cordonul de la halat. Astea erau Întinse sub o pătură. Înfășurate Într-o mușama, lîngă ea, erau diverse părți din trup: brațe mici, piciorușe, o falcă, un membru dolofan care putea fi un genunchi sau un cot. — La Început am crezut că sînt o femeie, o fiică și un fiu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mi-am dat seama că nu este al meu. Uite-l acolo, copilul lui Eti, este imposibil să nu îl recunoști, îi seamănă atât de mult, un pitic negru și furios, mâinile îi tremură, nu doar ele, întreg corpul său înfășurat ca al unei mumii tremură, o asistentă oftează în spatele meu, este în criză, sărmanul micuț, s-a născut dependent, acum îl dezintoxicăm. Va fi bine, piticule, îi șoptesc eu, îi mângâi obrajii scofâlciți, te vom elibera de acest destin, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dulăpiorul ei și mă servește, hai să ne mișcăm puțin, o ajut să meargă până la locul pentru fumat, iar în momentul în care trecem pe lângă salonul nou-născuților, nu aruncă în direcția aceea nici măcar o privire, trece prin fața bebelușilor frumos aranjați, înfășurați ca niște mumii, fără pic de curiozitate, fără nici un sentiment de vinovăție, ca și când nu puiul ei micuț ar fi acela care se zbate acolo, dornic să sugă laptele ei, dragostea ei, iar în momentul în care ne așezăm, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la a cărui instrumentare am participat în perioada respectivă, menționez o acțiune de acest gen, pe cât de simplă, pe atât de ingenioasă: Un tânăr a urcat, împreună cu un grup de vizitatori, la bordul unei nave acostate în portul Constanța, având înfășurată mascat, în jurul mijlocului, o frânghie. Profitând de neatenția celor din jur, a legat frânghia de parapet și a aruncat-o peste bord, în partea opusă țărmului, apoi a coborât liniștit de pe navă, împreună cu ceilalți turiști. Iar în cursul nopții
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Zeliha și fata menajerei au devenit prietene bune, chiar s-au tăiat la degetul arătător și și-au amestecat sângele ca să devină surori de cruce pe viață. O săptămână Întreagă cele două fete s-au fâțâit peste tot cu aratătoarele Înfășurate În bandaje Însângerate, acela fiind semnul Înfrățirii lor. Pe vremea aia, de fiecare dată când se ruga, Zeliha se gândea la bandajul ăla Însângerat - dacă Allah ar fi putut la rândul lui să se facă soră de cruce... soră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
casă Înfășurată În niște șaluri stacojii, cu broderii viu colorate, aruncate neglijent pe umeri. Totuși acestea au fost Înlocuite curând cu eșarfe mari din cașmir și acestea cu șaluri din pashmina, iar acestea, la rândul lor, cu turbane de mătase Înfășurate lejer În jurul capului, colorate Întotdeauna În nuanțe de roșu. După aceea, mătușa Banu și-a anunțat pe neașteptate hotărârea la care meditase În secret de Dumnezeu știe cât timp: să se lepede de tot ce era material și lumesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urma urmei, să facă dragoste cu el? Fusese întru totul liberă și dornică s-o facă. Fran desfăcu una dintre periuțe și se spălă pe dinți până când șterse cu desăvârșire gustul lăsat de noaptea trecută sau de ceea ce-i urmase. Înfășurată încă în prosop, își dădu seama cum trebuie să se fi simțit Eva după ce mâncase mărul. Inocența pierdută și conștiința subită a faptului că avea celulită erau două lucruri greu de înfruntat în același timp. Jack era întins în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în același timp se întărâta, hotărând pieirea tuturor, ca într-un sfârșit de lume. Ana suspină. —Doresc să ne ducem, Culi. —Pregătiți-vă! răspunse paznicul cu îndârjire și se uită amețit în juru-i. Așa este. Într-o albie, după cuptor, înfășurat strâns în scutece, se află un prunc de treisprezece zile, pe care îl tot caută nana Floarea și-i dă lapte dintr-o sugărice. De câte ori acel prunc e purtat mai la vedere, bolnava pare a-l opri în loc cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub ochii mei pietrele. Trunchiul unui arbust care crescuse lipit și, pe alocuri, chiar înfășurat ca o frânghie groasă de un gard metalic începuse să îndoaie și să roadă fierul. Am vrut să mă apropii, să privesc mai bine și am descoperit cu groază că nu mă mai puteam mișca. Gleznele mele erau cuprinse de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cînd cei patru europeni se apropiară de pînza parașutei. Ascultă cearta lor aprinsă. Toți erau foști deținuți englezi, desculți și cu șorțuri zdrențuite, totuși nici unul nu fusese internat la Lunghua. Șeful lor era un tînăr englez furios, care avea pumnii Înfășurați În bandaje murdare. Jim bănui că fusese Închis ani de zile Într-o celulă sub pămînt. Pielea lui albă se strîngea la lumina soarelui precum carnea unui melc scos din cochilia lui. Își flutură bandajele În aer, flamuri Însîngerate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încă Înarmați pînă-n dinți, În uniforme jerpelite de pe care Își smulseseră Însemnele, trecură la trei metri de mecanicul singuratic de la Packard, care Își păzea comoara de batoane de ciocolată și reviste Sunday Evening Post. La prînz, cînd locotenentul Price apăru Înfășurat ca un cadavru În pînza roșie a parașutei containerului tîrÎt de oamenii lui, Jim Își adună pachetul de reviste și se Întoarse În Blocul G. Petrecu o oră ca să le sorteze În ordine corectă, apoi porni să facă un tur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zgâriat, Prințesa voia medicamente, Xanax, „liniște la cutie”, visez urât, iar am visat urât, e normal să suferi, doar a murit tatăl tău, dacă iau distonocalm, măcar pot să dorm, și stătea într-un colț de cameră cu toată pătura înfășurată și unica pernă confiscată și plângea, iar eu mă simțeam o Mami neputincioasă și nu mai știam ce să spun. Tot așa a plâns Prințesa Miau pe terasă, în Ceainărie, când Pinochio era în Ungaria să dea proba de film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tâlc tulburător. Tăcerea sau suspinul care punea capăt tăcerii vorbeau despre un anume rafinament romantic al sufletului. Cele mai neînsemnate daruri erau încărcate de valoarea unei speranțe de fericire fără sfârșit. Nunta lor fusese o veritabilă nuntă în ceruri. Goală, înfășurată doar în cozile lungi de beteală scumpă, așa cum se cuvenea unei mirese de neam boieresc, i se încredințase, i se dăruise, i se abandonase plină de o încredere fără margini. După numai trei zile de la nunta lor, ieșise la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dumnezeu, oprește-te! Agentul Watson spuse ceva foarte neprofesional, după care toată lumea amuți. Mașina de patrulare porni pe Andreson Drive, Însoțită de zgomotul ascuțit al sirenei. Logan era așezat pe scaunul din dreapta șoferului, cu fața pământie și umedă, cu mâinile Înfășurate În jurul stomacului și dezvelindu-și dinții la fiecare groapă sau denivelare. Domnul Charles Reid era legat pe unul din scaunele din spate cu centura de siguranță peste mâinile Încătușate. Arăta foarte speriat. — O, Doamne, Îmi pare rău! O, Doamne, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vîrstei (părea mai degrabă un puștan decît un tînăr În toată puterea cuvîntului), el văzuse deja moartea cu ochii, dar niciodată nu-i fusese atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
orașului cu mâinile legate de un drug de lemn. Omul acesta era la fel de urât și de murdar ca și făptașul acela. Coastele îi erau ieșite în afară, pântecul supt de parcă nu mai mâncase nimic de multă vreme, în jurul mijlocului avea înfășurată doar o bucată de pânză și se sprijinea pe cal cu niște picioare ca două fuse. Samuraiul avea sentimentul că imaginea din perete semăna cu răufăcătorul acela. „Dacă eu m-aș închina unui asemenea om... ce-ar crede lumea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]