669 matches
-
o vreme fantasmele vârstei inocente. Dorindu-și să fie iubită, tânăra parcurge o serie de experiențe ce nu-i mai lasă nici o iluzie asupra bărbatului, în care începe să vadă, cu sarcasm și repulsie, un „tiran”, un „călău”, o bestie înfierbântată. Cu toate acestea, ea nu se va opune acelui, irezistibil, apel al erosului, care este în fond zeitatea râvnită și inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-o narațiune cu o anume subtilitate psihologică
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
încărcătorul unei flinte încinse. în cele din urmă tulpina harponului, împletită din douăsprezece, fu vîrîtă în foc pentru ultima oară, iar Perth, ca s-o călească, o azvârli în butoiul cu apă de lîngă el; aburul șuierător țîșni spre fața înfierbîntată a lui Ahab. Ă Vrei să mă-nsemni cu fierul roșu, Perth? exclamă căpitanul, schimonosindu-se de durere, o clipă. Vasăzică, mi-am făurit un fier roșu ca să mă înfierez doar pe mine însumi? Ă Nu, zău că nu! Mă tem
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aruncă lui Maritsu doar reproș din ochii săi. Aceasta din urmă, își coborî capul, dar și-l înălță imediat zicându-i ceva primei. Și așa a început cearta. Împăratul nu se sinchisea de aceste ciorovăieli, așa că le-am lăsat vocile înfierbântate și atitudinile încăpățânate în urmă și ele s-au pierdut pe holuri pe măsură ce noi coboram pe lângă infirmerie. Am mers pe coridoare și am intrat într-o clasă de la etajul unu a cărei vedere dădea spre intrarea principală și spre aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care sunt considerați persoane libere, replică Asinius. — Ca și cum s-ar fi născut roman! gâlgâie furios Scribonius. Își vâră ambele mâini în cupa cu bule de sticlă și le trece printre degete de câteva ori. Apoi își răcorește cu palmele fruntea înfierbântată. Se vaită: — Dar nu l-am eliberat oficial! Poți să te caci pe tine de tâmp ce ești, îi vine lui Gallus să i-o trântească. Își stăpânește vorbele porcoase. N-au cum să-l deștepte pe tembelul ăsta. Încearcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
antisemite de care te plângi! Pentru a se calma, se îndreaptă spre masa de lângă impluviu. Ia dintr-un bol un pumn de perle de sticlă, pe care se apucă să le rostogolească în căușul palmelor, încercând să-și răcorească mintea înfierbântată și mâinile transpirate. Iulius Herodes îl urmează în tăcere. Observă biluțele și un surâs obosit îi luminează pentru o clipă trăsăturile încordate. Myrrhina astea vin de la noi, din Orient. Arcuiește nedumerit o sprânceană. Ciudat, dar nu sunt deloc faimoase ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
coastele umede și fierbinți, muștele se Îngrămădiseră În micile deschizături pe care gloanțele le făcuseră În pielea sa cafenie, privea drept Înainte cu ochii mari și galbeni Îngustați de furie, clipind doar când durerea respirației Îl săgeta și răscolind pământul Înfierbântat și moale cu ghearele. Tot ce era el, durerea, slăbiciunea, ura și toată forța care-i mai rămăsese erau adunate Într-o totală concentrare asupra atacului. Îi auzea pe oameni vorbind și Îi aștepta, adunându-se, prgătindu-se să sară de Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
frică. — Ba nu, zise Paco. Prea făcuse de multe ori În gând chestia asta. Prea de multe ori văzuse el coarnele taurului, botul lui umed, urechile care-i tresăreau, apoi capul care se apleacă și atacul, tropăitul copitelor și taurul Înfierbântat trecând pe lângă el, În timp ce-și rotea capa, atacând din nou În timp ce el Își rotea iarăși capa, apoi iar și iar și iar, până ce se termina totul - Îl răsucea pe taur În jurul lui printr-o media-verónica superbă, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fost un tip grozav. Da’ nu știu ce să zic. Se pare că atunci când oamenii se apucă să facă ceva praf, nu mai lasă nimic În urmă. Capitolul 14 Maera zăcea Împietrit, cu capul pe brațe, cu fața-n nisip. Se simțea Înfierbântat și lipicios din cauza sângerării. Simțea fiecare Împunsătură. Câteodată taurul Îl lovea doar cu capul. O dată cornul trecu cu totul prin el și-l simți cum se Înfige În nisip. Careva prinsese taurul de coadă. Îl Înjurau și-i fluturau capa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nume, vă va face să rămâneți aici. Două femei aduseră urcioare cu apă rece și Înmuiară cârpe În ele. Le puseră apoi pe creștetul Fratelui Alb Mai Mic și-n partea de jos a gâtului, unde i se zbătea pulsul Înfierbântat. Apoi, gemenii Încercară să-i dea o tinctură tonică, Însă Vera nu-i lăsă. Examină castronul și inspiră mirosul puternic de ierburi amare și alcool. Gemenii Îi explicară cât se poate de clar. E foarte bună, foarte pură, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi? Probabil că din jurul lor. Poate că moartea violentă și nenorocită a părinților, a soției, a băiatului și chiar a bunicului însuși s-au produs pentru a permite un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
când vrei să te răzbuni, spui clar ceea ce trebuie să doară. Ioana e prea spontană pentru a cugeta o pedeapsă subtilă, aceea care supără mai precis, cu toate că nu e sonoră și, de altfel, nu are izbucnirea decât în mijlocul unei discuții înfierbîntate, când n-ai răgaz să mai combini ceva. După o zi am cerut Ioanei să mă lămurească, dar ea a negat că ar fi vrut să spuie ceva deosebit. Poate că aș fi crezut-o, însă la fiecare nouă întrebare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pline de răni. Atunci, mă întorc și îl văd pe confratele meu împietrit, privind cu gura căscată scena aceea oribilă; are încă securea în mână. I-o iau și-i ard una câinelui, pe urmă încă una, cu toată puterea. înfierbântat de povestea sa, cu ochii aprinși de emoție, își însoțise ultimele cuvinte dând agitat din mâini, de parcă ar fi lovit chiar atunci cu securea. Apoi iarăși tăcu, uitându-se în jur cu o privire rătăcită, copleșit de dramatismul amintirilor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Eudoxiu, despre discuția pe care o avuseseră cu Atila, despre acordurile încheiate între acesta și capul Bagaudiei. Apoi continuă, povestind despre atrocitățile comise de huni și de aliații lor, cu mai multe amănunte decât cele istorisite în fața lui Flavius Etius. înfierbântat de cele ce istorisea, făcea mereu câțiva pași, ba încoace, ba încolo. Sebastianus fu izbit de elocvența sa și constată că ea părea să atingă inima ascultătorilor săi, pe ale căror chipuri se putea lesne citi o emoție tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de aici! Ele vor veni să te caute. Fugi! Pornește! Craig nu fu conștient de nimic altceva până ce ajunse la râu. Apa era caldă, dar era o căldură de sfârșit de octombrie. Îi răcori buzele aprinse; îi aduse alinare ochilor înfierbântați. Își spălă fața, apoi își trase în jos mâneca stângă a hainei și își scufundă brațul în apă, spălându-l. Apa se înroși. Sângele țâșnea dintr-o rană atât de căscată și îngrozitoare, încât îi veni rău și abia apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi? Probabil că din jurul lor. Poate că moartea violentă și nenorocită a părinților, a soției, a băiatului și chiar a bunicului însuși s-au produs pentru a permite un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
deviați de la verticală riscând prăbușirea. Însăși mobilierul locuinței era Împrăștiat peste tot locul fiind amestecat cu dărâmăturile În timp ce locatarii Încercănd să ajute mai mult stânjeneau lucrătorii, generând discuții inutile, uneori chiar reclamații urmate de investigații pentru a calma spiritele prea Înfierbântate! Ulterior, unele persoane fiind amânate ori refuzate la contractare, oferea sume de bani de câteva ori mai mare decât merita lucrarea respectivă, conrupând lucrătorii să părăsească lucrul inițial, În favoarea câștigului ilicit În care sărmanii oameni În necaz, plăteau Înainte de Începerea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de abstinență, ce mă face să-mi pierd controlul puterii de abținere...! Oare prietena mea, se mai gândește la mine...? București...! Ce parodie...! Desigur, neprevăzutul, dorește cu tot dinadinsul să-mi pună la Încercare puterea voinței...! Inima imi pulsa sângele Înfierbântat, iar gândirea o luase razna...! Tentația era dincolo de puterea voinței dar, eram hotărât să resping momeala...! Am Întors capul privind În altă parte Însă, când trenul luă viteză, mă aruncai agățându-mă de scara vagonului...! La Înapoiere către unitate am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
au o cauză combinată. Se așeză În fața ei și-și puse pălăria Augustus John, de culoarea cârtiței, În poală. — Încă doarme? Da, spuse Sammler. Buzele pline ale Angelei, ca și cum vroia să se răcorească, erau deschise; respira pe gură. Panta feței Înfierbântate, acoperite de țesătura deasă a pielii părea foarte Încordată. Fierbințeala i se ridicase până și În albul ochilor. — Chiar Înțelege situația? — Mă Întreb și eu. Dar este doctor și cred că da. Angela plânse din nou și Sammler fu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a încercat să-i surprindă privirea lui Drew. Am fost moartă de îngrijorare. Danny s-a tras mai în spate, iar Mary nu putea să-l condamne. Atmosfera era grea din cauza sentimentului de panică, nu din cauza fumului. Prea multe capate înfierbântate, în care închipuirile o luaseră razna. Da, a zis Danny. Totul a fost din vina mea. Zi c-am greșit c-am căzut. Nu-i nimic, au spus Mary și Drew în același timp. Mary s-a întors către el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
realități nebănuite, ființând deasupra noastră. Toți erau străini de toate acestea. Mă întrebasem atunci și în serile ce urmară dacă și ea era străină sau nu. Dacă da, atunci a fost un simplu vis, născut în somn de mintea mea înfierbântată. Am citit însă undeva... Dar cine știe? Scrisoarea conținea câteva rânduri: „Iubite, domnule judecător, noi toți ai familiei vă invităm încă de pe acum - ca să preveniți vreo piedică ce vi s-ar ivi, cum ar fi o altă invitație între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
văzut o societate întemeiată pe cutremure? Trecu în dreapta mea, lângă fereastra dinspre curte; îl poftii să se așeze pe scaunul de lângă el, dar refuză printr-un gest al mâinii drepte și rămase în picioare ca întotdeauna. Își reluă perorarea. Vorbea înfierbântat, gesticula. Uitase că era miezul nopții, eu de asemeni. - Uit, totdeauna, când vorbești, timpii și vârstele, spusei; ai început să vorbești despre timpul prezent, dar se naște apoi o anumită aură, ce amestecă timpii, identitățile, scoțând la suprafață substanța în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aflat în slujba unei închisori, a unei aberații anume construite, că ei le sunt cele mai devotate victime, dar nu mai au la poarta cărei conștiințe să-și găsească salvarea. Rex stătea, cum am spus, întins la soare, pe cimentul înfierbântat al curții. Priveam prin fereastra deschisă. Îl strigai de două-trei ori a joacă, dar nu se clinti, răspunse doar, mișcând vesel din coadă. Dumnezeu l-a creat în inima acestui univers de minuni fără să-i fi dat însă problematica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de vară înflorată (oare când și-o făcuse?) și trupul i se ivi ca-n amurgul altei lumi; părul îi cădea acoperindu-i umerii ca de marmură, albi. Venea din mitologie, eram sigur, sau poate numai se părea închipuirii mele înfierbântate. - Keti, fără tine e foarte greu! spusei, în timp ce ea își ținea fața îngropată în arcuirea gâtului meu, încât îi simțeam din nou respirația calmă și caldă; era ca o pasăre bolnavă, obosită după un zbor lung, venită de pe alt continent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
chiar așa era, îmi spuneam. Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, câmpii și ani, iar eu mă aflam cutreierând fără voie împărății și vârste ce se deschideau și închideau închipuirii mele înfierbântate. Privirea-mi alunecă pe tâmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strângând pe o tăviță niște resturi de pâine; părul îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia observabil - erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
roteau în văzduh, după pradă, de răcnetul de trâmbiță al bâtlanilor, de gâgâirile aspre, scurte, ale gâștelor vinete. Și toată vremea cât stam în luntre, cu pușca în mână, eram cu ochii mari la pândă, cu inima gata să zvâcnească înfierbântată, fără nici o simțire alta, fără nici un gând. Marin îmi da deslușiri asupra acestui vânat pătimaș, cu glas domol, cu cuvinte întrerupte, cum îi era obiceiul. În răstimpurile mari de tăcere, pâcâia din pipa totdeauna plină. Când sfârșea, o umplea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]