378 matches
-
frige gândul ăsta. Își va cumpăra un câine, cum de mult își dorește, va da petreceri în care se va zbengui cât îi e cheful, fără cicălelile maică-sii, va fi admirată și fericită - dar, Doamne, își zicea, cât de înfiorător de încet trece timpul până la clipele acelea! Dar ar trebui să lămuresc odată lucrurile. Lui Andrei Vlădescu nu-i lipsea imaginația, uneori se lăsa cuprins și el de visele Ioanei Sandi. Voia să aibă copii și asta presupunea soție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vis groaznic, ca o revelație, și că în egală măsură fusese foarte conștient și că nu era vis, ci realitate și cu ochii larg deschiși în întuneric încerca să-și pună orânduială în gânduri. Metodic. Ce descoperea i se părea înfiorător. Dar acum nu mai putea da înapoi, pentru că descoperise deja. Era o ipoteză, avea nevoie de verificare. Dar el știa bine că nu-i nevoie de verificare, pentru că lanțul gândit era adevăr, nu ipoteză, întrucât gândul lui era intuiție, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știut ce este și ce-o să fie...“ „Nu se poate“, a spus Andrei. „Ce anume nu se poate?“ „Toată povestea asta a ta. Nu se poate. E un vis, un coșmar.“ „Nu, e o minunăție pe care o aștept de înfiorător de multă vreme. Mi se pare că plutesc. Îmi vine să cânt și să mă învârt tot timpul și să mă fac frumoasă și să mă admire și mai mult lumea care sunt convinsă că vede ce se petrece cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Știu - am de gând să continui amenajările. Dar am avut multe de făcut în ultimul timp. Sera aceasta este nouă, de exemplu, ca și toată aripa cu piscina. A durat mai mult decât ne așteptam pentru că vecinii s-au purtat înfiorător. Ne-au dat în judecată din cauza zgomotului, dacă-ți vine să crezi așa ceva. În orice caz, între timp s-au mutat, așa că s-a rezolvat totul pe cale amiabilă. Iar acum am înțeles că ți-ai descoperit un nou talent. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din umeri. — Cum vrei. — E-n regulă. Vorbindu-ți ca prieten, și nu ca editor - și sper să nu mă înțelegi greșit -, aș vrea să-ți spun doar - în spiritul unei critici constructive și al interesului personal - că arăți absolut înfiorător. L-am privit lung, la rândul meu. — Michael, arăți de parcă ai fi îmbătrânit cu vreo douăzeci de ani. Mi-a pierit graiul. — Ce...Vrei să spui că arăt bătrân? — Chestia este că tu ai arătat întotdeauna foarte tânăr. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai aveau să-și spună nimic ce nu-și spuseseră deja. Mai stătu cu capul În poala ei o clipă, apoi Îi sărută coapsa și se ridică. Întoarse cheia În contact și mașina reveni cu zgomot la viață. Sunetul părea Înfiorător de strident În mijlocul tăcerii depline - așa cum tăcerea li se păruse nefirească și nelalocul ei cînd veniseră acolo. Întoarse mașina și o porni Încet spre poteca plină de gropi, și o luă pe drumul pe care veniseră; trecură pe lîngă căsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe stradă. Coada se mișcă și Julia ceru ceai fetei de dincolo de tejghea. Helen deschise poșeta și urmă cearta tipic feminină despre cine trebuie să plătească. În cele din urmă, plăti Julia, spunînd că a fost ideea ei. Ceaiul arăta Înfiorător: cenușiu, fiind probabil pregătit cu apă cu clor, iar laptele era praf, și forma cocoloașe. Julia luă ceștile și o conduse pe Helen alături, spre o grămadă de saci de nisip puși sub o fereastră astupată cu scînduri. Sacii stătuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prostia. — Kay Își amintește foarte bine. Dar, cum ți-am spus deja, Kay e o sentimentală. Își amintește de parcă acolo și-a băgat mîna destinul, soarta. — A fost puțin mîna destinului! spuse Helen. Dar nu vezi și tu cît de Înfiorător de Încurcat este totul? Dacă n-aș fi Întîlnit-o pe Kay, nu te-aș fi Întîlnit niciodată pe tine, Julia. Dar Kay nu m-ar fi iubit, dacă i-ai fi dat voie să te iubească... — Ce? zise Julia. — CÎndva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dacă vrea să vin să stau cu ea, dar mi-a zis că-l are alături pe profesorul de yoga și asta-i de ajuns. Totuși, îmi fac griji pentru ea, crezi că ar trebui, totuși, să mă duc? Ce înfiorător. Daphne a fost o soție perfectă pentru Bradley, i-a organizat, de câte ori a avut nevoie, cele mai reușite petreceri de la Hollywood. Când o prietenă aflată la ananghie spune că e OK, trebuie să treci peste dorința ei și să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mi-a crescut. Georgiana și cu mine ne chinuim degeaba să-l facem să stea cum va, stă tot ca o mătură cu paie scurte pe fruntea mea încă acoperită de coșuri (nu mi-a ajutat la nimic zăpada). Arăt înfiorător, iar dacă-mi scot ochelarii incolori de pe nasul cam lung nu prea văd bine în jur. — Scoate-ți naibii ochelarii măcar la petreceri, mă sfătuiește Georgiana. Dă-i încolo, puneți-i în poșetă, nu trebuie să citești nimic și nici
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi! îmi spuneam, în timp ce rupeam în bucăți minuscule foaia de hârtie. O rupeam pe masă, metodic, să nu se mai recu noască nimic din desen. Nu am să mă mai îndrăgostesc niciodată! mi-am jurat, îndârjită, cu capul bubuindu-mi înfiorător. Ce prostie, ce nechibzuință să fii îndrăgostit, să visezi, iar și iar, un sărut, o atingere oarecare de buze, limbă și dinți... Și mireasma pielii unui obraz care te atinge... Și strângerea unor brațe în jurul tău... Apoi am deschis geamul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Era o fată, țin minte, ne-am crucit cu toții, normal, când am văzut-o. O inconștientă! Clara își simțea obrajii arzând și capul bubuind. Se uita de jur împrejur, nemaiștiind unde se află. Vedea un bărbat rumen care-și zornăia înfiorător gheața în pahar, sfredelind-o cu o privire bădărană, un alt bărbat care își mișca întruna maxilarele și pe bărbia căruia se prelingeau grețos un strop de salivă și un strop de vin roșu și căruia totul i se părea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fusese să se gândească la „prima dată cu domnul Ionescu“, iar prima dată cu domnul Ionescu fusese ca în toate celelalte dăți cu domnul Ionescu. Ce însemna, de fapt, pentru ea „prima dată“ era un subiect la care îi era înfiorător de teamă să se gândească. Fusese un episod pe care și-l ștersese cu desăvârșire din minte. Un episod singular și mai degrabă vi sat decât trăit. Noroc că Ionela nu aștepta un răspuns, ci, în fond, dorea să-și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
frizează gustul pentru lozinci al soitarilor vremurilor noi: "Proletari din toate țările, uniți-vă!", comandă ei , tot mai imperativ. "Tovarăși, lupta de clasă se ascute din ce în ce mai mult", enunță o metaforă, ce ascunde măceluri înfiorătoare. Trenuri trase de locomotive care mugesc înfiorător, supranumite "Vaca lui Stalin", și camioane încăpătoare și lacome încărcau utilaje de fabricat avioane, locomotive, utilaje petroliere, utilaje textile, în timp ce, în fabricile jefuite, lozincile clamau: "Tovarăși, construim industria socialistă, fără burghezie, împotriva burgheziei! " Cârtelile se diminuează, necuviința cerșetoriei se amplifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care țin mai multe neveste, ca mahomedanii... de țigani care năvălesc în spitale să-i înjunghie pe medici, fiindcă nu le-au înviat puradeii care, din neglijența părinților, se otrăviseră cu șoricioaică... Nu e deloc ceva normal... Se smintește lumea înfiorător... Zoe prinse momentul din volé, strecurând o informație de ultimă oră: Auzi că, miercuri, madam Șocarici, un model de femeie liniștită, la cei 80 de ani ai ei, a început să arunce din senin de pe balconul blocului cu gavanoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
adună în el toată puterea trupului pentru momentul atacului. O secundă... două... acum! Exact în clipa saltului, prăbușirea bruscă a unui acoperiș de țiglă pe partea cealaltă a străzii, face pe amândoi să tresară. Neamțul întoarce capul și în clipa înfiorător de lungă înainte să cadă sub greutatea trupului vânjos, întrezărește privirea unor ochi speriați dar feroci deopotrivă. Lipiți unul de celălalt cei doi luptă cu înverșunare, pe viață și pe moarte. Nu se aud decât mârâieli și icnete înăbușite. Disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
libertăței. Dacă pe lângă aceste considerațiuni filozofice ne-am uita că în sistemul actual al legislației noastre este posibilă o clauză penală care să curgă de drept, fără somațiune sau chemare în judecată, tot în virtutea libertăței convențiunilor, atunci spectacolul ar deveni înfiorător. Proiectul ca proiectul, dar considerațiunile filozofice ale d-lui Giani sânt într-adevăr admirabile! Poate ni s-ar objecta - urmează d-sa - că nu am făcut nimic cu această prohibițiune, deoarece clauza penală poate fi înglobată în capital chiar când
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nimic de eroii de la Cayenn Față cu faptul înfiorător că mita e-n stare să pătrunză orișiunde în țara aceasta, că pentru mită capetele cele mai de sus ale administrației vând sângele și averea unei generații, fața cu acest fapt înfiorător nu mai există retorică, nici stil, nici joc de spirit, spiritul stă uimit și nu află cuvinte, pana devine o armă slabă, aci începe funcția temnicerului și, în țări mai primitive, unde însă monstruozitatea se și pedepsește monstruos, începe funcția
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-se unii peste alții. Pe la Vadu Oii, te întâmpinau și sătenii: niște indivizi necăjiți, omenoși, cu brațele larg desfăcute și palmele strânse în unghi drept la capăt; parcă vroiau să-ți zică: „Uite-așa de mare o am!“ Dunărea mirosea înfiorător, nu puteai să mergi cu geamul deschis. Sătenii păreau că se simt bine, făceau netulburați gesturile lor grotești, virile, impresionante. Fiecare îți semnala dimensiunea braconajului: erai invitat să te-oprești și să beneficiezi, cu încredere. Dacă aveai proasta inspirație să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca bătăile unei inimi. Ajunsesem aproximativ la locul propus, miam ridicat privirea, sperând să zăresc luminița, dar n-am văzut decât petice de cer cenușiu printre copacii deși. Am înaintat și crrranciii...abia ce călcasem pe ceva ce a sunat înfiorător, un iz de carne în descompunere îmi inundă nările, lăstărișul fâsâi în stânga mea, urmat de o usturime a brațului meu unde își avea locul un semn de naștere ciudat. Am grăbit pasul. Șoapte nearticulate se auzeau peste tot în jurul meu
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
se poate! Dar... ce mă intrigă la Mata, Zeule, este faptul, cum să spun, că... nu pari a fi Îmbătrânit! Și, pentru acest motiv, În ochii mei, cum spuneam, te-am asociat copilului zburdalnic și crud, lui Eros. Sunteți ambii Înfiorător de tineri, de jucăuși și de distrugători! Nu cumva de voi se slujește Natura, colosul de istorie și de evenimente pe care-l numim astfel, ca să „curețe”, să se curețe ca să poată respira, să poată Întineri, prinde vigoare, să fie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a dus acolo împotriva tuturor protestelor și... a regulilor de siguranță, într-o casă de sănătate. Astfel, libertatea personală și drepturile individului au fost puse în pericol; astfel, cineva s-a erijat în tutore nedorit; astfel, destinul subsemnatului a devenit înfiorător și fără speranță de salvare. El se asemăna unui om ce fusese din pripă îngropat de viu, cu groaznica diferență că avea de luptat nu numai cu moartea, ci avea mult de suferit și din pricina oamenilor, și că, în pofida intensității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sau se trimitea În altă parte. Aici nu te Întâlneai, ca deținut, cu SS-istul decât atunci când te descărca și te selecta la prima selecție și În fiecare dimineață, când se făcea apelul. - Ce impresie v-a lăsat prima zi? - Înfiorător a fost când te-au dezbrăcat În pielea goală și ți-au dat haine de deținut. Ăsta a fost un prim pumn. Al doilea - când ai văzut că nu poți să-ți mai vezi familia; decât pe taică-tău, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
apoi, de bătrânețe și durere, avea să se prăbușească alături de cei pe care-i purtase pe ultimul drum. Mai târziu s-a făcut cimitirul de dincolo de Zarcă, pe locul numit în limba localnicilor Dealul Robilor. Felul cum mureau oamenii era înfiorător. Dar atunci nu impresiona pe nimeni. Unii mureau în spasme și aiureli. Alții se sculau în picioare, schelete vii, și se prăbușeau în sunet de oase, lovindu-se unul de altul. Alții se sprijineau pe pereți, încercând să se ridice
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
legionari: ei mărturisesc Adevărul dumnezeiesc în viața neamului, sub ascultarea Bisericii, și se supun consecințelor acestei mărturisiri”. Virgil Maxim s-a supus fără șovăire consecințelor mărturisirii sale, petrecând un sfert de veac în cele mai crunte închisori. Ar fi fost înfiorător un asemenea destin, dacă acest atlet al spiritului creștin nu și-ar fi convertit marea lui suferință în jertfă răscumpărătoare pentru Învierea neamului său. Plecat atât de tânăr din căminul părintesc pentru a urca muntele suferinței și a străbate pădurea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]