2,013 matches
-
iubire, cu un ton inimitabil, sugrumat și plin de durere: -’Muța mamii, ’muța-mamii! Unde-i Viorița să vadă ce trandafir frumos are?! Va mângâia explorând fiecare picior al motanului, coada și mustățile, iar când atingea boticul fremătând și umed, se Înfiora de parcă un curent electric euforizant Îi străbătea tot corpul, corp care pentru câteva secunde era cuprins de un tremur pe care Sinan Pașa Îl aprecia ca fiind apogeul spectacolului și atunci ridica lăbuța dreaptă și foarte delicat Îl trăgea pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai mult ca data anterioară, a micșorat lumina lămpii de douăsprezece focuri, și-a dezbrăcat capotul fin de mătase sângerie, lăsând cu sau fără intenție ca pentru câteva secunde ochii băiatului de sub plapumă să zărească, să admire și să se Înfioreze de ceea ce lăsa un mini combinizon să se vadă din partea de jos a două pulpe albe și foarte fine. Va medita la toate Întâmplările din seara aceea, se bucura enorm că și făcuse, fie măcar și pentru o seară, o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în timpul trasmiterii unui meci de fotbal. Forțată și agasantă este și elogierea Danielei de către editorul ei, Valeriu Bârgău, pe ultima copertă a cărții: „Dacă primul român ajuns în Regatul Unit al Marii Britanii a fost Vlad țepeș - Dracula - care i-a înfiorat pe mândrii insulari, ultimul român sosit în același regat este îngerul Daniela.“ Îngerul Daniela?! Preferam o poetă talentată, ale cărei versuri să ne emoționeze. Să luăm un exemplu: „La «Soclu’ sorții» / amica de( )mentă bea / ce( )ai: / celule decedate în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
le propune pentru păstrarea cuceririlor: privite cu atenție, nu va rămîne unul care să fie rezonabil sau just. Trebuie, spune acest om rău, să stîrpiți neamul principilor care domneau înaintea cuceririi voastre: putem citi, oare, asemenea precepte fără să ne înfiorăm de oroare și de indignare? Aceasta înseamnă să calci în picioare tot ce e mai sfînt în lume; să comiți, pentru un interes, toate crimele posibile. Cum! Dacă un ambițios a reușit, prin violență, să pună mîna pe statul unui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe cei care se declară dușmanii voștri; dar nu întîrziați prea mult cu răzbunarea. Machiavelli este de acord cu acte asemănătoare vecerniciilor siciliene, ori teribilului masacru din noaptea Sf. Bartolomeu, cînd s-au comis fapte de o cruzime ce a înfiorat omenirea. Pentru acest monstru nu contează deloc oroarea crimelor, ci numai să fie săvîrșite într-o manieră care să impună poporului, care să-l înfricoșeze prin amintirea lor. Motivul invocat de autor este că ideile se sting mai repede pentru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de vorbă cu o distinsă doamnă În vîrstă, pot să nutresc pentru dumneaei toată simpatia și admirația, că nu e nici un pericol ca adierea vreunei emoții erotice să mă atingă. Dar, de Îndată ce mi se ivește În preajmă o tînără discret Înfiorată de propriu-i farmec, ea Împrumută fața ștrengărească a Lolitei. E un semn aici că Nabokov simțea cu exactitate sau chiar știa. Simțea că, În amurgul copilăriei, Înfățișarea luminescentă a fetițelor și grația jocului lor sînt doar metafore ale unei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lung decât pentru oameni dar nu întotdeauna. Unii își mai amintesc că, înainte de celălalt examen, nu au avut decât o veșnicie săși pregătească subiectul și na fost deloc ușor numai când se gândesc ce puțin timp au avut li se înfioară vârfurile aripilor. Dar a trecut ! Acum însă e altceva. Și-au pregătit creioanele de lumină, pămătuful de ceață pentru șters, s-au semnat pe foile de brumă și așteaptă. Când subiectul a apărut, au fost atât de mirați încât unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mea începe să bată altfel : așa cum știi, nepoate, bătaia inimii e viața, fiindcă e Timpul care se cuibărește în noi dar acum viața nu venea, cum știam, din pământ și nici din cerul de deasupra. Nu. Venea chiar de lângă mine, înfiorându-mă, așa cum face vântul călduț primăvara, când vin binecuvântate ploi... Dar era altfel... Era, așa, ca o respirație și mirosea ca florile noastre sau ca pământul după ploaie, sau așa cum miroase apa depărtărilor și norii... Cei care respiră sunt oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Cum putea fi atâta sfâșiere în atâta lumină ? Inima mea nu mai simțise niciodată atâta durere, frică și liniște, și împăcare. Credeam că mă frâng de mila Lui. Apoi, L-am auzit șoptind (sau poate era doar vântul văii care înfiora frunzele ?): "Tată...", apoi încă o dată : "Tată...". Restul a fost acoperit de un zgomot surd, ca de arme, care venea din vale... Parcă L-am mai auzit spunând ceva de un "potir"... Tatăl meu, care a mai trăit vreo mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
moșneagul. Dacă s-ar putea, crezi că nu te-aș ține?... Culae păși cu adâncă părere de rău pragul și ieși în ograda casei împreună cu bătrânul. Afară era noapte adâncă și sufla un vânt rece, care îl făcu să se înfioare și să se zgribulească în hainele-i nu tocmai călduroase. O liniște ciudată domnea de jur împrejur. O pace ca din altă lume. Nu se auzeau nici glasuri, nici lătrături de câini și nici un fel de zgomote, iar luna poleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ea, Ștefana ? bâiguie Dora. Și el, Matei ? bâiguie Dragoș. Victor, rectifică, abia șoptit, Dora. Ei nu sunt aici, Dora. Aici, în clipa asta, există doar copiii de atunci. Băiețelul de atunci în care începea să curgă seva bărbăției care îl înfiora și îl neliniștea când simțea urma degetelor tale, așa cum mă înfioară și mă neliniștește și acum. Vreau să îmi dăruiești urma acestor degete pe obraji, pe buze, pe mugurele încă pur al copilului de atunci. Care copii ? Nu uita că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
abia șoptit, Dora. Ei nu sunt aici, Dora. Aici, în clipa asta, există doar copiii de atunci. Băiețelul de atunci în care începea să curgă seva bărbăției care îl înfiora și îl neliniștea când simțea urma degetelor tale, așa cum mă înfioară și mă neliniștește și acum. Vreau să îmi dăruiești urma acestor degete pe obraji, pe buze, pe mugurele încă pur al copilului de atunci. Care copii ? Nu uita că anii noștri adunați depășesc vârsta unui secol. Iartă-mă, dar este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am plecat în sat cu mujicul. Starea lui Axel era într-adevăr îngrijorătoare. Când am ajuns la capul lui, nu era conștient. Aiura, fruntea îi dogorea iar respirația îi era șuierătore. Când m-am uitat la vechile răni, m-am înfiorat. Picioarele, de la genunchi în jos, erau ca o carne vie acoperită de bășici mari, pline cu un lichid gălbui. M-am gândit că dacă plantele nu îi vor face bine, în nici un caz nici mai rău nu îi puteau face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
puroi, și alta să pipăi sânul unei femei dragi, pe care o iubești cu toată ființa ta, îi face din nou teorie Matei, cuprinzându-i de-a binelea sânii în palme și plimbându-și degetele peste ei a mângâiere. Deși înfiorați amândoi deopotrivă de plăcere, Cecilia simțindu-i în plus respirația caldă ca și buzele ca-ntr-un foc pe părul ei, se răstește ca și când ar lupta cu ea însăși. —Ia-ți mâinile, Matei, că m-am încălzit. — Cred că înțelegi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
când o strângeam în brațe. Ești nebun de-a binelea s-o iei așa în parc. — Seara aceea minunată în care parcă ne-am contopit nu ne-a fost a bună. Ați ajuns la sărutul adevărat? Nu, dar am fost înfiorați deopotrivă de iubire. Șiacum, ce să fac? Ce să fac? Trebuie s-o împac, dar cum? Mă duc să-i cer iertare. Nu! Lasă să se liniștească, fiindcă e decepționată. Te duci mâine, poimâine, îl sfătuiau logodnicii. Acum cum este
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vieți asemenea. Am făcut o necuviință mare, atunci când am ascultat la fereastră - nimic de zis -, însă această întâmplare curioasă capătă o și mai mare însemnătate pentru mine, întrucât acele destăinuiri au început îndată a vibra cu putere în inima mea, înfiorându-mă, căci o astfel de preumblare prin sufletul cuiva, cu atât mai mult când este într-atât de împovărat, sensibilizează întotdeauna pe om și îl pune adânc pe gânduri... noiembrie, 2012 1 Rațiunea supremă pe lume (în limba latină). 38
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
făcute ca să conteze numai pentru cel care le posedă. Audiența este de prisos aici, fiindcă ea, uitâdu-se asupra sufletului tău, ca asupra unei răni deschise, te va asculta atentă, îți va mărturisi că te înțelege, poate că se va și înfiora un pic, dacă are aptitudini teatrale, va vărsa și câteva lacrimi pentru tine, însă nu multe, ca să nu-și strice fardul bine aplicat, după care te va părăsi pe nesimțite și, până să prinzi de veste, te va și uita
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
brusc, ne hotărâm să urcăm pe colina care se ondulează elegant, într-o spirală provincială, spre acoperișul de țiglă arămie al unui bungalow scund. O dată ajunși pe coamă, grădina plină de arbori miniaturali și de pietre (adevărate menhire orientale, se înfioară sufletul meu primitiv) pe care înflorește deslușit mușchiul ni se deschide, luminoasă și austeră deopotrivă. Ea începe să fotografieze, iar eu, desigur, nu vreau să intru în cadru. Neglijent, mă îndrept spre fereastra generoasă din față, când o femeie simplă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și bucuriile noastre. În tine se prind dorurile unui neam întreg! Din Tine se revarsă nădejdile de mai bine și năzuințele înalte! Pe Tine Te slăvește cerul și Ți se pleacă pământul Românesc! De Tine se cutremură dușmanii și se-nfioră văzduhul! Poporul român închinându-se înaintea sfântului Tău mormânt, Te roagă cu smerită evlavie: Străjuiește, veșnic, destinele neamului nostru! Insuflă-ne virtutea tăriei în vremi de primejdie și coboară-n sufletele copiilor noștri pilda jertfei Tale care ne duse la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
limpede și mai tulburătoare din câte am văzut vreodată În viața mea. Ochii aceia s-au Întâlnit o clipă cu ai mei, apoi, purtați mai departe de mersul caretei, s-au Îndepărtat pe stradă În sus. Iar eu m-am Înfiorat, neștiind prea bine de ce. Însă Înfiorarea mea ar fi fost și mai mare dacă aș fi bănuit că tocmai mă privise Diavolul. — Nu ne rămâne decât să ne batem - zise don Francisco de Quevedo. Masa era plină de sticle goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unui pieptar maro Închis și unor vechi pantaloni până la genunchi aparținând căpitanului Alatriste, pe care ața și acul harnicei Caridad Lebrijana le ajustaseră pe mine, făcându-le ca noi. — Azi nu e noroi pe stradă, zise, și vocea ei mă Înfioră până În creștetul capului. Avea un ton liniștit și seducător, câtuși de puțin copilăresc. Aproape prea grav pentru vârsta ei. Unele doamne foloseau acest ton, adresându-li-se amorezilor, În reprezentațiile populare de prin piețe și În comediile din teatrele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fața. Asta e tot. De azi înainte, vei purta în buzunar un țignal. PAGINĂ NOUĂ CUPRINS Caligraful Vânătorul de lupi albi Ceasornicarul Sindromul G. Labirintul de sticlă Cei trei copii-Mozart Șoseaua Femeia solară Conviețuirea mea cu Erika Spleen ∗ (lat.) - „Mă înfior povestind” (Vergiliu - Eneida). ∗ Făcând o pauză, sergentul a numărat optzeci și trei de j-uri. ∗ Scrisoarea, să-i zicem așa, este autentică. Am adresat-o, în urmă cu trei luni, unei Femei solare. Sper ca Sybille (M.) să mă ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
critic, mândri că se formează în școala care îi poartă numele. Tot acest miracol poartă un nume: C. Th. Ciobanu. De 41 de ani, profesorul întâmpină cu un soi de smerenie benedictină, alte și alte generații de scriitori care descoperă înfiorați urmele predecesorilor celebri și duc mai departe gloria culturală a acestui oraș, cu speranța ascunsă sau mărturisită de a reveni la edițiile viitoare. Cu o diplomație numai de el știută, C. Th. Ciobanu știe să aducă la aceeași masă creatori
Zilele culturii călinesciene by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/6863_a_8188]
-
de legiferare a materiei literare și a legăturii sale cu societatea, prevederi a căror încălcare era prohibită, sub amenințarea celor mai grele sancțiuni. Enormităților nu li se putea da nici cea mai palidă replică. Iată cîteva mostre ce ne pot înfiora retrospectiv: "Curentul gîndirist a îndeplinit cu conștiinciozitate Ťcomanda socialăť a hitleriștilor de a lucra la dezarmarea națională a poporului român în vederea transformării lui întîi în furnizor de carne de tun, iar mai apoi într-una din națiunile sclave ale imperiului
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
cerută de lumea bancurilor inteligente. Filosoful trebuie să aibă un ochi contemplativ cu deschidere spre tainele lumii, iar nu o umoare cabotină pusă pe brodit scenarii umoristice. Riguros vorbind, marii filosofi nu numai că nu stîrnesc deloc rîsul, dar te înfioară pînă la acel prag de emoție cînd simți că, prin scrisul lor, o altă dimensiune a lumii îți vizitează înțelegerea. E presimțirea unui mister, e adulmecarea unei adîncimi, și nu vînturarea unor glumițe care risipesc o tensiune și evită un
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]