599 matches
-
luat rămas-bun de la domnișoară, spunându-i că nu găsisem nimic interesant, dar că aveam să-l citez pe tatăl ei, dacă scriam ceva, iar ea mă binecuvântă. Domnilor, un om de acțiune, mistuit de o patimă ca aceea care mă Înflăcăra, nu trebuie să-și facă prea multe scrupule În fața unei ființe cenușii pe care destinul deja a condamnat-o”. „Nu vă justificați”, zise Belbo. „Ați făcut-o și gata. Acum spuneți”. „Acum vă arăt domniilor voastre acel text. Îmi veți permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și Înviorate de un episcop din nord-est, suspect de a fi simpatizat În tinerețe cu nazismul și care, cu o cutezătoare credință, ținea foarte sus făclia revoltei, punând pe gânduri Vaticanul Înfricoșat, ca și pe acei barracudas din Wall Street, Înflăcărând de exultanță ateismul misticilor proletari cuceriți de stindardul amenințător și totodată blând al unei Frumoase Doamne care, străpunsă de șapte dureri, oglindea suferințele poporului ei? Într-o dimineață, ieșind Împreună cu Amparo de la un seminar despre structura de clasă a Lumpenproletariatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Mefistofele de Boito...” „Ha, ha, ha, c’est bien dit ça”, sughiță francezul, „c’est de la brocanterie...” „Să privim lucrurile În adevărata lor lumină. A fost o dezbatere asupra a ceea ce am putea numi formalități liturgice, spiritele s-au cam Înflăcărat, dar să nu facem din țânțar armăsar. Vezi, dragă Pierre, nu exclud deloc prezența În casa dumitale a unor entități stranii, e lucrul cel mai firesc din lume, dar, cu un minim de bun-simț, s-ar putea explica totul printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
au pomenit! ― Apoi cine are de toate nu mai aude nimic, dar cine n-are nimic ascultă la toate și trage nădejde! se tângui Ignat Cercel. C-altfel am pieri sau cine știe ce am mai face. ― Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. Omul zdravăn pune umărul și scoate carul din șanț, nu stă să i-l scoată alții. ― Muncim, slavă Domnului, până ne crapă ochii și tot degeaba! bombăni Melente Heruvimu, amărât. ― Negreșit, Melente, trebuie să muncim, că d-aia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mai plec până mîine! făcu Tanța, lăsîndu-se pe spate și trăgând plapuma să se învelească. Stinge lumânarea și... Titu se repezi s-o îmbrățișeze. Tanța se împotrivea: ― Nu, nu! Lasă-mă!... Am glumit!... Titule... ― Acuma s-a isprăvit! se înflăcără tânărul. Nu mai pleci până... În clipa aceea un ciocănit discret în ușă îi amuți pe amândoi și-i încremeni pe jumătate îmbrățișați. După o tăcere de câteva secunde, în vreme ce Tanța se ascundea sub plapumă până-n bărbie cu ochii plini
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nu putem răbda să intre peste noi armata! strigă Petre. N-are ce să caute armata în satul nostru!... Nu ne trebuie aici armata!... Să stea la orașe, să păzească pe boieri, că noi ne păzim și singuri! Strigând, se înflăcăra și se înfuria, ca și când s-ar fi sfădit cu dușmani nevăzuți. Țăranii, împrejur, gâfâind încă de ostenelile din cârciumă, răcneau când și când, ca să-și dovedească puterile și curajul. Cei care nimeriseră la băuturi nu se mai urneau din cârciumă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ascultat povestind în ce fel s-au reprimat în alte țări asemenea răzmerițe și scoțând în evidență că cele câteva bețe aplicate aici pe spinarea barbarilor noștri pot fi privite ca niște inofensive mângâieri părintești. Pe Titu Herdelea discuția îl înflăcăra. El simțea că domnii aceștia n-au dreptate, dar nu-și putea concretiza obiecțiile într-o replică convingătoare. ― Pe mine numai nedreptatea mă revoltă! strigă el de câteva ori, ca și când prin aceasta ar fi vrut să se deosebească. Apoi, mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ier 7,11), avertizând că Dumnezeu va distruge templul. Clasa conducătoare a preoților, scribii și bătrânii trebuie să se fi simțit profund jigniți de critica și cuvintele ofensatoare ale lui Isus. Josephus Flavius ne confirmă că cel care rostea omilii înflăcărate în stilul Ier 7 își punea viața în pericol. El ne dă exemplul unui anume Isus, fiul lui Anania, care începând cu anul 62, profețea pieirea cetății Ierusalimului și a faimosului său templu. Ca și Isus din Nazaret, Isus ben
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
aroganței, ascuțișul perforant al răutății ce se înveșmântă în constanta ascunderii de sine, brutalitatea care sfidează și oprimă, gândul josnic ce ignoră plângerile suferinde toate aceste distorsiuni macabre ale conținutului existențial sunt purtate de mâna noduroasă a nedreptății ca tirani înflăcărați peste ființa umană ancorată imanentului. Și totuși, pentru cel care primește străfulgerări din revelația mistică, tristețea conștientizării morții și a nedreptății drept constante prime ale vieții umane terestre, este profund estompată și, ulterior, proiectată în eclipsa impusă de adevărul unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întâmplat acum doi ani nu mi-a plăcut deloc. Eram aliați cu nemții, prinse domnul Cernat momentul să încuviințeze, dând din cap aprobator și grav. Urâtă treabă! Cică am întors armele! Așa ceva nu se face între oameni de onoare! se înflăcără el. Dar cine ne-a obligat să ne aliem cu nemții? îl apostrofă vehement domnul Berindei. Nu chiar dumnealor? Am vrut să fim neutri. Ne-au lăsat în pace? La asta vă rog să-mi răspundeți! Ne-au lăsat în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apărătorul meu. - Cum poate o bună creștină, așa cum te crezi, să ucidă? - Personal, eu nu am ucis pe nimeni. Dar am luptat pentru că nu puteam să- mi las țara în mâinile dușmanului. - Preferi sabia sau steagul? - Steagul, evident. El mă înflăcărează în bătălii. - Unde crezi că se află adevăratul Papă? - Eu cred că adevăratul Papă e la Roma. - Regele Charles al VII-lea poartă coroana lui Dumnezeu? El pretinde că a fost salvat de o simplă țărancă. - Da, Dumnezeu a vrut
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
luat, deci, din magazie un teanc de hârtii și am început să scriu, păstrând, firește, ritualul pe care trebuie să-l aibă o pledoarie. Pe măsură ce scormoneam în spuza amintirilor, reînvia, ce-i drept, și vechea mea pasiune justițiară. Atunci mă înflăcăram. Continuam și noaptea, la lumina chioară a becului din sala de așteptare. Afară se auzea vântul, ca un bețiv ce da întruna târcoale gării. Prin geamul murdar se vedeau stelele, dar căldura rămânea înăbușitoare. Aceeași febră existase în atmosferă și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
săracă, i-am spus, însă de familie bună. Vom munci amândoi și ne vom ține. N-o să murim de foame. Ce vrei, n-au toți parte de avere. ― E o prostie ce vrei să faci. Așa sînteți voi tinerii: vă înflăcărați la cea dintâi fantezie și apoi vă smulgeți părul din cap. Băiete, căsătoria nu e dragoste, s-o știi de la mine că eu am văzut răsăritul soarelui înaintea ta. Întâi e foamea și pe urmă dragostea. Voi le inversați întotdeauna
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cum știm, de ură, invidie, dezbinare, hipercriticism și resenti mente răzbunătoare. Costion admiră necondiționat, curat și râvnitor, cu sua vitate și înțelepciune, cu seninătate, diplomație și îngă duință. Aproape fiecare pagină e scrisă sub semnul acelui enthousiasmos de care ne înflăcăra, vorbindu-ne, Ioan Ale xan dru. Începând cu părintele Dumitru Stăniloae, căruia i se oferă partea leului (la căldura omeniei sale plămă dindu-se în bună măsură ființa autorului de azi), conti nuând cu Patriarhul Teoctist, mitropoliții Antonie Plămădeală și Bartolomeu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cheie oricui mă contrazicea, îl pusesem în slujba dorințelor și puterii mele. Îl șopteam în pat, la urechea prietenelor mele adormite, și el mă ajuta să le părăsesc când le era lumea mai dragă. Îl strecuram... Dar văd că mă înflăcărez și pierd orice măsură... La urma urmei, mi s-a întâmplat să-i dau libertății și o întrebuințare mai dezinteresată, ba chiar ― gândiți-vă cât eram de naiv! ― s-o apăr de câteva ori, fără să ajung, desigur, până într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu credeți că sunt fericit, sunt fericit de moarte! O, soarele, și plaja, și insulele bătute de alizee, o, tinerețe pierdută pentru totdeauna-n amintire! Iertați-mă, dar trebuie să mă culc din nou. Mă tem că m-am cam înflăcărat; totuși, nu plâng. Uneori ți se mai întâmplă să greșești, punând la îndoială evidența însăși, chiar când ai descoperit secretul unei vieți plăcute. Soluția mea, bineînțeles, nu e ideală. Dar când nu-ți place viața pe care o duci, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
regii-vrăjitori, cum au fost Henri al III-lea, care se retrăgea într-un donjon al castelului pentru operațiile necurate, și mama sa, Caterina de Medicis, precum și despre papii-vrăjitori. "Au existat și papi-vrăjitori?" s-a mirat Julius, neîncrezător. Doctorul Luca se înflăcărase și aproape urla de entuziasm. "Papa Leon, în secolul al V-lea, papa Honorius, în secolul al Vll-lea, papa Silvestru, în secolul al Xl-lea au avut o asemenea faimă. Sixt al V-lea a fost învinuit de spanioli că și-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Ne-am regăsit la început de vară. Plângeam; întortocheatele vertebre le ascundeam. Cântai valsai cu fluturi de cuvinte, în vălul tău des încurcat descoperisem glasul îngerului de sub mări. Iubirea continua dansul ei neîntrerupt absurd, orb și crud, topind culorile înflăcărând stingerile suspendând felin mângâierile respingând apropierile, dragostea.... veșnică auroră boreală. Te plictisea jocul nostru ireal? Tu pe cine iubeai în trecut? Eu doar trăiam o teamă indescriptibilă inoculată, dureroasă, răvășită. Cum poți avea nevoie de mine? Cerșesc mă-nclin îmi
Dependent by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83709_a_85034]
-
interminabile de arhitectură, pînă ce musafirii Începeau să obosească și se Întorceau la conversația despre corride; nu mai aveau multe de spus după aprecierile de tipul „e o casă admirabilă“, pe care le făceau lăudîndu-i desenele și atunci el se Înflăcăra și mai tare și exclama pentru a nu știu cîta oară: „Plastic! Plastic!“, contemplînd planul pe care-l ținea cu amîndouă mîinile cît putea de sus. „Ce l-o fi apucat și pe ăsta?“, Își spuneau din ochi oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cărturărești, foarte iubite și dorite de inimile călugărilor, și-au găsit adesea locul printre celelalte ascultări, chiar dacă poate uneori ochii se închideau târziu în noapte. Căci, nu numai trupul, ci și sufletul și mintea au nevoie de hrană. Inimile erau înflăcărate și dornice de a se adăpa din izvorul cu apa cea vie a Cuvintelor Sfinților Părinți. Din rânduiala lui Dumnezeu, Sfântul Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei a fost primul care a adunat slove cuminți și a pornit firul de aur al
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
iar gravitatea cantorilor să fie exprimată în mod adecvat prin modulații suave. Pe buzele sfinților părinți, sunetul era dulce. Cu siguranță, cântecul răsună dulce pe buzele cantorilor, atunci când îl au pe Dumnezeu în inimă și, în timp ce pronunță cuvintele cântecelor, sunt înflăcărați de devoțiune față de El. De aceea, în biserica lui Dumnezeu, se recomandă de a cânta psalmodia, tocmai pentru a stimula devoțiunea credincioșilor. În acest sens, oficiul diurn și nocturn, precum și misele solemne, sunt cântate asiduu de către cler și popor în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ar fi octava, cvinta, cvarta și altele asemănătoare. Dar acest lucru trebuie să se realizeze în așa fel, încât integritatea cântului gregorian să nu sufere, iar muzica mensurală să nu modifice nimic din el. De fapt, aceste consonanțe mângâie auzul, înflăcărează devoțiunea și nu lasă ca sufletele celor ce cântă în cinstea lui Dumnezeu să rămână indiferente. În această perioadă există un număr considerabil de teoreticieni, care tratează în operele lor despre noutățile în curs. Toți se străduiau să explice revoluția
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
demonstrează o stranie ignoranță îi putem prosti pe oameni în diverse feluri complicate, dar cele mai importante lucruri pe care le facem trebuie să pară verosimile, și cea mai verosimilă moarte încă trebuie să părăsească acest pămînt într-un „car înflăcărat de durere“ îcum a spus Carlyle), sau să se risipească într-o ceață perplexă dacă e vreun doctor bun pe-aproape. Dar pentru că lucrul cel mai descurajant la moarte e singurătatea, haide să-i emoționăm pe cititori descriind cum mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse la un boschet înflăcărat de flori purpurii și, din acest ascunziș, cercetă treptele de piatră care conduceau, prin grădina amenajată în terase, la veranda vilei. Pe prima treaptă erau gravate atât de clar niște litere, încât putu descifra fără vreo dificultate: JOHN și AMELIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse la un boschet înflăcărat de flori purpurii și, din acest ascunziș, cercetă treptele de piatră care conduceau, prin grădina amenajată în terase, la veranda vilei. Pe prima treaptă erau gravate atât de clar niște litere, încât putu descifra fără vreo dificultate: JOHN și AMELIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]