561 matches
-
unde puteam să găsesc un depozit întreg de tipi și care era protocolul ce trebuia urmat. Și-am plecat tropăind: eu, Chris, Neil, alți câțiva și, bineînțeles, Francie. în seara aia, Francie avea o pălărie de pai și o rochie înflorată lungă, cu nasturi de sus până jos. Nasturii erau descheiați până aproape de burtă, în ambele direcții, lăsând astfel la vedere un piept plin de coșuri și niște coapse înecate de celulită. Cu toate că Francie nu venise la Cloisters decât de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care chelnerița a terminat cu noi, Lucy ne-a anunțat, arătând cu degetul la burtă, că avea din nou treabă la baie. Sigur, i-am spus, și a tulit-o, arătând ca orice altă fetiță din America, în pantalonii scurți înflorați și pantofii de tenis albastru fosforescent, de o sută cincizeci de dolari. În lipsa ei, am comentat împreună cu Tom cât de plăcut era să ieși din oraș, chiar și dacă stăteai într-un local întunecos și amărât ca Dot’s, înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
drăguță. E de firmă, bine croită și vine bine. Și cel puțin noi nu trebuie să purtăm pălărie, ca la alte companii aeriene. Trebuie să spun că m-aș simți puțin ciudat dacă aș purta o pălărie sau o fustă înflorată. —OK, unde mergem? — Mor de foame, spune Amy mângâindu-și abdomenul plat. —Să mergem în partea cu resturante, propun eu. Așa, dacă tu vrei mâncare italienească, eu pot oricând să-mi iau chinezească. Zonele astea sunt cea mai mișto invenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe care chiar vrei să... Simt o Împunsătură drept În inimă și mă opresc, În mijlocul frazei. Mă uit la o fotografie cu mine, cu mama și cu tata, stând pe o bancă În parc. Mama are pe ea o rochie Înflorată, tata poartă o pălărie de soare absolut stupidă, iar eu am cam nouă ani, sunt pe genunchii lui și mănânc o Înghețată. Părem extrem de fericiți Împreună. Doar noi trei. Înainte să intre Kerry În viața noastră. Îmi amintesc, parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
portofelul de la bunicul, sunt surescitată la maximum. Sper din suflet ca mamei să-i placă darul meu. Nu arată cine știe ce, spun Întinzându-i plicul roz. Dar, atunci când Îl vei deschide... — Ce poate fi ? spune mama, curioasă. Deschide plicul, apoi felicitarea Înflorată și rămâne cu ochii la ea. Vai, Emma ! — Ce e ? spune tata. — O zi la spa ! spune mama Încântată. O zi Întreagă, În care să fiu răsfățată. — O idee foarte bună, spune bunicul și mă bate ușor pe mână. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lui Anton la partidele de poker jucate până la ziuă, cu condiția ca la sfârșitul orelor să te aștepte mereu, vizavi de școală, trăsura cu coșul tras, Înăuntru micuța Riri, cu blana albă, pufoasă pusă doar peste ciorapii negri cu jartiere Înflorate, ronțăind, răbdătoare, alunele trase În cea mai fină ciocolată. — ...Amicului Anton Îi datorez decizia să Îmi iau viața În mâini și să renunț la seminar! Atunci când a obținut, prin relațiile tatălui, firește, iertarea vechilor păcate și dreptul să Își dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
harbujii erau un pretext: «Harbujii-s de la Dumnezeu, dar ce ziceți de...» - adică de prepeleacuri... Sincer, nu mai văzusem așa ceva. La armată umblasem prin Bucovina și prin Oltenia dinspre munte, știam ce-i aceea o casă din lemn, o poartă Înflorată, stâlpi ciopliți, văzusem, În fotografii, ce minuni ies din săcurea Maramureșanului... Apoi chiar pe-aici, pe la noi, chiar În Ciocâlteni, sat de baltă, multe case aveau pridvoare de lemn, ce să mai spun de țintirim, unde crucile erau numai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ochi albaștri ca floarea inului...? Nu știu dacă din pricina ochilor de in, dar Bălana e mereu speriată; o sperii din nimica toată; tresare la cel mai neînsemnat zgomot și-și scuipă În sân. Apoi Își face cruce. Are fuste frumoase, Înflorate, barijuri la fel, pline de flori vesele. Dar mai ales are ciuboțele roșii cu toc Înalt. E hoholiță de pe la Mitoc de aceea vorbește limba noastră de parc-ar cânta-o. Întâia oară când o văd În bucătăria noastră, Îi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ba chiar s-a înfuriat pe mine și mi-a zis că nu e invalidă. —Susan înfuriată? Julia a ridicat o sprânceană perfect pensată. —Ei, asta chiar că nu-i stă în caracter. Știu, a oftat Fiona netezindu-și fusta înflorată. Cred că Susan s-a schimbat mult după accident. Dar s-a schimbat în bine. Mi se pare mult mai încrezătoare în sine și mult mai hotărâtă. —La naiba! Atunci să sperăm că n-o să am și eu un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
speriată? Nu reușea să distingă prin zarva de la mese ce dracu-i spuneau tipii ăia trei. Se vedea totuși că-l amenință. Era unu’ blond, mic și rotofei, cu un lanț gros din zale de aur lăfăindu-se peste cămașa înflorată, iar ceilalți doi păreau tată și fiu, după asemănare și după diferența de vârstă. Aveau figuri fumurii de soboli, fără bărbii, cu boturi țuguiate și păr negru scurt, cu luciu șoricesc, și se agitau și-și întețeau amenințările ridicând glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
exagerate, aproape doborându-l, tati, doctorița a spus că te vei face bine, el întinde o mână slăbită și îi mângâie părul, sunt fericit să aud asta. Intru grăbită în cameră să mă schimb, scot o rochie cu un model înflorat prostesc, toate hainele mele frumoase, de când eram slabă, sunt acum împinse în fundul rafturilor, trebuie să fac un mare efort pentru a le scoate, doar câteva rochii largi îmi stau cu rușine la dispoziție, sunt gata, o trag pe Noga afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va maturiza, deocamdată este mult prea devreme pentru a ști, întoarce-te acasă, încearcă să te liniștești, iar dacă vei avea nevoie de ajutorul nostru, vom fi aici, dar ea mă apucă din nou de rochie, strângând între degete materialul înflorat, acoperindu-mă cu șuvoiul vorbelor ei, dar nu am unde să mă întorc, nu mai pot ascunde sarcina, iar în clipa în care colegele mele vor descoperi, vor afla și părinții mei, nu am vorbit cu nimeni despre lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
le Învățase la diferite școli. — Doamne iartă-mă, ce nume! spuse chelnerița. N-ați vrea să-mi scrieți și o dedicație, ceva? — Ba da, cum te cheamă? spuse Helena. — Marie. „Pentru Marie, de la prietena ei, Helena“, scrise Helena deasupra numelui Înflorat. — O, mersi mult, spuse Marie, după care se-ntoarse către Roger. N-ai vrea să scrii și tu ceva? — Ba, da, sigur. Cu plăcere. Care-i numele tău de familie, Marie? — A, nu contează. „Cele bune lui Marie, de la Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de brad. Acum stăteam toți patru în fața ofițerului, care ne spunea rânjind că statul ocrotește familia și-i asigură dezvoltarea armonioasă ca celulă de bază a societății. Soacră-mea - deja puteam să-i spun așa - lăcrima în cămașa de noapte înflorată, peste care trăsese în grabă un pardesiu gri de-al răposatului Firidă. Sabina era într-un deux-pièce roșu și zâmbea topită toată. Eu purtam costumul bej pe care-l făcusem la Casa de Modă din Arad, cu ocazia absolvirii liceului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tu, puradelo, aici?se apropie Rusalda de Teofana, care de-abia acum realizează că nu este singură pe acel drum lung pentru ea. Când o vede pe țigancă în fusta-i largă, colorată, cu galbeni în cozi, legată cu basma înflorată așa cum obișnuiesc ele, a început să plângă, nu de teamă, că mai văzuse țigănci și pe la ea la poartă care veniseră să cerșească, ci de inimă rea. —Aoleo! Dă ce plângi, puradelo? Dă ce? — Am fugit de-acasă! —Bată-mă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la războaiele pentru neatârnarea neamului românesc. Ocupații Deși au trecut aproape 300 de ani, oamenii și-au păstrat ocupația de bază-creșterea oilor, și-au păstrat graiul și obiceiurile cu care au venit de peste munți: "Muntenii erau oameni înalți, purtau cojoace înflorate ca pe la ei au adus moda nemțească a cismelor cu scârț. Ei zic în loc de vie-jie, bade-bage, viță-jiță " ...sunt oameni harnici, hotărâți, economi.” Obiceiuri specifice regiunii În sat se păstrează până azi portul popular și obiceiuri folclorice la sărbătorile de iarnă
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
așa cum mie mi se zicea Mirciosu, era cel mai bun prieten al meu. Umblam cu el de colo-colo ascultîndu-l cum povestea despre cai, numai despre cai, galopând în arene așternute cu mătase și încălțați peste potcoave cu pantofi de cașmir înflorat. Luță era cam macabru, de altfel fratele lui mai mare, după ce a terminat liceul, s-a suit pe terasă și s-a aruncat de acolo pe asfalt. Eram în camera mea și făceam solnițe de hârtie când i-am văzut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
casă purta un halat de satin roșu. Avea părul foarte negru și fața mi s-a părut întotdeauna bântuită de-o umbră albăstrie cu urme subțiri de sidef trandafiriu. Puștiul stătea apatic într-un fotoliu vechi, care, prin mărimea sa înflorată, îl făcea să pară și mai subțirel. Era într-adevăr subțire și delicat, cu ochi fermi, atenți și abătuți. Am ieșit o vreme din șanțurile noastre și ne-am apropiat de el. L-am întrebat dacă se mută în bloc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sferturi din înălțimea lui, deci cam în dreptul etajului șase al blocului nostru, am văzut, în după-amiaza aceea, o pată galbenă. Era spielhosenul copilului cel nou, care, încet, cu atenție, urca spre vârful coșului. Corpul, într-o bluziță cu mâneci scurte, înflorată, nu acoperea nici un sfert din grosimea turnului cărămiziu. Locatarii ieșiseră toți, alarmați, în balcoanele cu murături și strigau la el să se dea jos. Dar, treaptă cu treaptă, Mendebilul (căci până la urmă așa i-am zis cu toții, Dan rămânând doar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Nu era nimeni în apartament, ușile date de perete deschideau spre camere și holuri perspective sinistre. Paturile nu erau strânse în dormitoare și era ceva indecent în încîlcirea de cearceafuri gălbui și pături pe sub care se vedeau fâșii din tapițeria înflorată a canapelelor .Pe uriașa fereastră, cât tot peretele, din camera de la stradă, se vedea cerul de vară, înțesat de zdrențele de flacără ale norilor, care căpătau formele, șablonizate în dezordinea lor, din picturile renascentiste. Dacă ai fi deschis unul dintre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fantasmei, apoi se ridică de pe pat și întinse degetul până se atinse ușor de degetul chipului din oglindă. Cu un gest grăbit, își scoase rochia și o aruncă pe covor. Găsi în grămada de țoale o rochiță de vară, foarte înflorată, pe nuanțe liliachii stinse, croită simplu, cu pieptar ca de sarafan și două breteluțe pe umeri. O încercă, dar, deși îi venea bine, nu se potrivea cu capul acela de mare doamnă pe care și-l făcuse. Se temu ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în vara aceea. Marcela, așa cum o văzusem în vis și așa cum bănuiesc că arăta ,era o fetiță băiețoasă puțin mai mare decât mine ,cu dinții îngrozitor de sparți ,îmbrăcată șleampăt, de cele mai multe ori doar cu niște chiloți galbeni și un maieu înflorat, murdar de zeamă de caise. Rânjea tot timpul ca o demonizată, dar probabil că era simpatică în zvăpăierea ei continuă, cu părul tuns ca la pușcărie și cu cercelușii de aur cu pietricică roșie, prea vulgar sclipicioasă ca să fie rubin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
auroră ca apa rece. Erau la modă zorelele care-și deschideau cupele albastre, cu vine violete, pe după aproape fiecare grilaj. La amiază tramvaiul era foarte aglomerat. Un țărănet vesel, cu băști, șepci și treninguri, iar femeile în fuste cu imprimeuri înflorate și broboade, umplea vagonul, râzând, făcând gălăgie, certîndu-se cu taxatoarea. Câte unul mai șmecher spunea cu voce joasă: "Biletele la control!" și înghețai chiar dacă aveai bilet. Pe înserate, tramvaiul era aproape gol, taxatoarea dormea între stații cu capul pe mica
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-ne și înspăimîntîndu-ne cu pielea ei parfumată, cu formele ei ca trase cu florarul) îi croise toată garderoba și-o înțolea și desțolea exact ca pe o păpușă, fantezist, cu pliscuri și volănașe, în rochițe de voal roz, de cașmiruri înflorate, de satin de plapumă cu ape albăstrui. Mânuțele ei neobișnuit de albe aveau unghiile făcute cu lac sângeriu, iar părul blond deschis era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec peste urechi, în zeci de cozi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urmă sosi și Garoafa. Purta pe ea vesta portocalie. Pe frunte își pusese o bentiță școlărească, de care prinsese ditamai floarea de gura-leului, care-i stătea țeapănă în sus ca o pană de voievod. Avea pe ea o rochie strâmtă, înflorată, cum se purta prin anii aceia, dar vulgar tăiată și nepotrivită cu talia fetei, iar în picioare - papucii tradiționali: roșii, lăcuiți și cu pompon de iepure. Pleteje lucios de negre și le împletise în două cozi groase; în penumbră, fața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]