604 matches
-
ți-e tare greu. Samuraiul se străduia din răsputeri să-și stăpânească șuvoiul de simțăminte. Era prima dată când auzea cuvinte blânde și compătimitoare de când se întorsese acasă. Ar fi vrut să plângă în hohote. „Mi-e tare greu...” Își înfrână această pornire și își înclină capul punându-și mâinile pe genunchi. — Dar... n-avem ce face. Cât timp ai fost plecat, s-au schimbat toate hotărârile luate de domeniul nostru, iar Stăpânul s-a lepădat de toate visurile sale. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noapte, vântul sufla tânguitor peste zăpada înghețată din vale. Pe neașteptate sosi un mesager de la seniorul Ishida. Nici la moartea unchiului său, samuraiul nu primise nici un cuvânt de compătimire din partea seniorului Ishida, poate din pricină că Sfatul Bătrânilor îi poruncise să se înfrâneze. Riku își dădu cu părerea că seniorul Ishida îl chema pe nepusă masă poate pentru că i se ridicase porunca de a nu părăsi valea. Samuraiul credea și el același lucru. Căci, cu toate că Sfatul Bătrânilor îi poruncise să nu iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau trăgând cărucioare, mânând vite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
precum o marionetă scheletică. Când fură la doar câțiva pași de Balamber, îl lăsară să meargă, dar el se prăbuși chiar între picioarele calului său. — Se pare că scârba asta de om știe încotro au fugit! exclamă unul dintre ei. înfrânându-și calul, Balamber îl cercetă preț de o clipă pa om: purta pe el o rasă murdară dintr-o țesătură roasă, distrusă și desfăcută în câteva locuri. Era slab peste măsură, însă brațele sale păreau străbătute de un nebănuit șuvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau trăgând cărucioare, mânând vite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un moment dat, muzica de orgă vira ciudat, aproape cu disperare, de la Bach la Rodgers și Hart. În ansamblu, mi-e teamă că mi-am petrecut timpul adresându-mi mici apeluri spitalicești, compătimitoare, pentru faptul că eram nevoit să-mi înfrânez accesele de tuse. Tot timpul cât m-am aflat în acea încăpere, am fost stăpânit de impresia clară, lașă, că sunt pe punctul de a izbucni într-o hemoragie sau, în cel mai bun caz, de a-mi fractura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Shebei funcționa ca un fel de câmp de bătălie unde erau respinse întrebările impertinente despre viața de acasă sau despre preferințele politice. Dar eleganța își pierde forța în fața prostiei pure și s-au găsit și câțiva care să nu-și înfrâneze pornirile. Din când în când, auzeam câte unul iscodind-o pe Sheba în parcare sau pe terenul de joacă, buimăcind-o cu vulgara lor curiozitate până ceda. N-au ajuns niciodată la acea intimitate imediată pe care și-o doreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ureche... Ea râdea în continuare cu lacrimi în ochi ca de o glumă bună și mă întrebam dacă nu cumva mi se urcase la cap faptul că după ce învățasem să mă bat, acum venise timpul să învăț cum să-mi înfrânez pornirile animalice. Petruș era ținut de Marius și de Kyta. Ai văzut? S-a lăsat bătut... Îl sparg la orice oră cu o singură mână, striga revoltat Petruș. Ai fost mai bun, acum lasă-l în pace, îi spunea Marius
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ca să nu se strice iremediabil în școlile de la noi, fiica ei a rămas acasă, sub oblăduirea rudelor. Pe femeie o seca dorul de copila lor. Cu ei aveau doar băiatul care, și dacă prindea ceva deprinderi rele, știa să le înfrâneze, nu ca acefalele de femei. Am vorbit lung, poticnit și dificil. Femeia era o comoară de cunoaștere a artei persane. Dar în rest, am vorbit de copii și de feluri de mâncare. Ea politică nu putea face (nici țipenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
omoplații mei, și, sprijinită în cotul drept, își ridică într-o rână trupul, că, aplecată asupra mea, care mă simțeam acum prizonierul ei, îmi stăpâni în străfulgerare ființa: - Cine sunteți, cu adevărat, domnule judecător? N-o sărutasem până atunci, îmi înfrânai pornirea: m-am felicitat, aș fi avut impresia în momentul acela - nu știu exact, era o ceață - că aș fi trădat ceva. Cine sunteți? repetă întrebarea. - Cel pe care-l vedeți. Aș fi curios să aflu însă cine sunteți dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vântul i-a smuls cununa de laur, aruncând-o într-un pârâu. — Statuile au căzut ca să facă loc gloriei împăratului aflat în viață... Iar cununa, vântul a depus-o într-un izvor sacru - ambasadorul cel bătrân nu-și mai putu înfrâna mânia. Sunt prevestiri faste. Ai fost rău informat. — În orice caz, adăugă cel despre care Julius Civilis spusese că e naiv, dacă tu te pricepi să-ți descoperi spionii, și noi știm să-i descoperim pe ai noștri. Ceilalți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i brațul. Fratele meu... Se întrerupse și-i dădu drumul din strânsoare. Allius Cerpicus se îndepărtă câțiva pași. Nu uita de profeție, Antonius. Orpheus va muri... Tu nu poți decât să pierzi. Antonius își mușcă buzele, străduindu-se să se înfrâneze și să nu-l ia la pumni pe Cerpicus. — Moartea unui gladiator nu-i de-ajuns ca să facă din mine un învins, exclamă. Alături de mine sunt zeul și armata mea. Allius Cerpicus zâmbi. Când Skorpius îl va învinge pe Orpheus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
față cât se poate de spălată și curată - ceea ce, însemna, desigur, cât se poate de simplă și de urâtă. — Exagerezi, îi răspunse Pinky. Cum naiba să se lase văzută în public într-un asemenea hal? Cum îndrăznește el să-i înfrâneze gustul în materie de modă? Era suficient a s-o apuce isteriile, dar reuși să se abțină. Poate, rosti într-un ultim efort de a-și păstra demnitatea, poate că nu m-a urmărit nimeni totuși. Numai că, hotărând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vorbim unul altuia. — Ce Efect? întrebă Vultur-în-Zbor. Și ce să vorbim? — Despre orice altceva în afară de Efect, spuse Virgil Jones. Acum n-avem timp de explicații. Te rog, fă cum îți spun. Tăcerea s-ar putea dovedi foarte periculoasă. Vultur-în-Zbor își înfrână potopul de întrebări și hotărî să facă așa cum îl sfătuise domnul Jones. — Dolores, zise el. îi va fi bine? Sper, spuse domnul Jones. Sper din tot sufletul. Un scurt moment de tăcere. Apoi domnul Jones începu să vorbească. — Ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
știu de unde mi-a venit gândul. Probabil din subconștientul ăsta nenorocit al neamului care cere mereu plocoane. Să dăm și să primim fel de fel de peșcheșuri. Știu că am acest infect rânjet al slugii care așteaptă ciubuc. Mi-l înfrânez din pură convenție culturală, dându-mi aerul de ins integru. De câte ori nu m-am lăsat miluit, totuși, cu scuza că așa-i tradiția, să nu refuzi sau să jignești omul care-ți dă. Și alte baliverne. Geme în mine neamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
loc unui accelerat sau rapid care venea dinspre Timișoara și, la baza pantei, acolo unde Începea curba aia ușoară, Încercase să frâneze, locomotiva sărise de pe linii, iar vagoanele care se aflau În spate, deși nu căzuseră și ele, Împinseseră locomotiva Înfrânată pe deasupra traverselor, din traversă În traversă, cale de vreo două sute de metri. În fond, nimic foarte grav, cei trei chiar răsuflă Într-un fel ușurați, directorul ceva mai convins decât ceilalți doi. Ei, da, dar eroismul povestitorului În această catastrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Scuze. Ce s-a Întâmplat? —Plec. —Ce faci? —Plec. Gata. Am terminat-o. —Aoleu, nu! Ba da, spuse ea. —E categoric? Da. —Vorbești serios? Așa, pur și simplu? Gata? Și crezi c-o să fii OK? Făceam tot posibilul să-mi Înfrânez veselia la ideea că n-o să finalizeze nunta, dar era dificil, mai ales știind că probabil fusese nevoie să-l prindă pe Avery cu o tipă, un scenariu care, hotărâsem eu deja, era singura cale ca să-și dea seama cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe ea, nu invers. Te satisface răspunsul? — Nu. — Vrei o descriere fizică? — Nu. — Vrei să știi ce șanse ai să te culci cu ea? Nu. — Vrei să știi care e trecutul ei sexual? Danny aruncă întrebarea înainte de a se putea înfrâna: — Nu. Vreau să știu cum poate un ofițer de poliție să se îndrăgostească lulea de o damă comunistă. Considine se făcu roșu ca racul - exact așa cum îi spusese Felix Gordean lui că roșise. Danny încercă să-i descifreze expresia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
alții, iubind ca frații, miloși, smeriți. 9. Nu întoarceți rău pentru rău, nici ocară pentru ocară, dimpotrivă, binecuvîntați, căci la aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvîntarea. 10. "Căci cine iubește viața, și vrea să vadă zile bune, să-și înfrîneze limba de la rău, și buzele de la cuvinte înșelătoare. 11. Să se depărteze de rău și să facă binele, să caute pacea, și s-o urmărească. 12. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți, și urechile Lui iau aminte la rugăciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
privirile în legea desăvîrșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26. Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrînează limba, ci își înșeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27. Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și să ne păzim neîntinați de lume. $2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
gheenei. 7. Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de viețuitoare de mare se îmblînzesc, și au fost îmblînzite de neamul omenesc; 8. dar limba, nici un om n-o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte. 9. Cu ea binecuvîntăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10. Din aceeași gură ies și binecuvîntarea și blestemul! Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. 8. Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămînă ca mine. 9. Dar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decît să ardă. 10. Celor căsătoriți, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. 11. (Dacă este despărțită, să rămînă nemăritată, sau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
bucată de burete verde, ca să nu-și vatăme bucile prin hopuri. „Prost mai ești!” - Îl Întâmpinase văru-său când Îl văzuse cu rulmentul târguit de la militar - „nu vezi că nu e căpăcit? Se umple cu praf și nisip una-două și se Înfrânează. Pe urmă trebuie să-l scoți, să-l ții În motorină sau gaz. Mai mare paguba.” Apoi tot el venise cu ideea să-l spargă și să-i scoată bilele de oțel - cele mai bune gloanțe care puteau fi azvârlite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]