1,702 matches
-
Europei. Poate mai utilă ar fi reamintirea faptului că una dintre primele cauze de deces în România o constituie accidentele rutiere - de care știrile din acest weekend au fost pline, în majoritatea cazurilor fiind vorba pur și simplu de o înfricoșătoare lipsă de bun-simț, despre care vorbește și Vintilă Mihăilescu în textul său din ultimul număr al „Dilemei Vechi”. Exemplară în acest sens i se pare Cronicarului știrea de acum câteva săptămâni, care relata cum interlopul Genică Boierică a accidentat un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5476_a_6801]
-
funciar claustrofobic al unei nave trasformate într-un mortal labirint intestin, iar unghiurile camerei erau limitate inevitabil de arhitectura de claustru, acum Ridley Scott adaptează totul la o scară monumentală și deschide ochiul camerei către panoramarea unor pustiuri de o înfricoșătoare frumusețe stearpă. Nu întâmplător pe afiș se află un imens cap de bărbat, o figură impunătoare și cu ceva virtual punitiv, cu acea răceală a idolilor, un cap marcat atât de cicatricile unor eroziuni, cât și de cele ale unui
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
personajele nu mai sînt văzute de aproape, de lîngă ele, din mijlocul lor, ci de undeva de departe, de foarte departe, dinspre moarte. „Celălalt capăt al lumii”, al lumii încă vii, se îndepărtează tot mai mult; și, paradoxal, devine mai înfricoșătoare această îndepărtare decît incursiunea în teritoriul necunoscut al morții. Odată parcursă scena înmormîntării, începutul poeziei, recitit de lectorul uimit (și reluat de poetă, ca un ecou, la final), se încarcă de ceva absolut cumplit: „Atunci am înțeles, tu erai singură
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
I. Mihăescu”, optează și votează Ruxandra Cesereanu. Ah, Ruxandra... Tot în Dilemateca, citate din splendida carte a lui Basarab Nicolescu, Teoreme poetice. „Poeții sunt fizicienii sensului”. Am prefera: „Poeții sunt chimiștii sensului”. Sau: „Cel mai minunat, dar și cel mai înfricoșător aspect al acestei lumi este principiul de maximalitate: dacă așteptăm destul de multă vreme, totul se întâmplă. Chiar miracolele și chiar cele mai mari grozăvii.” Partea proastă este că pentru miracole trebuie să așteptăm prea mult, iar pentru grozăvii prea puțin
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3453_a_4778]
-
Anca Murgoci Vasile Lavric sau celebrul Ion Râmaru au reușit să îngrozească o lume întreagă cu faptele lor. Și nu sunt singurele persoane care au făcut lucruri condamnabile. Dar de ce există tendința înfricoșătoare de a ucide? Cum ar trebui tratat un ucigaș? La aceste întrebări a răspuns pentru DC News un expert în criminologie, Alin Leș. Psihologul a acordat un amplu interviu pe care l-am structurat în două părți. În primul dintre
Interviu cu un expert în criminologie. De ce oamenii ucid. "Răspunsul vă va frapa" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34702_a_36027]
-
a se odihni la un pahar de suc cu prietenii. Puțini însă își imaginează cum arată mall-urile goale, abandonate, fără pic de agitație și fără picior de om. Site-ul Barnorama.com prezintă o galerie foto cu cele mai înfricoșătoare mall-uri lăsate de izbeliște.
Înfricoșător. Așa arată mall-urile abandonate-FOTO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/38356_a_39681]
-
îmbrăcat într-un chip neobișnuit în orașele europene - haine de dimie groasă, tivite cu șiret de lână, dar croite tot nemțește, însă cam nepotrivite pe trup...”. Ceea ce, inițial, este doar o suspiciune inconsistentă, se transformă, în scurt timp, într-o înfricoșătoare certitudine. „Un revolver de calibru mare, ca revolverele militărești” lăsat o clipă la vedere plus o carte de vizită scăpată neglijent din buzunar elimină orice dubiu privind identitatea ciudatului personaj: este chiar „Boris Sarafoff, president de Comité macedoandrinapolitan, Grand Maître
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
a avut atitudini, învățături, tâlcuiri, îndrumări și explicații care sunt valabile și astăzi. Această scriere a inspirat și inspiră mereu miile de preoți să-și îndeplinească cu vrednicie slujba lor de păstori ai turmei cuvântătoare. Ea subliniază greutățile și responsabilitățile înfricoșătoare ale preoției. Ideea care străbate lucrarea de la un capăt la altul este aceea că dragostea preotului trebuie să fie asemenea dragostei cu care Dumnezeu a îmbrățișat și îmbrățișează lumea. Opera Despre preoție este și un imn de proslăvire a demnității
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
și un ecran, mult mai larg, al conștiinței cu procesări de probleme și al memoriei cu actualizări de episoade din trecut. Intensificarea unor secvențe este atît de puternică, încît intrăm de-a binelea în atmosfera spitalului vechi și a salonului înfricoșător. Așteptarea dilatată, la căpătîiul bolnavului fără speranță, frica crescîndă de moartea ce se apropie, mila nesfîrșită pentru sora de „treizeci și trei de ani ne-mpliniți”, speranțele tot mai absurde, mai lipsite de suport real: toate acestea fac, din interior, o poezie
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
un râvnitor către unirea cu Persoana Divină, care a practicat valorile isihaste și a crezut cu tărie în acestea. Pornind în tinerețe de la triada de aur isihastă, purificare - iluminare - desăvârșire , temutul prelat, ajunge ca la nouăzeci de ani, printr-o înfricoșătoare chimie a întunericului, să propovăduiască o cale inversă pentru traseul fiecărui om și anume, întunecare - descompunere - aneantizare. Dacă isihastul, printr-o existență hristocentrică, țintește spre în-Dumnezeire, adică spre unire cu Persoana Divină încă din timpul vieții pământești, Marele Inchizitor, isihastul
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
ideea că "acum secolul al XXI-lea își are propria tragedie și ne putem despărți, în consecință, de toate tragediile pe care le-am trăit pînă în prezent, fără a fi ale noastre"? A intrat oare însăși modernitatea într-un înfricoșător crepuscul, care anunță zorii unui nou "ev mediu terorist"? Reprezintă ele o "ieșire din modernitate" și, dacă da, atunci mai are acum vreo relevanță practică ansamblul evenimentelor și ideilor istorice, politice și culturale care au început odată cu Revoluția Franceză, instituind
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
își scria poeziile "din jocul nesfârșit al valurilor furioase și amenințătoare, de departe, din largul nemărginit al mărilor...". Le trimitea "de pe comanda bătută de toate vânturile pământului...". Prefața la Spuma mărilor, din care citez, pare scrisă în timp ce marinarul ascultă "mugetul înfricoșător al uraganului năpraznic", apoi misiva sa, cu versuri cu tot, vârâte într-o butelie, sunt azvârlite în valuri, înainte de scufundarea vasului. Soarta a vrut ca sticla aceasta să ajungă la mine. Versurile conțineau un mesaj, explicit explicat în acea Prefață
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
e specificat de o emotivitate vie, tensionată, de nuanță viril-orgolioasă, ispitită de autoscopie ca și de transpoziție în claritățile ideii. Dar stihia istoriei l-a silit a se măsura cu pîclele absurdului totalitar, pe un ,cer potrivnic", trasînd ,contururi abracadabrante", înfricoșătoare. Eul sensibil, febricitant al tînărului autor, atras de observație și analiză, s-a văzut azvîrlit într-un turbion de anomalii al unei epoci triste, de unde turnura frecvent kafkian-orwelliană a discursului său, îmbinarea partiturii analitice cu cea a relevării unor monstruozități
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
Brumaru se naște dintr-un melanj ,imposibil" între inocență și trivialitate, pălăcere a rostirii vorbelor mustoase și timiditate la nivelul acțiunii, prozodie tradiționalistă și lexic menit să șocheze spiritele pudibonde, nostalgie și grotesc, puritate adolescentină și transformarea frumuseții feminine în înfricoșătoare forme planturoase. Poemele sale (mă refer aici cu deosebire la cele din prezentul volum, Submarinul erotic, sunt o prelungire cu alte mijloace a obsesiilor și trăirilor din scrisorile către Lucian Raicu, publicate nu prea de mult la Editura Polirom. Ceea ce
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
a pozitivului e inseparabil legată de negativ. Teatrul trebuie să se găsească, în mod constant, "la mijloc". Se știe cu cîtă ușurință se poate merge prea departe în negativ. Lumea de azi trăiește în condiții atît de tragice și de înfricoșătoare, încît e foarte ușor să-i denunți ororile. Și la fel de ușor este să găsești cuvinte nobile, frumoase, de speranță și de ideal. Problema de nerezolvat este aceea de a face ca aceste două aspecte să coexiste, cu forță și convingere
Peter Brook - Discurs de recepție by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11168_a_12493]
-
Numai că și învingătorul acestuia, zglobiul, pofticiosul, intrepidul capitalism are despre natură convingerea - de fapt așa-i convine - că se pretează la o exploatare crescătoare în proporție geometrică. La începutul mileniului trei se vorbește de moartea naturii cu o anume înfricoșătoare naturalețe. Că lovită în miez natura are tot ce-i trebuie ca să-i demonstreze omului că, oricât ar părea de curios, și el e o părticică a ei, că ucigând-o, se sinucide, nimeni n-a vrut să ia în
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
les Recherches Surrealistes. Salvador Dalí a încercat să impună o știință a minții prin intermediul artei sale autobiografice, folosind o metodă investigativă numită "paranoia critică", aceasta fiind o unealtă derivată de la (dar mai sofisticată decât) paranoia lui Baudelaire din pădurea sa (înfricoșătoare) de simboluri. "Paranoia critică" era o metodă care includea tehnicile psihanalitice ale lui Freud din Interpretarea viselor și care prefigura (sau dezvolta simultan) "principiul de incertitudine" al lui Heisenberg, precum și teoria cuantică în care observatorul este, în egală măsură, și
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
Mussolini, un Zelea-Codreanu, un Horia Sima, un Antonescu. Dar am fi la fel de condamnabili dacă, în numele combaterii ideilor celor dintâi, vom îngădui să se nască noi Lenini, noi Stalini, noi Gheorghiu-Deji sau Ceaușești. Or, aici, simetriile devin, vorba lui William Blake, înfricoșătoare: toată lumea se ocupă de pericolul fascist, dar foarte puțini mai au timp și grijă de ororile comunismului. O fi la mijloc o ordine cronologică, nu zic: ca fenomene de întindere europeană, mai întâi a fost fascismul, și abia apoi comunismul
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
aici. Agitație lîngă mașina mea, pe care încerc să o parchez frumos, regulamentar, cam în același loc în care o las mereu. Doi tipi mișcă din brațe și din gură. Imperativ. Nu aud, am geamul închis, văd doar manifestări ciudate, înfricoșătoare. Sînt surprinsă. Mă întreb ce vor, întrucît nu există nici un semn că nu aș avea voie acolo. Și, oricum, dacă aș greși, s-ar putea exprima și altfel, să spunem politicos. Prietena mea răspunde scurt "bani". În fața mea mașină, în
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
26,02 - ora 11, în reluare): Adevărata Jane Austen. - Teodor Meleșcanu, într-o zicere televizată: ,Geoană este un fel de Farfuridi". După ,prostănac" și ,arogant" - merge și... Așteptăm și Provincia - Clujul, Timișoara... Adică, unii cred că murind scapă ? Poate de ,Înfricoșătoarea judecată dumnezeiască... - Într-un documentar de pe TVR Cultural, citat din Mark Twain: Dumnezeu a creat omul, fiindcă a fost dezamăgit de maimuță..." -Așă ne trebă!, exclamă Haralampy. Ionuț Dolănescu, Mariei Ciobanu, la Etno Tv: Tu, cu glas de ciocârlie,/Eu
Promovarea de la "prostănac" la "arogant" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10816_a_12141]
-
în contract, familia Mocioc a trăit șase ani la poalele Alpilor. La poalele Alpilor au trăit de sute de ani mulți oameni, și trăiesc și acum, dar Daniela Mocioc a trăit, a visat, a scris, a fuzionat cu peisajul aspru, înfricoșător dar fascinant al munților! Iată unul din zecile de pasaje în care această muziciană vede și aude chemarea naturii înconjurătoare: „Partnachklam devenise locul unde nu ne era niciodată îndeajuns să vedem spectacolul unei naturi ce-și juca repetițiile curajoasă, fără
DIN MEMORIA INIMII de Daniela Mocioc. In: Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
în care această muziciană vede și aude chemarea naturii înconjurătoare: „Partnachklam devenise locul unde nu ne era niciodată îndeajuns să vedem spectacolul unei naturi ce-și juca repetițiile curajoasă, fără cortină și fără regie. Acolo erau doar pereți de stâncă înfricoșători, albiți de calcar, ce se scufundau în vâltorile apei, pe care o colorau în nuanțe de topaz. Firave, cărări săpate de-a lungul muntelui mustind de apă, lăsau călătorii să pătrundă chiar în inima fâșiei înguste pe care sălbăticia râului
DIN MEMORIA INIMII de Daniela Mocioc. In: Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
a-și putea controla sau anticipa destinul, nevoia unui refugiu în calea agresivității lumii exterioare. Oarecum ciudat, dacă existența este o spaimă fără sfârșit, moartea este privită cu o oarecare serenitate. Călătoria dantescă spre lumea de dincolo este mai puțin înfricoșătoare decât experiența vieții de zi cu zi în această lume. Ea este înveșmântată în hainele sărbătorești ale miracolului, și îi dă prilejul mult încercatului eu liric a-și găsi, în sfârșit adăpostul după care tânjește: Când am plecat spre stelele
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
mă joc cu ei pe acest teren”, a declarat el. „Tuturor ne place o sperietură bună și acesta e obiectivul nostru principal.” Leonetti adaugă: „Annabelle e modalitatea perfectă de a insufla frica, pentru că e reală și nimic nu e mai înfricoșător decât asta.” „Cu toții am avut câte o jucărie despre care credeam că învie noaptea”, spune Annabelle Wallis, care joacă în film rolul soției casnice, însărcinată, care se întâmplă să colecționeze păpuși. „Cu siguranță m-am regăsit în acest rol și
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
cu păpușa Annabelle, care face ravagii în viața lor. **Wan adaugă**: „Cred că cei doi, împreună, drept Mia și John, se potrivesc perfect și dau impresia de autenticitate. Vă puteți raporta la acest cuplu drăguț și-i veți însoți în înfricoșătoarea lor aventură. Vă veți implica emoțional, deci panica lor va fi cu atât mai tulburătoare. Cred că asta oferă Annabelle și Ward, cu adevărat, filmului.” Cei doi au simțit o legătură instantanee. Wallis spune despre soțul ei din film: „Este
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]