428 matches
-
fi calificată drept metafizică” și pe care au trăit-o spectatorii „rămași dincoace de realitate”, când au văzut apărându-le dinainte un om „ABSOLUT asemănător cu fiecare dintre ei și totuși (grație unei «operații» misterioase și uimitoare) infinit mai DEPĂRTAT, înfricoșător de STRĂIN pentru ei, de parcă în trupul lui ar fi sălășluit moartea”. Această imagine a omului-actor venea, așadar, din teritoriile morții. Condiția morții era ceea ce constituia esența actorului viu. Dar după ce interpretează astfel - în opoziție cu Craig - prima apariție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de aur ales de prințul Marocului se află un craniu, imagine tradițională a morții. Prințul ar avea prilejul să mediteze pe tema clasică a „deșertăciunii deșertăciunilor”, dar în loc de asta exclamă: „O, chinuri ale iadului!”. Există acolo, așadar, ceva mult mai înfricoșător decât invitația de a reflecta la aparențele înșelătoare ale strălucitorului metal, înscrisă pe sulul de pergament plasat în orbitele goale ale capului de mort. Prințul de Aragon optează pentru sipețelul de argint și găsește înăuntrul lui desenul unui cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
e că vom auzi cât de curând vorbindu-se de fantome”. Într-adevăr, de-a lungul întregului act secund, Beate își va face simțită tot mai puternic prezența, până-ntr-atât încât Rosmer va ajunge să recunoască: „Mi se pare înfricoșător de vie”, torturat fiind de vedenii de care se teme că nu va mai putea scăpa, de năluciri bruște, aidoma celei a calului alb: „da, exact așa. Apărută din întuneric și tăcere”. În cele din urmă, toți vor trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mâna pe inimă speranța că acel invizibil care îl urmărește de ani de zile se va arăta în sfârșit. Să fie oare vorba despre ușa camerei secrete a memoriei? Într-adevăr, Necunoscutul se trezise din coșmarul lui strigând: visul fusese „înfricoșător de real”. Numai că visul nu poate fi povestit, spune el, căci „mă izbesc mereu de ușa camerei interzise”. Camera trecutului, despre care se știe bine că: „Fie și simplul fapt de a avea o cameră secretă e o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
te-ai săturat încă de spectacol”. Nu știm despre ce era vorba în spectacolul regizat de maestru. Textul lui Strindberg nu ne indică decât prezența unui sentiment de „déjà-vu” și de „mai mult decât adevărat”, sentimentul a ceva apăsător și înfricoșător totodată, dar greu de analizat, din pricina caracterului său efemer. Sugestia pare însă destul de limpede: spectacolul acestui „déjà-vu”, văzut cu ochii unui mort, dezvăluie- chiar dacă nu pe de-a-ntregul, căci rămân destule lucruri învăluite în mister - adevăruri crude, ca și cum, privită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și cei care trec printr-însa merg în rai” (cap. XI). Proporția între mântuiți și condamnați este de unu la șapte mii. Etapa următoare: locul judecății, aflat imediat după intrarea pe drumul cel larg. Aici se află iarăși un tron, „înfricoșător la vedere (phoberos en eidei), din cristal strălucind ca focul”. Deasupra stă o „mândrețe de om”, asemănător acelor „fii ai lui Dumnezeu” despre care vorbește Geneza (6, 2,4), părinții uriașilor de dinainte de potop. În fața tronului, o masă din aur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În ultimii doi ani am avut o execuție bugetară de aproape 100%. Nu am creat direcții generale inutile, care să nu aibă obiectul muncii. Am creat o structură suplă, cu oameni puțini și competenți. Ce înseamnă inspectori de integritate? Sună înfricoșător. — Inspectorul de integritate este un funcționar public cu statut special. Are un salariu de funcționar public, cu un mic spor care acum este inclus în salariu. Media salariilor pentru inspectorii de integritate este undeva la 350-400 de euro. Au un
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
nevasta lui proastă și copilul lor neștiutor; un țipăt îndeajuns de ascuțit pentru ca proprietarii tarabelor și oamenii care cumpără flori în drum spre casă și chiar unii dintre bicicliștii care așteaptă să se schimbe semaforul să întoarcă privirea; îndeajuns de înfricoșător ca să vibreze în pieptul meu: Doamne, nu au memorie? Mulțumiritc "Mul]umiri" Î n iarna anului 1994, în timpul unui tur în casa Annei Frank, imaginația mea a fost atrasă de remarca unui ghid, cu privire la faptul că există documente ce atestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lui legătură era cu ea. Jina a crezut că Mike a rămas cu ea din bunătate, dar adevărul era că bărbatul rămăsese pentru el însuși. Pe Jina a luat-o cu amețeală la camera de gardă; Mike a simțit ceva înfricoșător de asemănător cu sentimentul că avea nevoie de ea. Când a găsit-o pe Jina a fost ca și când i s-ar fi triplat salariul; în decurs de doar câteva zile, Mike nu mai reușea să priceapă cum de fusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la fel de imprevizibilă ca Ahmad, iar Jina nici măcar nu era acolo. Fusese o scăpare, ba chiar o prostie din partea ei să traiască atât timp fără să-și facă un plan pentru cazul în care avea să rămână singură. Știi ce e înfricoșător ? a zis Irene. Ar fi putut să continue cu multe lucruri - cu felul în care lumina aurie se stingea brusc în cenușiul apusului, cu faptul că frumusețea durează așa de puțin, cu ideea că devotamentul și prietenii sunt lucruri rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să rămână pe loc. Își iubise soțul, dar nu destul. Își adora copiii, dar aceștia erau niște creaturi minunate, separate și deseori indiferente. Copiii ei nu erau responsabili de fericirea lui Alice. Gândul că doar ea era singura responsabilă era înfricoșător, mai terifiant decât noaptea. Alice a așteptat s-audă din nou foșnetul și chiar l-a auzit venind dintre copaci, departe de râu. A făcut un pas, apoi încă unul. Tresărea la fiecare pocnet de crengi, dar sărea tot înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înseamnă pentru tine căsnicia noastră ? Jina s-a întors către el. Căsnicia noastră ? Câteva priviri pline de subînțelesuri și o aventură prost gândită ? Oare chestiile astea chiar contează ? Eu habar n-aveam ce făceam atunci. Dumnzeule, îți dai seama ce înfricoșător ? Eu m-am îndrăgostit de ideea de tine. N-am avut nici cea mai vagă idee că nu puteam să renunț la tot și că persoana care mă iubește într-adevăr nu mi-ar cere să fac asta. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
baza. Dar apoi a descoperit Arta și a Început să picteze În timpul liber și să graveze. Apoi a trimis fiecărui membru al familiei un portret copiat din fotografii. Ai văzut vreunul? Erau catastrofale, Walter. O minte bolnavă și un suflet Înfricoșător au făcut acele picturi. Nu știu cum a făcut, dar prin folosirea culorii a furat culoarea fiecărui subiect. Toată lumea arăta ca un hoit, cu buze negre și ochi roșii, cu fețe verzi de ficat gătit lăsat peste noapte. În același timp era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Întoarcă și se afundă În toate evenimentele. Și poate că problemele devin oarecum mai ușor de Îndurat dacă o lași să se Învârte. Deși nu văd de ce ar trebui să fie mai ușor de Îndurat. Este un moment cu adevărat Înfricoșător. Dar ce poți să faci? Gândurile continuă să se Învârte. — Ca o roată gigantică, spuse fragilul Govinda Lal, cel cu barba neagră. Ar trebui să menționez că am lucrat pentru Worldwide Technics, În Connecticut. Proiectele mele sunt teoretice și extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
s-a și Întors pe călcâie, cu capul Înclinat. Scrâșnea din dinți și câteva clipe n-a mai rostit nici o vorbă. Când a deschis gura, a zâmbit din nou, un zâmbet vesel, destins, pe care Însă Adam l-a socotit Înfricoșător. — Așadar, asta faceți voi, comuniștii educați, așa-i? Dați cu piciorul În oricine are alte păreri decât voi! Nu face pe victima! Cunoști regulile, i-a răspuns calm Z. — Vă purtați la fel de ticălos ca dușmanii. Mă Întreb chiar cine vă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
maluri). Oameni. Dar arătau altfel. Până în ziua aceea văzusem oameni cu chipul blând, cu zâmbetul întipărit pe buze. Nou-veniții ne speriau prin asprime și înfățișare. Erau duri, cu mâinile bătătorite, cu hainele transpirate și murdare, iar ceea ce era și mai înfricoșător la ei erau bărbile albe, încărunțite sau negre, care le treceau de brâu.Lipovenii. Așa îi numeau oamenii satului. -Nu vă fie frică de ei. Sunt și ei oameni. Au venit să câștige un ban. Îi scot nevoile din bordeie
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să traversăm? Să facem conversație? Și, dacă da, cine va traversa, noi sau ei? Știu că vrea să mă întrebe (din ochi) toate lucrurile astea, dar nu poate. Sunt momentele alea, știi, când te simți atât de singur, atât de înfricoșător de singur, de gol, cu păcatele tale, în fața unei perechi de ochi care te face fărâme, fărâme, fărâme, fărâme... și știu că așa îi era ei. Și știu și cum s-a uitat la el, pe urmă, când s-au
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu ar putea fi desfășurat decât forțând imaginația (). Este extensibil la infinit, fără interior și exterior. <ref id="38">Ibidem, pp. 51-52.</ref> Acest labirint se reface continuu, propune cu fiecare clipă un alt traseu posibil. Comportă ceva heraclitean, chiar înfricoșător, căci în cazul său stabilă este instabilitatea ca atare. Cum legăturile dintre noduri se extind la infinit și se refac întruna, nu există limite exterioare și interioare. O posibilă metaforă a modelului rețea o constituie rizomul (despre care discută Gilles
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să crești copilul, ce va rezulta din împerechere. Natura, mama tuturor, înlătură pe toți cei care-i încalcă legile, fără excepție. Cei ce încalcă legile naturii, vor muri curând, în chinuri groaznice. „NU ÎNCĂLCAȚI LEGILE NATURII, PENTRU CĂ NATURA SE RĂZBUNĂ ÎNFRICOȘĂTOR!” Spunea Mihai Răvăruț, profesor universitar și rector al Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la Brad, în anul 1961. Prin tradiții, s-a introdus forma de conviețuire, a bărbatului cu femeia, în familie. Scopul familiei era ca bărbatul să aibă permanent un
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
copleșitor și fără motiv. Îmi revedeam, desfășurată simultan, întreaga viață. Era ca și cum, lucrând cu mai multe ecuații, necunoscuta comună și-ar fi lepădat crusta circumstanțială și, renunțând la sine, s-ar fi preschimbat în altceva deplin și total, iar numerele, înfricoșător de vii, și-ar fi regăsit fiecare nedimensionalitatea, și așa mai departe... Așa se moare, cunosc asta, înecat într-o intensă și duioasă melancolie, iar pentru mine, născut într-o zodie solară, melancolia e legată de umiditate. Simplific mult, dar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa atunci și mai tare. Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se frânge, suna atât de strident încît era înfricoșător. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic plin de disperare și de neputință. Nu știu cât a durat astfel, dar parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să suport. Și poate și mai mult m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în ei înșiși. Când mergeam pe stradă n-aveam măști de tifon pe față, dar ne comportam ca și când am fi avut. Deși, împotriva unei epidemii de frică nu se poate lupta cu măști de tifon. Totul părea cu atât mai înfricoșător cu cât molima n-avea nume. Nimeni nu știa cum să-i spună, deoarece nu era vorba numai de frică. Era ca o tăcere rea și ocultă care ne pândea pe toți de cum se însera, ca un animal cu o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fel de șef. Când unul dintre îmblînzitori nu se dovedea destul de zelos și nu cânta cu destulă pasiune, îl lovea peste mână cu o nuia. Imediat, cântecul izbucnea cu o energie sporită. Era și mai trist, mai tulbure și mai înfricoșător. Iar cobra simțea parcă schimbarea. Devenea și ea mai sprintenă, mai mlădioasă și mai docilă. Îmblânzitorii păreau membri ai unei secte exotice, organizată după reguli aspre, necruțătoare, ca în toate ordinele oculte bazate pe supunere oarbă și fanatism. Mi-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fără să, te atingă, fără să te vadă și fără să te urască. Îmblânzitorii rămân uneori imobili și visează parcă, adulmecând vântul. Pustiul nici nu visează, nici nu se trezește. Da, domnilor, nu există un călău mai curat și mai înfricoșător. Și ce concluzie să trag de aici? Că nu există scăpare din frică? Pe lângă toate defectele mangustelor imperfecte, eu mai am un defect. Odată ce-am văzut cobra, o duc se pare cu mine. Chiar dacă fug de ea. Și când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aparatul, similarizase unul din vârfurile de descărcare pe zona cunoscută din celula sa din refugiul Discipolului. Distanța parcursă evita revenirea curentului în navă; astfel arma, cu energia deturnată, nu operase. Efectul psihologic produs trebuia să fi fost cât de cât înfricoșător. Figura omului era tot ca varul, dar strângea din dinți, hotărât. - Va trebui să mă ucizi, zise el amarnic. Acest om șters, de patruzeci de ani, închistat în reflexe, îndopat talamic cu obișnuințe aristoteliene, va fi periculos cât timp Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]