1,021 matches
-
noi speranțele cu visele-n băț, acolo, în gara Timpului, unde toate nădejdiile omenirii îl așteptau cu flori pe tânărul ce promitea împlinirea lor. Nepăsător că Bătrânul An moare lângă mine, am început și eu să chefuiesc cu cei dragi, înfruptându-mă din toate bunătățile de pe masă, unde erau sacrificate de-a valma, curcani, pui de găină, pești, purcei sau porci, toate pentru lacoma și fantezista noastră poftă. Evident că le-am udat din belșug cu vin rozaliu și urări de
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
ascuns pentru-a fi vid săgeții rostirii pripite, cresc forțele vieții. în fiece ram, sufletul cere. singuraticul lup, cerul umple cu fiere. înțeleaptă făptură urlă lunii iubirea și ura, și fuga... și... nimicul se-ntâmplă sau e scris să se-nfrupte, din palmele timpului arse și rupte. curbura cuvântului ridică și cerne-ntre lumi, iluzii, ispite și luminile certe... în vârful securei se află pământul- rostogolită materie între pace și fulger... viața unui penel-cruce infinit de culori pe o pană de
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SUFLET PARDOSIT CU MARMORĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 485 din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Pentru că se înfruptau din bucate interzise, între doua mese, din invidie, se mâncau unii pe alții, între cei mâncați prinseseră obișnuința căutării unui os de ros. Unii își redobândesc repede pofta din amestecul de mirosuri, iubesc femeile în brațele necumpătării; își ling împreună
SUFLET PARDOSIT CU MARMORĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361972_a_363301]
-
schimbasem și vocea, la indicația regizorului, remarcabilul Dumitru Pâslaru, care-mi era și profesor la Școala de Teatru, cel ce-mi spunea necontenit: -Nu te mai beregăți! Bagă-ți vocea în piept! Picnicul nostru a fost foarte nostalgic. Ne-am înfruptat din amintiri și i-am citat de zeci de ori pe părinții noștri, pentru că vorbele lor au rămas proverbiale, înfipte adânc în creierul și mintea noastră. Învățături pline de bun simț care ne-au format pentru toată viața. Le-am
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
Dedicat, supus, salahor, chiar rob al cuvintelor. Dar și stăpânul lor, regele-păstor domnind peste infinitele turme. Omul - suveran peste cuvinte, luând parte zilnic la festinul lor metaforic, cu bunătăți alese, cu delicatețuri, cu rafinamente. Cine nu ar dori să se înfrupte? Mai ales că sunt date gratis, sunt date peste geam, de pomană celor flămânzi și însetați de frumusețe. Care frumusețe? Care va salva lumea, desigur. Cuvintele - fructele pomului interzis, cel al cunoașterii binelui și răului. Poetul - locuitor al pajiștilor paradisului
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
în partea finală și câteva fabule, sonete și rondeluri în care fibra satirică se continuă: In „Rondel de campanie” sunt veștejite năravurile politice: „Iar vin alegerile-n țară / Iar suntem oarecum băftoși / Că vom avea din nou gogoși / Să ne-nfruptăm, a câta oară ? // Stimați concetățeni frumoși / De prin orașe, de la țară / Sosesc alegerile iar / Deci, suntem oarecum băftoși! // Că sărăcia, bunăoară, / Vom lichida-o inimoși, / cu alte proaspete gogoși, / Peste alți patru ani și-o vară, / Când vin alegerile-n
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
întinse de flori, Spre zările albastre. Ardeți încet și-mprăștiați lumină, Prin slova voastră curată, fără vină. Peneluri înmuiați în clar de lună, Picturi creați, valori o să rămână. Cresc și eu Cresc și eu acum, când m-au nins anii, Înfruptându-mă din voi, Voi, ce-mi deschideți porți spre vise noi. Calc pe urmele voastre cu o Sfântă sfială, Și-adun risipa florilor în poală. Sufletul mi-l umpleți de lumină, Ce-o dăruiți fără de vină. Ascult ca un copil
OAMENILOR FĂCLII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365958_a_367287]
-
fi plecat Erica cu el, să-l fi dus pe malurile Dunării, această senzație fiind accentuată de foșnetului frunzelor căzute, așternute ca un covor pe alei, printre copaci, pe băncile unde nu demult zăboviseră împreună timp îndelungat pentru a se înfrupta cu sărutări. Înainte de a părăsi orașul în care descoperise trăiri ce nu și le putuse imagina până atunci, Albert a căutat să revadă cât mai multe locuri ce îi aminteau de ființa Ericăi resimțind cu nesaț tot ceea ce îl fermecase
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
că vine toamnă iar, Frunze galbene și rupte, Pe aleile umplute, Și cu ghindele căzute, Colo jos pe trotuar. M-am dus iară la murar, Murele șunt vestejite, Și de frunze părăsite, Țepii n-au să te invite, Să te-nfrupți din mure iar. Mărul parcă s-a-ntristat, Frunzele-i șunt zdrențuite, Fructele pe jos pierdute, Și stricate, viermuite, Frigul parcă le-a mușcat. Numai cîte-o rază trist, Loc își face printre ramuri, Iară vîntul bate-n geamuri, Umbrele trecînd
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
că vine toamnă iar,Frunze galbene și rupte,Pe aleile umplute,Si cu ghindele căzute,Colo jos pe trotuar.M-am dus iară la murar,Murele șunt vestejite,Si de frunze părăsite,Țepii n-au să te invite,Să te-nfrupți din mure iar.Mărul parcă s-a-ntristat,Frunzele-i șunt zdrențuite,Fructele pe jos pierdute,Si stricate, viermuite,Frigul parcă le-a mușcat.Numai cîte-o rază trist,Loc își face printre ramuri,Iară vîntul bate-n geamuri,Umbrele trecînd
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
de vie, avea și tatăl mamei un hectar, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că-l păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit să se înfrupte din strugurii copți? Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, mai întâi scotea tata ușa de la beci, încărca cu paie o saltea din pânză de cânepă, țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic[1]și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
și simțire. Acesta este un dar deosebit: darul înțelegerii, al cunoașterii. Suntem frați ai lui Isus Cristos, fii ai lui Dumnezeu, sfințiți prin lucrarea Duhului Sfânt. Această realitate ne leagă și ne aduce pe toți la aceeași masă creștinească. Ne înfruptăm din Trupul lui Cristos și bem din Sângele Lui Preasfânt. Astfel, devenim parte din El. Dumnezeu ne-a înzestrat cu darul său, cu dumnezeirea sa. Nu trebuie decât să vrem, pentru că Dumnezeu este cu noi. Duhul Sfânt - a Treia Persoană
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
de “trăiesc Și de gând bun să o aduni! Într-o viață de nu-i ‘iubesc Ca asprimea ei s-o mângâi, Pentru ce banul să-l slujesc, De cu el nici nu mă mântui? Din viață de nu te-nfrupți, Evitând ce nu tu ai început, Ba lupta-i de nu i-o conduci, Prin ce ți-a dat, ea te-a corupt.. De-n viața poți fi atât de tare, Luptător, dar și iubitor, blând, Cătând a bate ce
CĂTÂND A BATE .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365533_a_366862]
-
desene pe un vas grecesc ca să fie adorabilă îi ajunge să fie ea însăși bărbații suflă și acum în palmele ce le-au stat încleștate pe armele vânătorii chiar și aici pe scaunul frizerului te-ajunge perfecțiunea radarului m-am înfruptat din măreția lumească din semănătura pământească dar mi-a fost mereu foame” Ioan Dragoș Referință Bibliografică: POESIS-Ioan Dragoș / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 940, Anul III, 28 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
Invităm așadar să se delecteze cu lectura unei astfel de opere ce prezintă nume mari ale beletristicii contemporane românești. În mod cert, o lectură bine făcută își va atinge scopul final, acela de a stârni cititorului curiozitatea de a se înfrupta apoi din plin de creațiile literare ale autorilor prezentați aici și a celor ulterioare, care le vor marca destinul și le vor îmbogăți repertoriul publicistic. Referință Bibliografică: O altfel de istorie a Literaturii Române contemporane / Al Florin Țene : Confluențe Literare
O ALTFEL DE ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365170_a_366499]
-
numai ca să nu-i refuze, să le ceară și-o trăistuță cu făină ori mălai, pentru a fi protejate la drum. Parcă ar fi fost ouă de aur, așa privise Aurel. L-a iertat însă, atunci când, ajuns acasă, s-a înfruptat dintr-o omletă cu mărar cum demult nu mai gustase. Nu se cădea, față de niște părinți de treabă, să nu le ierte odrasla. Minel este stăpân pe el în orice situație, fapt uimitor pentru vârsta lui, cei mai mulți profesori neavând scăpare
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
că vine toamna iar, Frunze galbene și rupte, Pe aleile umplute, Și cu ghindele căzute, Colo jos pe trotuar. M-am dus iară la murar, Murele sunt vestejite, Și de frunze părăsite, Țepii n-au să te invite, Să te-nfrupți din mure iar. Mărul parcă s-a-ntristat, Frunzele-i sunt zdrențuite, Fructele pe jos pierdute, Și stricate, viermuite, Frigul parcă le-a mușcat. Numai cîte-o rază trist, Loc își face printre ramuri, Iară vîntul bate-n geamuri, Umbrele trecînd
CHIAR CA VINE TOAMNA IAR de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365285_a_366614]
-
sufletul mereu dorință vie,/ Plin de speranță și de bunătate,/ Adun în vers curat, de poezie,/ Iubirea-mi toată și seninătate./ În nebunia unei vieți furate/ De-o lume-n nesfârșita hărțuire/ Încerc să-mi iau tain de libertate,/ Mă-nfrupt din stih, scriindu-l cu iubite" (Când scriu), iar dacă aruncăm o rapidă privire asupra titlurilor poeziilor sale, desprindem crezul ei de viață, un adevărat mănunchi de frumuseți și doruri, întoarcerea spre trăirile interioare, protest împotriva nedreptăților sociale, „Noi tot
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
are nicio vină. Marele Fuck scria și versuri, reproduc numai două, apoi puteți dormi în liniște. Unde electrice străbat universul, nori în cădere, fulgere, mersul regelui ielelor taie cărarea, moare micuțul ca lumânarea. Ce melancolice-s ielele noaptea, ele se-nfruptă cu sânge, nu lapte, de prin tufișuri șuieră duhuri, fugi, drumețule, tu nu te bucuri? Acolo e casa de mult blestemată, acolo a fost cineva violată, fiica vergină de-un rege nebun, eu despre fuck nimic nu mai spun. Marele
EXPERIENŢA MARELUI FUCK de BORIS MEHR în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364824_a_366153]
-
două, mai mult, Trece mulțimea urlând glorioasă, Capete rase, creier de struț. Gigantică talpă pe-un vierme gingaș, Dovleacul gândește gălbui- nărăvaș, Cuvintele vin din adâncuri de ape, Când lumea e plină de acte și fapte. Lasă țânțarii să se înfrupte, Paguba-i mică, nu merită lupte, Pune și miere peste arsură, Orice durere mai scade din ură, Lasă liliecii să-ți intre în păr, Fii cu șacalul frate sau văr, Mișcă-te repede, rupi pantalonii, Doar vei ajunge unde-s
BLACK AND WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364960_a_366289]
-
De ajuns să o răsfoiești și te umpli de miresmele frumosului. Ale sublimului. Dovada peremptorie că pe lume nu există numai rău, numai urât. Că, oricât de greu ar fi, tot merită să trăiești, ca să afli, să admiri, să te înfrupți și să te împărtășești. Și să dai și altora. Fiindcă, nu-i așa, vorba lui Steinhardt: „Dăruind vei dobândi”. Nu din ce ai, nu din ce-ți prisosește, ci dimpotrivă, din ce nu ai. Ca să capeți. Și fapta ta să
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
și nu a vrut să-l deranjeze pe preot, a trebuit să-l aștepte și să vorbească cu el după aceea. - Dar uite că și tu ai terminat treaba! Ce frumos miroase plăcinta asta cu mere, te îmbie să te înfrupți din ea! - Da, așa este, dar să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat! În timp ce îi spuneam despre minunea cu plăcinta, ochii i s-au umplut de lacrimi, zicându-ne că înainte să moară, mătușa mea a avut poftă de
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IZVORUL CE APRINDE NERUȘINAT FELINARE Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bunica, cu riduri și privirea caldă îmi taie gândurile, parcă amintindu-mi să mă înfrupt cu nesaț din tot ce făcea și spunea. Am uitat zilele senine în care sorbeam din cuvinte înțelepte, acum nu știu unde să le caut praful le-a sculptat. Mi-e dor de inocența rămasă lângă pomul de salcâm, nu știu să
IZVORUL CE APRINDE NERUŞINAT FELINARE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366693_a_368022]
-
de sintagma „trist dar adevărat”, devenită de-acum banală și uzitată adesea când se face referire la ceea ce se petrece în țărișoara noastră, unde cândva, „demult, tare demult...” (parafrazându-l pe Tudor Chirilă de la Vama Veche), occidentalii veneau și se înfruptau din dărnicia „micului Paris” și se desfătau în frumusețile oferite de cadrul natural de excepție și ospitalitatea României noastre - dar iată-mă silită să rostesc fără să vreau: da, „trist dar adevărat!”. Urmăresc zilnic, grație serviciilor unei companii românești de
PROMOVAREA NONVALORII ... BRAND NAŢIONAL? de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366714_a_368043]
-
evadare” de care vorbiți dumneavoastră nu este un impediment pentru a se împlini că un om de cultură. Totul este să vrei. Și credeți-mă, foarte mulți „plecați” se împlinesc... poate pentru că doresc să se hrăneasc spiritual și să se înfrupte (dacă tot au posibilitatea!) din depozitele culturii universale... Românul este omul care adună toată viața! Dacă nu poate să adune material adună spiritual. V-ați deschis vreodată dulapurile din casă? Ați privit înăuntru? Ticsite! Așa e și cu cultura... vrei
DE VORBA CU GEORGE ROCA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366708_a_368037]