681 matches
-
nu prin farmece sau insistență. Pur și simplu nu se speriase de ea și nici nu se supărase pe ea. Nu-și confecționase panglici de cuvinte care să-i egaleze ei frumusețea. Când se uita la ea, era ca și cum o înfuleca, spunea Sheba. „Ca pe o piersică.“ * De-a lungul semestrului de toamnă, mi-am tot făcut curaj să încerc s-o învăț pe Sheba câteva lucruri legate de disciplina în clasă. În ultima săptămână de dinaintea vacanței, credeam că am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bucătărie, legănându-ne încet, înainte și înapoi, o vreme. Apoi am așezat-o și am făcut ceva de mâncare. Ochiuri cu șuncă. Căni cu ceai tare. Mâncare tihnită pentru o zi cenușie. Trebuie să fi murit de foame, pentru că a înfulecat totul ca un soldat și apoi a mai cerut. Draga fată. Draga de Sheba. După ce am mâncat am făcut-o să doarmă un pic și când s-a trezit, acum o jumătate de oră, era într-o formă mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de timp care se întreabă: ce vor ăștia de la viața noastră? Ursula a avut o singură problemă cu mine: - Dumnezeule, nu te mai saturi odată să mănânci scârboșeniile de hamburgeri? Noi nu aveam atunci McDonalds și eu eram de groază. Înfulecam la chiftele turtite în pâine ca o spartă. Toate răcnetele americancelor pe tema: - Where is our vegetarian food? cu adresă la restaurantele poloneze, mi se păreau scălămbăieli și mofturi de doi bani. Veneam dintr-o țară în care carnea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
le suprapun găsesc o structură invariantă, pe care o formalizez logic prin calculul predicatelor multisortate (cum sună asta, dom’le, ca la aprozar!), și-am dat lovitura, îi pun pe toți pe spate! Nu mai mergeam aproape la nici un curs, înfulecam cărți, scriam, aveam febră. Îmi vedeam fostele prietene de mână cu alții pe stradă; strângeam din dinți, mă-ntorceam și mă înfundam câte zece ore pe zi în biblioteca de la Psihologie. Eram singur (cine mai dădea atunci doi bani pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aer. Apăru hangiul, care făcu mai multe plecăciuni - îl recunoscuse imediat pe guvernator în omul care înainta șchiopătând, lacom de mâncare și de informații. Vitellius îl îndepărtă cu mâna pe hangiu și se duse să inspecteze cratițele, adulmecând, gustând sau înfulecând cu gura plină când o mâncare îi plăcea mai mult decât celelalte. Era neliniștit și privea lacom mâncărurile. Cuvintele lui Flavius Valens îi răsunau în minte, mai ales acela care părea înconjurat de o aură: imperator. Nu se gândise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
secetoasă, inventase o elice care să aducă norii de muson la Shahkot. Iar ultima dată când abordase problema maimuțelor, fusese nevoit să-i recunoască eșecul total. Maimuțele nu luseră nici o îmbucătură din mâncarea plină de somnifere; strengarii de pe stradă o înfulecaseră în locul lor și căzuseră imediat într-un somn adânc, ce durase, într-unul din cazuri, patruzeci și opt de ore. Locuitorii mahaleleor fuseseră grozav de revoltați... Nu că dezastrul ăsta ar fi diminuat zelul soțului său. Iată-l clocind altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe Fermín pe furiș, pe deasupra ziarului, gîndind probabil la fel ca mine. Nu știu unde izbutești dumneata să vîri toate astea, Fermín. În familia mea am avut dintotdeauna un metabolism accelerat. Soră-mea Jesusa, fie-i țărîna ușoară, era În stare să Înfulece o omletă cu tobă și usturoi proaspăt, din șase ouă, În toiul după-amiezei, iar apoi să se remarce la cină ca o hămesită. Era numită „Ficăței“, fiindcă suferea de halenă. Sărăcuța. Era leită eu, știi? Avea exact aceeași mutră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se află aici?” Zadarnic, zadarnic. Totul e mort, totul e stins, acoperit de pânze de păianjen, pentru totdeauna... „Lilith, Lilith? Încotro ai plecat? Umed ca un limax, mă târâsc pe străzi În căutarea ta... Lilith, Lilith...” Degete subțiri de damă Înfulecă ficat. Mânuiesc cu multă Îndemânare cuțitele și furculițele de pe masă. Taie ficatul cu gingășie. Bucăți-bucățele. Îl Împing la marginea farfuriei. Ce clinchet plăcut. Ți se face foame și mai ales sete. Buzele sunt crăpate. Firicele de sânge se preling din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
jupâne - a întărit Dumitru spusa lui Todiriță. ― Se vede de departe că sunteți oameni gospodari... ― De unde până unde ai scos dumneata aiestea? - a întrebat Todiriță. ― După felul măsurat în care ați mâncat și ați băut. Că alții... Alții ar fi înfulecat pastrama și ar fi dat rachiul peste cap... Da’ uite că dumneavoastră așteptați să vă aduc pastramă și rachiu, iar eu stau la cislă. Că așa-i Aizic hangiul - vorbă lungă. Un bob zăbavă, că îndată mă întorc... Aceste cuvinte
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vadă ce voia umflatul ăla de polițist ordinar. Ceilalți doi rămaseră pe loc, urmărind o luptă între niște gândaci de bucătărie: două gângănii într-o cutie de pantofi așezată pe o bancă, niște gladiatori războindu-se pentru dreptul de a înfuleca gândacul mort, uns cu sirop de arțar. Buzz asistă și el la spectacol, timp în care cei doi pachucos se prefăceau că nu-l bagă în seamă. Văzu pe pământ o grămăjoară de monede de cinci și zece cenți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
plină de gunoaie, iar zidurile studiourilor incorporau cele două șiruri pe o porțiune de o jumătate de kilometru lungime. Reporterii se cocoțaseră pe mașinile lor, vizavi de Gower. Din niște camionete se împărțeau cafea și gogoși. Câțiva polițiști mai bătrâiori înfulecau cu poftă, uitându-se la niște reporteri ce jucau zaruri pe un carton întins pe capota unei mașini de poliție. Megafoanele se duelau, bombardând strada cu sunete stridente și scandări repetate: „ROȘII AFARĂ!” și „SALARII CORECTE!” Danny îl găsi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de plăcintă de piersici îngropată în înghețată. Era cea de-a doua masă a lor împreună de când se apucaseră să studieze dosarele de la SIN, timp în care Mal făcuse și o vizită la biroul lui Jake Kellerman. La prânz Meeks înfulecase o friptură de vacă, cartofi prăjiți și trei porții de budincă de orez. Mal ciugulea câte puțin din salata lui cu piept de pui, dând din cap. Meeks spuse: — Un băiat în creștere are nevoie de mâncare. La ce oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ce vor aceste mici scârbe violente e să omoare, să mănânce și uneori să se fută cu alți membri ai rasei lor mizantrope. W W W W W W W W Wolverina. Alter-egoul unui asasin care mușcă, mursecă, violează și înfulecă din carnea umană cu o foame uriașă - sexuală și emoțională. Un bărbat care se identifică total cu un animal obscen de rapace, identitate pe care și-a asumat-o ca să îndrepte nedreptăți trecute. Mutilările animalice constituiau metoda lui specifică, propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
s-a dus să se ocupe de mesager, dar, dacă tot avem câteva momente libere, de ce nu te-ai duce să verifici? Kyutaro se ridică imediat și porni spre bucătăria templului. Mesagerul se afla într-o cameră mică de lângă bucătărie, înfulecând, flămând, mâncarea care-i fusese oferită. Omul nu mâncase și nu băuse nimic, de la amiaza zilei trecute, iar când, în sfârșit, se sătură, se lăsă pe spate, cu burta plină. Văzând că mesagerul terminase, Hikoemon îi făcu semn să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ale celor trei fiice ale sale dădeau petrecerii un aer incredibil de proaspăt și chiar elegant. Cea mai tânără dintre cele trei surori avea doar zece ani și, când vedeau fetița veselindu-se printre tăvile cu mâncare și oamenii gălăgioși, înfulecând bunătăți și făcându-le farse surorilor ei mai mari, până și luptătorii bătrâni, cărora puțin le păsa de moartea lor iminentă, erau nevoiți să-și mute privirile în altă direcție. Katsuie băuse prea mult. De nenumărate ori, oferind cuiva câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
SECUNDE MOV Mâine e doar un câine håituit de stomacul såu pe nume Azi El nu se oprește niciodatå Nu poate El poate doar så înfulece Timpul și så-l transforme în istorie acolo ne vom re cunoaște destinul de secunde mov apetisante glazurate în viațå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1617]
-
fiindcă săptămâna trecută a luat-o razna și a mâncat un castron întreg cu pateuri. Care nu trecuseră prin cuptor. Amintirea asta părea să-i facă rău. — Ți s-ar întoarce stomacul pe dos, a continuat Mike. Pe cuvânt! A înfulecat castronul ăla cât ai clipi... Dumnezeule, l-a completat Stalin cutremurându-se. Parcă era ora de masă la zoo. N-am putut să-nchid un ochi toată noaptea! — Și-acum unde e? am întrebat eu. Nu-mi plăcea felul poruncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-ți modifici și interiorul. înfometarea asta dusă la extrem, a continuat Josephine. Am încercat să obiectez, dar ea nu m-a luat în seamă. —Te-am urmărit, Rachel, știm. Ești obsedată de greutatea ta. Ceea ce nu te împiedică să înfuleci o grămadă de ciocolată și de chipsuri. Am plecat capul rușinată. —Trebuie să recunoști, mi-a spus ea parșiv, după tot tam-tamul pe care l-ai făcut că ești vegetariană, n-ai murit de foame. Dar nimic nu-mi putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de vodkă. — Nu, mulțumesc, Carlotta, a refuzat Lucille, fără să arunce nici măcar o privire către tavă. — Nici eu nu vreau, a urmat-o ca un ecou Randall. Servitoarea a așezat tava de argint între mine și domnul Cox, care a înfulecat fericit vreo câteva mini-tarte cu crab. Sunt delicioase, am spus eu luând o a doua tartă. Domnul Cox a clătinat din cap. — Încearcă și pateurile cu somon, mi-a sugerat el, plin de solicitudine. — Cum reușești să-ți menții silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
conserve cu mâncare pentru câini, o pungă de curry semipreparat și o sticlă de gin. Avea de gând să se matolească. Apoi se duse acasă și se așeză pe un scaun din bucătărie, unde îl privi pe Clem cum își înfuleca mâncarea, în timp ce punga de curry fierbea. își turnă un pahar de gin plin ochi, îl asezonă cu lămâie și începu să se învârtă prin casă. Și în tot timpul acesta rămase conștient de pachetul care zăcea acolo, pe marginea chiuvetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mari adânci... parcă și Tolea mănâncă. Din când în când se schimbă farfuriile, felurile. Vasile ridică șervetul căzut lângă scaun. Tolea își îndreaptă spinarea, Vasile îi așază șervetul pe genunchi. Cinci, zece minute, un veac, anul o mie. Tolea parcă înfulecase, totuși, ceva. Vasile se apleacă, din nou, ridică șervetul, îl scutură, îl desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zilnice de prânz împreună cu Tom au fost suspendate. Pur și simplu nu mai aveam timp pentru a savura mese prelungite, la restaurant, astfel că am început amândoi să mâncăm din pungă, sendvișuri și cafea rece prin ungherele strâmte de la Attic, înfulecând totul în doar câteva minute. La ora patru, Tom mă înlocuia la casă și mă duceam să o iau pe Lucy de la școală. O aduceam cu mine la magazin și până închideam, la ora șase, se întreținea citind una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
situația, indiferent că-i plăcea sau nu. A sosit mâncarea și, un timp, n-am mai vorbit despre Nancy și Aurora, ci ne-am concentrat asupra mesei. Îmi amintesc că-mi era extraordinar de foame în ziua aceea și am înfulecat aperitivele și creveții picanți în doar câteva minute. Pe urmă am dat drumul la televizor și ne-am uitat la un film intitulat The Outriders, un western din 1950 cu Joel McCrea. La un moment dat, cowboyii stau în jurul focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
răspunde privind drept în ochii mei. Niciodată nu stau să mă întreb „Ce-ar fi dacă...?“. Nici măcar nu mi-ar trece prin cap. Viața e prea scurtă pentru îndoieli. Sosesc felurile noastre de mâncare vegetariene și de-abia aștept să înfulec. Mâncarea miroase divin și e o atmosferă relaxată în restaurantul ăsta. Aș putea adormi aici, și Adam are dreptate: viața e prea scurtă pentru gânduri negre. Am decis să continui să-mi scriu scenariul, fără să-mi mai fac griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și eu mai puțin (Țârțâc râde fără sonor, arătându-și dantura mâncată). Pe plita încinsă face niște clătite groase, cam cât trei pe care le știu eu de-acasă, și le umple repede cu dovleac. Se uită la mine cum înfulec ca un somalez sau un locuitor din Brodingnag-ul lui Swift, cu toată fața întinsă într-un râs încântat. Mă îmbie, pour la bonne bouche, cu un coniac bun de la moldoveni. În după-amiaza aceea găsise ocazia, umflat bine de aluat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]