406 matches
-
unitatea Bisericii ecumenice, XVII-XVIII, în PSB, vol. 3, p. 446-447) „Sufletul omenesc are trei stări: de ignoranță, de îngâmfare și de știință. Neamurile se găsesc în starea de ignoranță, Biserica cea adevărată în stare de știință; ereziile, în starea de îngâmfare. Nu poți vedea ceva mai lămurit decât aceea că ereticii, acești oameni îngâmfați, afirmă fără să aducă dovezi ceea ce își închipuie că știu și o afirmă cu mai multă tărie decât oamenii Bisericii, care într-adevăr știu. Mai mult, ereticii
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a toate pe Care tu Îl batjocorești, numindu-L Fiul teslarului, pregătește acum un sicriu. Nu mult după aceea s-a vestit moartea acestui impostor (Libaniu) și a fost adus să fie așezat în sicriu. Astfel s-a arătat zadarnică îngâmfarea amenințărilor lui, iar Dumnezeu a fost slăvit”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria Bisericească, cartea a III-a, 23, 1-4, în PSB, vol. 44, p. 150) „Când Arie a venit în Egipt după sinodul de la Ierusalim, fiindcă Biserica din Alexandria evita
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să-i scrie să accepte propunerea întrucît țarina este bolnavă și, oricum, aceasta avea o distanță mai mare de parcurs de la Sankt Petersburg pînă la locul lor de întîlnire în Germania, regina a bruftuit-o într-o scrisoare plină de îngîmfare. *** Marea Ducesă a Rusiei, devenită Elisabeta Feodorovna la căsătorie și trecută la ortodoxism, a murit în 1918 în timpul Revoluției. În timpul vieții, dorea ca fiicele, nepoatele și strănepoatele ei să-i poarte numele (dacă nu primul, măcar unul dintre numele de
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
umoristică. Aceasta se datorează mai cu seamă faptului că își îndreaptă atenția către o zona tematică neabordată de colaboratorul său de la Moftul român. Cu toate acestea, grotescul personaj Moș Teacă, desprins parcă din tagma lui Ubu, își dezvăluie permanent ignoranța, îngâmfarea și grosolănia prin rudimentarul comportament verbal caragialesc, presărat cu automatisme cazone (de exemplu, în timpul propriei nunți, Moș Teacă "pe mireasă a pedepsit-o cu patru zile pluton de pedeapsă în casă"139), și nenumărate schingiuiri de termeni: "meliție", "melitar", "amoniție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
afectată - ca să devii detectivul casei la Hotel Adlon. — Ești foarte haios, am zâmbit eu disprețuitor, Îmi pui toate Întrebările astea, când deja știi răspunsurile. — Clientului meu Îi place să știe cine sunt cei care lucrează pentru el, Îmi zise cu Îngâmfare. — Încă n-am acceptat cazul. Poate că o să-l refuz doar ca să văd ce față faci dumneata. — Poate. Dar ai fi un prost. Berlinul e plin de de-ăștia ca dumneata - detectivi particulari. Rosti numele profesiei mele pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
e o limbă învățată, dar se străduiește, am venit la Paris pentru o femeie, femeia din desenele mele și ea nu e la Paris! Desenezi foarte bine, Theo! Știu! și ea prividu-mă drept cu ochii mari uimiți de atâta juvenilă îngâmfare, Am un atelier de pictură pe care l-am cumpărat în urmă cu douăzeci și doi de ani, nu-l folosește nimeni, ai putea să te retragi acolo să pictezi, Vă mulțumesc, tulburat peste măsură de această neașteptată propunere, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
primele ordine cu glasul lui aspru, pe când ieșea, și care înconjurau Curia printr-o manevră rapidă, disciplinată. Îi văzu și Sejanus, din spatele ușii de bronz deschise încă, și rămase împietrit la jumătatea drumului. Într-o clipă, bucuria lui plină de îngâmfare se transformă în alarmă. Tot mai tăcea și nu se mișcase încă atunci când Sertorius Macro, în picioare pe treptele din dreapta tronului gol al lui Tiberius, ridică mesajul imperial sigilat. Marea ușă a aulei fu închisă. Dar când Macro puse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vii un bărbat și o femeie. Mormântul nu a mai fost deschis, scheletele sunt încă acolo, iar noi trecem pe deasupra lor. Lucrătorii râdeau, fiindcă știau cum să-l sperie pe timidul egiptean. Manlius, țăranul din Velitrae, cum îl numeau cu îngâmfare rafinații arhitecți de la Roma, stătea în mijlocul noilor fundații, cu desenele în mână. În timpul prizonieratului din insula Capri, tânărul Împărat visase ore în șir în fața edificiilor proiectate de Vitruvius în De architectura și a sfaturilor sale fascinante, ezoterice cu privire la acustică. „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îmi ascult ghiorăielile mațelor și zgomotele de la masă, discuțiile și zăngănitul farfuriilor de sub mine și îmi doresc să îl văd mort, deși știu că acesta este un gând nesăbuit având în vedere circumstanțele. E un prost, îmi spun eu cu îngâmfare, un idiot mai mare decât Pfeffer. Cel puțin Pfeffer și-a trimis fiul cu vaporul în Anglia. Altă dată, eu și cu tata îngenunchem, umăr la umăr, în timp ce potrivim capacul seifului pentru mâncare pe care îl construim, și domnul Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
spre cer e prea mică și nu-mi încap aripile. De parcă ar vorbi cu mine, Doctorul nițel încărunțit care privește monitoarele spune cu voce tare: „-Nu cred că te vei sinucide!“. Și imediat sosia lui tînără continuă: „-Bă, renunță la îngîmfare! Nu suferi că ești animal ci, pentru că ai fost destul de deștept ca să descoperi asta“. V, tînăr încă arzînd pe patul de spital știu foarte bine unde bate. Iată, gînditorul iese din timp și-și construiește un spațiu fundamental. Acolo primează
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că ziua de azi nu există, că e doar un divertisment de consumat.” Tînărul V. zîmbește. Știe că oamenii par niște pigmei oniroizi. Cum dau de disperare și înțeleg că nu-și pot sparge zidul, că timpul le va șterge îngîmfarea, pretind că lumea e o capcană înșelătoare și se închid în temple sau inventează arte perfecte să le mai așeze tulburarea. Fără talent sau putere de renunțare e însă mult mai ușor să te îmbeți ca porcul, să te droghezi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
inteligentă. Eu am început să strălucesc de fericire. Adam s-a tras puțin mai aproape de mine. Deci nu mai am eu un corp de fetiță de șaișpe ani, dar încă mai pot să distrez un bărbat, m-am gândit cu îngâmfare. Mă simțeam o femeie matură și puternică, sigură pe ea, sigură de locul ei în lume. Mă simțeam încrezătoare și cu opinii, dar în egală măsură amuzantă și distractivă. Inteligentă și înțeleaptă. Sigur, totul era o aiureală. Nici cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să spun asta cuiva, dar... De-a lungul anilor, mi-am construit, cu mare dificultate o anumită... încredere în mine. Adică în pictura mea. De fapt, cred că acum e chiar foarte bună. Zâmbi. Probabil că asta îți sună a îngâmfare. — Nici gând. — N-a fost întotdeauna așa. A fost o perioadă când n-aveam deloc încredere în mine. Mi-e foarte greu... să vorbesc despre asta, dar - ei bine, s-a întâmplat în studenție. Renunțasem la slujba mea de asistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acest lucru că el era singurul om virtuos și s-a convins că ucenicii săi, prin simpla ascultare și învățare a definiției viciului și virtuții, poartă deja în sine virtutea și sînt departe de vicii. Ce nefericit orgoliu omenesc! Diabolică îngîmfare a minții care își închipuie că a îndeplinit orice bine prin sine însăși, dar care ignoră faptul că a cunoaște nu este altceva decît un principiu slab și elementar al binelui, iar binele adevărat și împlinit aparține acțiunii reale, voinței
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fie în cunoștință de cauză că Isus Cristos este singurul conducător al Bisericii și că lucrul care nu-i este mai mult pe plac și care e nedemn de ucenicul său este îndrăzneala celor stăpîniți de orbirea minții și de îngîmfare ascunsă, care, fără să fie chemați și trimiși de El, își închipuie că pot face vreun bine fie și unul mic din proprie inițiativă, în cadrul Bisericii. Ca și cum Mîntuitorul dumnezeiesc ar avea nevoie de bietele lor servicii sau de ale altcuiva
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Dansezi? Se ridică în picioare și îmi zâmbește din nou. Zâmbetul lui, care îmi părea mai devreme întors trufaș doar înspre el și înspre Anda, mă cuprinde deschis și vesel. Nu văd în el nici o urmă de ironie sau de îngâmfare, dar poate că-mi scapă detalii pentru că nu am ochelarii la mine și îl văd prin plasa semitransparentă a unei cețe. Mă uit la perechi. Anda dansează cu nesuferitul pe care l-am pocnit eu mai devreme. Ca să vezi! Ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
răzleți de cărbune. Ploaia mă mângâie leneș, cu stropi iscați, parcă, de niște valuri jucăușe. Unde e ploaia mea torențială? Mă uit la el cu atenție încruntată prin ochelari. în sinea mea, răsuflu ușurată. Nu, nu-i nici urmă de îngâmfare în zâmbetul lui, mi s-a părut doar, aseară, când îl credeam inaccesibil și antipatic. Și chipul meu e ud acum. E ud și de la stropii de ploaie rătăciți pe fața mea, și de la mâna lui udă care a poposit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să mă uit mai târziu la desen, îți promit! Eduard a pus foaia de hârtie cu grijă înapoi pe birou și s-a așe zat pe pat, lângă mine, cu un surâs lipsit de data asta de orice urmă de îngâmfare. M-a sărutat în colțul ochiului pe care mi-l frecasem furioasă. Apoi m-a sărutat pe buze, mai apăsat ca prima oară, și m-a mângâiat pe obraz. — Ce-i cu tine, ochelaristo? m-a întrebat. Ce s-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
comice numai în măsura în care amintesc aspecte similare din viața oamenilor. Pe aceasta se bazează fabulele, în care animalele sau plantele prezintă în mod deghizat defecte umane. Astfel, boul din fabula lui Grigore Alexandrescu, Boul și vițelul, provoacă râsul, simbolizând prostia și îngâmfarea, caracteristice omului, și nu animalelor. Din definiția comicului, au rezultat izvoarele lui. Unul din cele mai frecvente îl constituie contrastul dintre esență și aparență, dintre fond și formă, dintre realitate și pretenție. Lumea eroilor lui I. L. Caragiale este semnificativă în
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
mai trebuie altăceva.” Comicul de caracter reliefează defecte generalumane pe care le sancționează prin râs. Prezent în creațiile literare din diferite epoci, comicul de caracter este dominant în clasicism. Vicii cracteristice oamenilor din toate timpurile, ca avariția, ipocrizia, parvenitismul, semidoctismul, îngâmfarea, nedreptatea, sunt denunțate în comediile lui Moliere ( Avarul, Tartuffe, Burghezul gentilom), în fabulele lui La Fontaine ( Lupul și mielul, Lupul și câinele) și Grigore Alexandrescu (Boul și vițelul, Câinele și cățelul). Cele mai frecvente modalități de manifestare a comicului sunt
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
țării și întreabă apoi cu încredere: "Ce? Poate că trebuia să rămână credincioși și supuși Casei regale a Prusiei pentru acea lege care le impunea mărginiri nouă și care i-a sustras de sub arbitrariul nobilimei polone pentru a-i supune îngîmfării biurocraților prusieni? " (294). Dumneasa nici nu mă va înțelege daca-i voi răspunde în ton sec: Desigur că trebuiau să rămână credincioși. Dar dumneasa nu se mulțumește numai cu caricarea odioasă a faptelor din istoria noastră; nu se sfiește de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
el chiar de majoritatea celor prezenți și într-un mod atât de total, să nu i se mai recunoască nici un fel de merite, să se ceară plecarea lui și asta chiar în fața lui I.C. și a președintelui Consiliului de Miniștri. Îngâmfare extremă, prostie, psihologie de câine care aștepta să fie apărat de stăpânul său și el să nu zică nimic? Pesemne asta vroia să sugereze surâsul lui, că o să vă arate el nenea că ați îndrăznit să vă ridicați contra mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o tulbure pe cea ortodoxă". Superlativul intensității este completat de creștinătatea incipientă și puritatea ortodoxiei românești. La care se adaugă tocitele mituri ale cumințeniei românești ("neamul nostru n-a făcut și nici nu va face răsboaie de cuceriri, răsboaie din îngâmfare") pus în contrast cu vitejia defensivă demonstrată în apărarea pământului și a credinței, prilej cu care românii s-au ridicat veacuri de-a rândul ca stăvilarul "Europei întregi împotriva asaltului mahomedan" (p. 91). Credința ortodoxia a fost scutul neamului împotriva vitregiei istoriei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
53} se observă nu mai e de lecuit. Rămâne numai a se constata că cea mai mare parte din meritele ce și le atribuie generația trecută sunt în realitate demerite și c-ar trebui să înceteze odată acel ton de îngîmfare al progresului pospăit când alăturea cu el vedem regresele reale. [5 februarie 1881] ["ÎN "TIMPUL" AU APĂRUT... "] În "Timpul" au apărut o serie de articole, datorite d-lor G. Păucescu și C. N. Brăiloiu, asupra proiectatei modificări a articolului 409
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
opresc, și, lucru de minune !, apa ce izvorăște e totdeauna mai multă decât cea luată. Moaștele Sfântului nu fac numai minuni, ci ne Îndeamnă să și filosofăm. De ești bogat, de te mândrești și dacă‑ți este sufletul plin de Îngâmfare, Îndată‑ți potolești mândria și‑alungi Îngâmfarea când vii aici, când vezi pe mucenic, când te gândești ce mare‑i bogăția lui față de bogăția ta, și pleci de‑aici cu multă sănătate‑n suflet. Dacă ești sărac și te socoți
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]