811 matches
-
tata face o asemenea risipă, înseamnă că a vândut ceva din cereale. Când m-am uitat în căruță erau vânduți mai mult de jumătate dintre saci. Cum am fost martor la discuția dintre părinți cu o noapte în urmă, am îngăimat și eu o întrebare nevinovată: - Ai vândut bine tăticule? - Cât să-i plătim lui Beleaua am luat, dar ne mai trebuiesc bani și pentru alte cheltuieli. Poate vând și restul. - Tată, te rog, mă lași și pe mine să mă
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
sunt transfigurări melancolice, laviuri pe portativ, în tonurile vieții lui Cornel Constantiniu. Romantice drumuri sunt străjuite de urme, cumpene și meandre în viața artistului Cornel Constantiniu, desfășurată în filele cărții, de mulți ani atât de deteriorată încât cuvintele sale sunt îngăimate uneori. Îl devastează boala, aceasta-i este Golgota! Nu mai urcă pe scenă, iar aparițiile la televizor sunt din ce în ce mai puține. Micile și marile umpleri ale paharului cu amarul sau extazul, cu fascinația sau dezamăgirea, cu vinul înveselitor, uneori, au răbufnit
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
i-a deschis ușa Mircea, iar Cornel a intrat în baie de unde, când a ieșit, l-a înmărmurit pe dirijor, care și-a făcut cruce cu ambele mâini! „Tată, care ești al meu? Că m-ați înnebunit de cap!”, a îngăimat maestrul Sile Dinicu. Întotdeauna, între frații Constantiniu a fost o simțire prin puterea iubirii. Au suferit amândoi când s-a îmbolnăvit Cornel, au suferit și atunci când unghiile bolii s-au înfipt în carnea lui Mircea. Au sărbătorit împreună, la 6
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
Niște lame-arzătoare, care-mi seacă puterea; Mă frământ și mă sperii: ce-aș mai pune în loc, Dacă tu mi te-ai duce, pribegind nicăierea? Și-mi jelesc niște doruri, și mă plâng ochi de rouă - Inima-mi speriată tânguiește și-ngaimă... Tu răsari din lumină, când în suflet îmi plouă, Dulce ca o minune și mă vindeci de spaimă. Referință Bibliografică: SPAIME / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI, 28 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
SPAIME de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371126_a_372455]
-
cum așa?!... Bună ziua! Nu mă mai cunoști, eu sunt Ionică a' lui Gheorghe! - Cum? Nu cred, băiatul lui este plecat printre străini. Tu ești, Ioane? Chiar tu? Te-ai făcut domn, da' să știi, noi tot cu necazurile noastre... Stânjenit, îngăimă: oile nu-ș ce au, da-s cam betege... și dădu bice cailor. Mai strigă: - Vezi că tat-tu nu-i acasă. Tânărul învățător se-ntoarse-n loc, urmărind cu privirea căruța hodorogită, plină cu cânepă. Tresări. Dar mama, mama o să
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
clipe când directorul se apropie și-l privi în ochi zâmbindu-i discret. - Te felicit, băiete! Ai reușit la școala noastră și fiind de-al nostru, de acum ai un regim special, vei fi bursier! - Ce înseamnă asta? reuși să îngăime, bucuros cum nu-și amintea să mai fi fost vreodată în viața lui de 14 ani. - Asta înseamnă că vei locui în internat, vei mânca la cantina școlii, îți vei face lecțiile în sălile noastre de meditație și vei primi
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
arăta destul de bine cu mustața lui stufoasă și răsucită, precum coarnele unui muflon. Văzând grupul apropiindu-se de trăsură, conducătorul atelajului apăsă cu piciorul pe pedala clopoțelului de sub capră, atenționând toți trecătorii din fața hotelului. - Unde vreți să mergem cu trăsura? îngăimă Ana de emoție. - Ne plimbăm prin stațiuni. Până în Olimp și acolo mai vedem noi ce vom face. Vreau să petrecem o noapte de care mereu să ne aducem aminte cu plăcere. - Mulțumesc, Emilian. Ana îl sărută pe bărbat cu recunoștință
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
azi este duminică, am ieșit cu Magda am stat puțin prin parc pe banca, ne-am plimbat apoi m-am gandit să-ți fac o vizită, nu știam că ai de lucru. - Nu-i nimic mă bucur...Am reusit sa îngaim eu salutandu-i pe amândoi, realitatea era că mă luaseră prin surprindere eram în haine de lucru, plin de praf, pe lângă casa totul era în construcție iar ei erau îmbrăcați în haine de sărbătoare erau atât de frumoși, înfloritori. Sorin
DIMINEATA INSORITA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347989_a_349318]
-
-n toate ... XIX. RUTINA, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1076 din 11 decembrie 2013. - Omul mort e previzibil, știi tu? Pe el îl găsești unde l-ai lăsat. Nemișcat. Cu mâinile pe piept. Așa mă vrei?! - Nu, am îngăimat cu capul plecat, evitându-i privirea. Îmi era rușine de mine, de gândul meu simplu că ar trebui să îl pot găsi oricând am nevoie de el... Îi auzeam respirația nervoasă, nările umflate, maxilarele-i scrâșnind. - Nu te mai vreau
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
vorbi, bat în retragere cu vocea gâtuită. Dar el nu renunță la atac: Citește mai mult - Omul mort e previzibil, știi tu? Pe el îl găsești unde l-ai lăsat. Nemișcat. Cu mâinile pe piept. Așa mă vrei?! - Nu, am îngăimat cu capul plecat, evitându-i privirea. Îmi era rușine de mine, de gândul meu simplu că ar trebui să îl pot găsi oricând am nevoie de el... Îi auzeam respirația nervoasă, nările umflate, maxilarele-i scrâșnind.- Nu te mai vreau
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
fac cruce cu limba - fiindcă altfel nu aveam cum să fac, fără să fiu văzută - și întind o mână tremurândă către prima foaie. O întorc. - Ce număr are?, mă întreabă zâmbind încurajator. - Cinci. - Foarte bine. Cum vă numiți? - Mateescu Florina, îngaim. - Vă rog să vă luați biletul, să luați de acolo două-trei foi și să vă alegeți un loc în sală. Sau știți să faceți subiectul de la prima ochire?, întreabă cu o urmă de ironie în glas. - O să trec în sală
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
Oana mi-a spus imediat etajul și camera.. Am gasit cameră și am bătut cu o oarecare sfiala la ușă.. Câteva clipe mai tarziu din spatele ușii a răspuns o voce în care nu am recunoscut a fi vocea Oanei.. Am îngăimat totuși.. -Sărut mâna ! Mă umesc Nicu Petrescu și caut pe Oana Mincu Din spatele uși am auzit..-Oana..pe tine te caută ,unul Nicu Petrescu. Am recunoscut vocea Oanei.. -Deschide și lasă-l să intre.. Am intrat în mica garsoniera unde
DESTIN DE FEMEIE.OANA REVEDEREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348851_a_350180]
-
doua zi după ce beau ca tâmpitu’ tot felul de zoaie, să dea pântecarița-n mine când mă îndop cu smântână furată de la baba Zoica din cămară, băăă, să mă fac de căcat când, de beat ce sunt nu pot nici să îngăim două vorbe și fac pe mine, vreau să trăiesc, băăă, mă-nțelegi!? - Mdaa, te cam înțeleg și cred că pot să te ajut. Mai ales că acum ai prins și o conjunctură favorabilă. Cei de sus ne-au suspendat fondurile
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
călcâie și înclinându-se pe spate, te-am scăpat de Beda, mă’, l-am băgat iar în pământ, de unde și-o scos capul ca să ne vrăjească și să ne cumpere, mama mea care m-o făcut!» «Cum ai izbutit?» am îngăimat fără vlagă. «Cu o sticlă de răchie, Mișule, atâta m-o costat, i-am dat-o lu’ Iancsik, artificierul de la IF, ăla de pușcă la drumu’ ăl nou, către Cârlonțu...» Atunci sus, între patru pereți, singur, după atâta suferință, m-
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
tinere că pierzi trenul ... și trebuie să mă întorc singură de la gară, până nu se întuneca deabinelea.. - Păi să mergem. Mi-am agățat cureaua sacoșei pe umăr și am pornit spre gară.. Pe scurtătură era destul de aproape.. Pe drum am îngăimat numai câteva cuvinte..toate legate de posibilitatea de a ne mai întâlni la o cafea în București ... -Mai vedem noi mi-a zis, scoțând un pix și o hârtie ... .. -Scrie aici adresa de la domiciliul tău de acasă și îți scriu
DESTIN DE FEMEIE.OANA. DESPARTIREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345179_a_346508]
-
al meu, din economia de piață! --Păi, să negociem, frățioare! Tot de după gard, căciula repetă mormăiala: --Cât? Mototolea se gândi să pornească de la o sută. Era vădit că nenorocita de căciulă cu mustață nu se va urni fără cinci sute. Îngăimă: --Una! --Ce? --Sută! --Ași! --Două! --Fleac! --Trei! --Râzi de omul care vrea să te ajute? Căciula scoase și gura de după gard și începu să flecărească: de ce îți bați joc de omu’ care îți întinde mâna, când vezi clar în ce
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
Pătru se retrase îngrozit, dar tovarășul său de drum interveni salvator. - Gata, lasă-l! Nu-l mai speria! - Dacă mă rogi tu, drăguțul meu, îl iert de data asta! - Pătrule, îți prezint amanta mea! Ai văzut vreodată o drăcoaică? - Nu, îngăimă Valdescu buimăcit. - Nici să nu-ți dorești așa ceva! Diavolițele sunt afurisite și niciodată nu se întorc cu mâna goală! Acum este o excepție. - Ha, ha, ha! Ai avut noroc că n-ai căzut pe mâna mea, că te transformam într-
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
necesar a-mi împărți norocul cu acest copil pentru a-l salva, atunci, așa sa fie! Acestea fiind spuse, vă urez o seară la fel de plăcută și liniștită, la fel cum mi-ați făcut-o dumneavoastră mie! - Mul..., mulțumesc...! La revedere...! îngăimă doctorița, vizibil bulversată de cele întâmplate, de reacția și replica total neașteptată a Emanuelei, pe care o privea îndepărtându-se dreaptă, sigură pe ea, radioasă, dispărând odată cu ultimele raze ale apusului. După ce a venit de la serviciu, Emanuela a trecut în
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
revărsarea de flori, fluturi și păsări, dansau pomii în floare, dansau izvoarele cu sălcii, dansau căprioare cu iepuri, veverițe cu urși, dansau flăcăi cu fete ale căror picioare nici nu atingeau covorul smălțuit. Cum era năuc de-atâta uimire, Mărțișor îngăimă: “Pană, penișoară, în zbor lin coboară!” Cufundați în fermecata reverie, ei nici nu observară mișcările căpcăunilor de la zidurile grădinii, alergările bezmetice și semnalele lor: - Căpcă șapte, zbor inamic în sectorul tău, dreapta sus trei sute de metri! - Observat! Căpcă cinci, iau
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
i-a întrebat: -Flăcăi, beți câte-o țuică? Ei au râs, făcând semn din cap că nu vor. -Măcar câte un pahar de vin!a insistat tata. Vătaful a zâmbit, vădit jenat -Altă dată! Altădată, cu plăcere! Fâstâcit, tata a îngăimat și el: -Dacă așa vreți, faceți ce credeți! Între timp, mulțimea se înghesuia la poartă. O femeie mai îndrăzneață a strigat la tata: -Băă, lasă călușarii să joace în drum, să-i vedem și noi! Tata a privit nehotărât la
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
bună întrebare! Am o finuță aici și cunoașteți această situație. Dar, curios... De ce mă întrebați ce fac aici? Erați obișnuită să mă vedeți zilnic în ultima vreme chiar pe aici... - Mă scuzați...! Ăăă..., aveți dreptate, dar credeam..., credeam că știți..., îngăimă asistenta devenind tot mai lividă, dându-și seama că a vorbit mai mult decât trebuia. - Ce să știu?... Ce ar trebui să știu? Ce s-a întâmplat? Vorbiți odată! S-a întâmplat ceva rău cu fina mea? rosti Emanuela întrebările
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
școlărești reactivate?! Se pare că al doilea motiv stătea mai la-ndemână. Până la urmă, Papa se retrăsese în cameră, accentuând nevoia lui de odihnă atât de necesară pentru... Și zăbovi ușor încurcat, că fusese gata-gata să spună adevărul... pentru ten, îngăimă în final, destul de evaziv. Se retrăsese teatral, chicotind că le trăsese clapa celorlalți. -Ce ten?! intervenise Diplomatul total neîncrezător. S-a retras ca să-și pigulească perii albi din țăcălie și... să recitească bancurile pe tematica la zi... Așa face de pe
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
vânt după discoteci și baluri mascate. Avea stilul ei de viață prin care s-a remarcat din copilărie. Prefera liniștea în locul forfotei, așa că încercă să inventeze o scuză, dar pe moment nu-i veni nimic. - Oh, eu? Eu.... nu pot...!, îngăimă gândindu-se la o scuză plauzibilă. - De ce? De ce nu poți veni, Andreea? La niciun Carnaval nu ai participat. Acum ai ocazia sa fii alături de noi și sper că nu ne dezamăgești, zise una dintre asistente. - Doar odată în an avem
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
Dacă-mi dați sângele, vă fac nemuritori! Ha, ha, ha!... Dacă respectați pactul, nu mă ating de voi. Vă ajut cu condiția să mă recunoașteți ca regele nocturn al principatului. Voi veți fi sfetnicii mei! - Dacă nu-i altă soluție?... - îngăimă boierul cel mai gras. - Și ca să vă capăt încrederea, am să vă dezvălui locul unde puteți distruge neamul vampirilor! - Imposibil! Voi sunteți năluci... - Veți acționa doar noaptea. La timpul potrivit vă voi da instrucțiunile necesare. O anume familie de vampiri
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
masă, privindu-mă cu un zâmbet larg întins pe fața-i obosită de drumul de noapte. Am sărit în brațele lui, fără să mă fi uitat la darurile lăsate de Moșul Nicolae pe pragul ușii și abia am putut să îngaim: „Mi-ai adus ceva?” „Eu ți-am adus” - a răspuns tata serios și a continuat în timp ce cotrobăia prin servieta lui de piele jerpelită - „dar tu știi vreo poezie?” Pe vremea aceea, se obișnuia ca adulții să pună - de regulă - două
CEA DINTÂI DURERE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372612_a_373941]