885 matches
-
CEL VITEAZ - 440 DE ANI DE LA MIȘELESCU-I SFÂRȘIT, de Liviu Gogu , publicat în Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015. Cine și-a plimbat măcar odată privirea peste filele marii cărți a istoriei neamului românesc, fie ele scorojite și îngălbenite de vreme, fie încă proaspete, lucioase și mirosind intens a contemporaneitate, n-are cum să nu înțeleagă un fapt evident și anume că, indiferent cine au fost cei care au avut interese pe aceste meleaguri - de oriunde ar fi venit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
-l analizăm din punctul de vedere al „seniorului”, al asupritorului, care n-a avut, de când e lumea, interese ... Citește mai mult Cine și-a plimbat măcar odată privirea peste filele marii cărți a istoriei neamului românesc, fie ele scorojite și îngălbenite de vreme, fie încă proaspete, lucioase și mirosind intens a contemporaneitate, n-are cum să nu înțeleagă un fapt evident și anume că, indiferent cine au fost cei care au avut interese pe aceste meleaguri - de oriunde ar fi venit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
cu năduf, apoi ocoli curtea păsărilor, trecu de veceul din scânduri, înnegrit de vreme și hâit spre stânga de-ai fi zis că stă gata să se prăbușească și porni pe cărăruia îngustă, printre straturile de zarzavat - cam pârlite și îngălbenite de secetă -, spre fundul grădinii. El și Păsărilă au curțile „fund în fund”, cum îi place lui să spună. Adică fundul curții lui Păsărilă pleacă exact din fundul curții lui Clăpăugea. Cele două ... Citește mai mult - Al dracu’ Păsărilă!... Al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
cu năduf, apoi ocoli curtea păsărilor, trecu de veceul din scânduri, înnegrit de vreme și hâit spre stânga de-ai fi zis că stă gata să se prăbușească și porni pe cărăruia îngustă, printre straturile de zarzavat - cam pârlite și îngălbenite de secetă -, spre fundul grădinii. El și Păsărilă au curțile „fund în fund”, cum îi place lui să spună. Adică fundul curții lui Păsărilă pleacă exact din fundul curții lui Clăpăugea. Cele două ... V. POVESTE, de Liviu Gogu , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
porțile iadului iară cele păcate cuprins-au precum mâlul bahnelor ființele cele nevinovate... Mățău, un cartezian convins, tocmai se pregătea să-i sfarme capul cu parul când vaca, dovedind și ea ceva calități paranormale scoase un muget prelung... Mățău se îngălbeni și schimbă strategia. Îi promise lui Bibănel că-l omoară numai dacă nu-l ajută să găsească vaca și să o recupereze. În asemenea condiții, ce să mai faci!? Bibănel se alătură fiarei și cu chiu cu vai scoaseră vaca
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
se descotorosească de multe dintre lucrurile care îi aparținuseră pictorului. Începuse să scotocească peste tot și să se debaraseze de amintirile care îi produceau tristețe. Îmbrăcămintea le-a împărțit-o săracilor, câteva obiecte de mobilier au fost înlocuite, iar cărțile îngălbenite din bibliotecă aveau să fie transferate în podul casei. Făcea acest lucru cu meticulozitate în timpul liber pentru a da o nouă notă locuinței. Acum profita de timpul rămas până la întoarcerea lui Bogdan acasă și continua să golească un întreg raft
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
CITEȘTE ȘI Ultimul cuvânt al inculpatului. Vișinescu, în lacrimi, către judecători: „Vă rog să mă lăsați să mor!” Vișinescu: sfârșit de capitol. Scrisoarea unui profesor de istorie care predă la clasa a VIII-a opționalul despre crimele comuniste Între filele îngălbenite de timp ale dosarului de cadre întocmit de Securitate, există și un jurământ semnat de Vișinescu: ”Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei și ai poporului muncitor”. Un tipizat care i-a intrat direct în sânge
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut () [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
de la închisoare erau îngropați numai noaptea, fără nici o ceremonie. Am pus osemintele într-un sac și le-am adus acasă la Roman, unde le-am îngropat creștinește.” „Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei” Între filele îngălbenite de timp ale dosarului de cadre întocmit de Securitate, există și un jurământ semnat de Vișinescu: „Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei și ai poporului muncitor”. Un tipizat care i-a intrat direct în sânge
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut () [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
am cadorisit cu titlu de cetățean de onoare al Rucărului, crezând că este răsplata nimerită pentru truda sisifică de-o viață ca „salahor” al bucoavnelor, rătăcite în cotloanele de lumină îndelung zăbrelită din arhive, în miile de manuscrise și izvoare îngălbenite de timp și uitare și a căror înțelepciune, viață și jertfă a înaintașilor ni le pune, iată, tălmăcite și pline de semnificații, la îndemână. Crezând că ne-am achitat de „cota de recunoștință” pe care cei de azi i-o
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
unui medic de acolo ... -Asa este! Dar, de la cine!? În camera se lasă liniștea. -În nici-un caz nu este de la Bălaș. Nici de la fostul director. -Să recitim articolele de la cap la coadă. Începurăm să citim paginile din ziar care deja îngălbeniseră. -Am găsit, draga Țină! În mod sigur biletul vine de la medicul Curechianu. Este cel care l-a declarat mort pe cunoscutul fotbalist Niculaie, cel care după câteva ore, cu puțin timp înainte de a i se face autopsia, s-a sculat
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
bărbatu-său. După nici două săptămâni, s-a întors în satul ei din Loviște. Nemții ocupaseră deja zona până dincolo de Pitești și au început să-și organizeze administrația în teritoriul ocupat... Eu eram întotdeauna fascinat de femeia aceea din poza îngălbenită de vreme, care semăna uimitor cu bunică-mea. Față de Hobzoaica, avea, totuși, trăsături mai ferme și ochi negri, pătrunzători. Mai târziu, când am început să înțeleg de ce și bunică-mea și maică-mea îi ponegreau pe ruși, uimirea și fascinația
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
pe o mașină de scris, cu un font vechi, necunoscut unui calculator modern. Textul a fost scanat în America, adus pe un disc în țară. A urmat culegerea lui cu grijă, de la un capăt la altul, unele pagini originale fuseseră îngălbenite de vreme sau erau presărate cu ștersături și corecturi de mână. Apoi, odată fixat, textul a fost îmbrăcat în haine noi, de sărbătoare, ca să-i stea cât mai bine, așa cum o face un slujitor al cuvântului care își cunoaște menirea
PREASFANTA TREIME. O SINGURA IUBIRE DE DORU LEVI ILIOI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341574_a_342903]
-
iar planul sentimental melancolic este fixat în perimetrul teleormănean al Țigăneștilor, reușește să își exprime tumultul interior, prin similitudinea cu puritatea picăturii, care izvoraște prin vechimea seculară a unui zid mânăstiresc din România ... Ploaia, soarele, si toate ale vieții, au îngălbenit marmură albă a vârstei, iscând acel sentiment viu, meditativ, cu trecere prin profunzimea amurgului, ce cuprinde treptat malul împădurit al unei ape curgătoare căci, iată ce ne dezvăluie, explorându-și propriile adâncimi sufletești”: „Trăiesc de zece ani în Canada, si
ELENA BUICĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340551_a_341880]
-
chip să-l pot prinde, că m-am supărat și am ieșit afară din casă. Mi se pare că tot pe scăunelul ăsta m-am așezat și priveam bolta cerului care se umpluse de stele. Vedeam frunzele nucului care se-ngălbeniseră și contraxtau cu Luna care era mâncată mai mult de trei sferturi de vârcolacii nopții, că... așa încercănată cum arăta, îmi părea supărată de felul cum își arunca privirea spre pământ. La un moment dat, nu știu cum îmi vine în minte
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
din 22 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În curcubeu se ridică frunze către Cer, când vremea lăcrimează pe Toamna-giuvaier. Culoare și strălucire pun în agate, să le dea prețuire între nestemate. Luna își așterne raze reci de lumină, pe pomi îngălbeniți din crâng și din grădină. Sufletul mi se frânge de-a lor rătăcire și de jalea morții în drum spre cimitire. Copacii își plâng soartă, de frunze dezbrăcați, în ploaie mocănească necontenit udați. Că vremea doamnei-toamnă e capricioasă, de nu
CURCUBEU DE FRUNZE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341130_a_342459]
-
e toamnă iar în Cișmigiu, Stau și acum pe-aceiași bancă, și scriu...și scriu... Era atâta soare odată, și atâtea păsări ciripeau, Gândeam atunci că viața întreagă va fi iubire și speram.... E toamnă iar în Cișmigiu și frunzele îngălbenesc, Se aștern pe jos în gros covor, sub pași ce nu se mai opresc. Ici colo, vezi câte-o idilă înfiripată trecător Și oamenii care se plimbă cu pași ușori, mânați de dor... Ca o regină în hermină, apare iarna
MUZA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344330_a_345659]
-
Acasa > Strofe > Timp > LASĂ-MI TOAMNĂ Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 621 din 12 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Lasă-mi toamnă dragostea fecioară, nu mi-o-ngălbeni ca pe-un trecut, lasă-i nud tot verdele de vară, las-o cum a fost de la-nceput. Lasă-mi toamnă dragostea zglobie, nu mi-o întrista ca cerul tău de-unde pleacă întru pribegie păsări, văduvind de trilul lor
LASĂ-MI TOAMNĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343808_a_345137]
-
unei fragile speranțe care'mi netezește gândurile sumbre culegând fericiri din seva ierbii fragede și din violetul mugurilor ce își pleznesc timid înfloririle! Mai apoi... peisajul din fața privirii capătă ușor tenta roșiatică a sângerării apusului care așterne poteci de frunze îngălbenite de vreme; asta fiindcă în drumul aflat înainte, anotimpurile si-au oprit cursul firesc, ele succedandu-se după o anume lege pe care încă nu o pot desluși! Din timp în timp își deschide hăul întunecimii câte un tunel săpat
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
adastă, obligându-ne să ne apărăm, să contrazicem zvonurile infamate, anihilând puternicul sentiment de injustiție difamatoare, căutând disperați un suport solid al faptelor noastre de bine pe care să ne sprijinim căderea în afund, amintindu-ne de noi, fără a îngălbeni vegetal spre uitarea de sine. Între da și nu e așezată întreaga lume și atunci o soluție înțeleaptă poate fi lipsa de reacție, tăcerea, ignorarea, ironia ca expresie a unui total și nimicitor dispreț. În hăurile urii și calomniei (ultimul
RECURS LA ÎNŢELEPCIUNE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343455_a_344784]
-
Acasa > Poezie > Credinta > BINECUVÂNTARE PLOII Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului Binecuvântare ploii De a verii secetă cumplită, frunza în copaci e ofilită. Verdele câmpiei s-a îngălbenit, că soarele peste ea s-a topit. Rodul plantelor este compromis, pe pământ brăzdat de soare încins. Solul e chel ca după arătură și așteaptă altă semănătură. Secat este vadul râurilor, spre însetarea dobitoacelor. Iar apa din fântână a scăzut
BINECUVÂNTARE PLOII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377364_a_378693]
-
Acasa > Strofe > Atasament > E EA Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 1731 din 27 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului e toamnă și-i brumă frunze ruginii îngălbenesc pământul un trosnet, un pas, vântul mă ia cu rece o bancă sprijină intrarea parcului o intrare de bloc trântește o ușă o mașină ambalează timpul în fața magazinului de alături așteaptă, este ea se întunecă și umbrele îmbracă lumina un
E EA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377554_a_378883]
-
și să-l bombardeze pe primar cu ouă și roșii. Speriat, jetul s-a întrerupt... Abia atunci și-a dat seama de prostia cu renunțarea la acoperiș. -“Nu-i nimic!”, și-a zis el, “ Facem acoperișul la alegerile viitoare!” Fiind îngălbenit și înroșit, Gicu a fugit repede acasă să se schimbe, înjurând opoziția (locuia, cum se cuvine unui primar, în Centru, vis a vis de Biserică). Cheful a fost de pomină. Pregătiți pentru orice situație meteorologică, deoarece se punea de-o
PRIMARUL DIN ORGHIEŞTI de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378828_a_380157]
-
făcut apariția cu zile scurte și deseori mohorâte. Zilele calde s-au dus, dar soarele încă mai zâmbea printre perdeaua de nori, îmbiindu-te să te bucura de frumusețea și culoarea acestui anotimp plin de mister. Marea de verdeață se îngălbenise, iar vântul tomnatic își făcea treaba cu sârg, scuturând frunzele și așternându-le pe pământ, grațios, ca într-un dans, într-un minunat covor multicolor și foșnitor. Cum să te înduri să stai în casă când vremea este încă minunat
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378852_a_380181]
-
de mângâierea vântului nopții... Fecioarele dispărură dintrodată în ceruri și rămase iară numai el cu Zina care-l ruga să mai stea, că ea va pleca, că e singura ei noapte când poate să-l mai întâlnească...Și luna se îngălbenise de tot, bolnavă, și stelele care se prefăcuseră -n făclii aprinse, și cerul tot parcă se transformase într-un altar de biserică, și glasul Zinei, cântat, șoptit, printre buze: ... Se trezi. Strigase Zina? Venise ea oare acolo sub nuc? Ascultă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
pe-a mea o cuprinde Vreau să-mi îndrumi pașii, să mă călăuzești prin Paris, să-mi arăți fața-i cea necunoscută, și -apoi să ne- așezăm pe-o bancă în grădina Tuileries. Va fi aproape ca-n fotografia puțin îngălbenită din micul parc de odinioară: fetița cu sclipiri de aramă-n părul împletit, băiatul,timid,țeapăn, la două palme de ea. Al timpului burete nu-i atinge. Text tradus și adaptat astăzi din ebraică în română,deoarece ieri 8 iulie
CU OCHII ÎNCHIȘI/ בעיניים עצומות- VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379848_a_381177]