619 matches
-
îți va fi chiar de ești plecat, Iar dacă norii grei ne-au depărtat Prin clipa ce atârnă acum ca un păcat, Trezește-mă cu glasul tău neîncetat! DOR NESECAT Te-am privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite și topite de sentimente seci, Prin gândul neputinței mele, reținute m-am schimbat, Am răsturnat valurile care mă purtau spre alte bărci. M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet dalmat
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > MI-AI ADUS SOARELE Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2331 din 19 mai 2017 Toate Articolele Autorului Mi-ai adus soarele Autor: Caudia Bota Mi-ai adus soarele în străpunsa inima răvășită Registre îngălbenite străjuiau colțurile învechite, Din suflet ruga izvorând insistent în miez de noapte Când teama puse stăpânire pe inima neîncălzită, ”Doamne dă-mi fericirea!”ca pe o ultimă carte. Prin iarbă pașii tăi călcau prin roua de dimineață, Puful de păpădie
MI-AI ADUS SOARELE de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371368_a_372697]
-
Obsesia ta pentru sarmale mă îndeamnă să îți scriu tot despre mâncare. Am fost trei zile la Bran, cu câțiva colegi de facultate. Unde tragem cu toții o cură de mâncare, băutură și bună dispoziție, totul printre amintiri din facultate, fotografii îngălbenite și povestiri despre copii și nepoți. Enumăr așa, un pic, fiindcă te știu pofticioasă: bulz, păstrăvi, ciorbe, grătare, miel la proțap, cinci feluri de tărie, șapte de vin, zece de prăjituri ... Fiind ingineri, deci oameni care prețuiesc precizia, fiind mai
CASCADA de DAN NOREA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371569_a_372898]
-
parfum de flori și frunze tinere (Vâltoarea); Umbrele pădurilor dosnice se împreunau peste Limpejoara secată de arșița verii, încât printre bolovani noroiul uscat era cenușiu spre negru (Valea Proscrișilor); S-au dus ploile, s-au zbicit dealurile și văile verzi, îngălbenite, pline de petece roșcate ale sămănăturilor de toamnă. În pădurile ca arama s-au înfiripat, în sute de puncte, lumânările roșii ale cornilor (Vâltoarea); Fulgi rari alunecă și se aștern pe pământul înghețat. Pustiu pe uliță, geamuri luminate slab (Nimic
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Cerul sufletului plouă cu lacrimi reci, Mă inundă un potop de vagi sentimente S-au depus în mine precum sedimentele, Mă duc în valea cu suspine și tristeți. Amintirile tale sunt frunze îngălbenite, Desprinse parcă din pomul timpului perfid, S-au așternut în mine sterpe dorințe, Aud ecoul toamnei... Referință Bibliografică: Ecou de toamnă / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
ECOU DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375336_a_376665]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > ÎN NOPȚILE LUNEI Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În nopțile lunei Cuvintele se împletesc cu păsările Când frunzele îngălbenite cad la ferestre , Iar prin destrămările lente doar zările Îmi deslușesc prin ramuri șoaptele albastre ... Cu umbrele ce rătăcesc în nopțile lunei Mă plimb în trecut fără rost , Cănd aceeași amintire-n fluxul ei Îmi amintește de tot ce-a
IN NOPTILE LUNEI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375522_a_376851]
-
pun pe strune. RENAȘTEREA SPERANȚEI Toamna se frânge speranță de periplu în natură, pentru un ciclu de viață cu rodire în cultură. Peste zare se așterne a tristeței nostalgie, când din Cer, ploaie se cerne de la munte la câmpie. Natura îngălbenită intră în melancolie. Că viața e răstignită în a morții veșnicie. În întunericul ceții stinsă-i raza fericirii. Numai în copacul vieții a rămas floarea iubirii! Să ducă în primăvară, speranța vieții de mâine. Iubirea de-a-nflori iară, cu muguri
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
pe alei stimată doamnă și noi în timp alegem amintiri rămase culese din tristețe dar cine ne condamnă că-n vise moi și dulci, natura înghețase? O prea frumoasă doamnă, acum este târziu și este început de iarnă, iar frunzele îngălbenite au plâns stingher de dorul ploii. Eu aș dori să-ți scriu poeme, nimicitoare, cu povești să te-ncălzească în simțire iar tulburarea dacă-ți vine cu prețul miraculoaselor enzime ce sapă-n minți să te ferești de-acest pericol
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
că împarți cu îngerii / o altă dimineață”. Personificarea este figura de stil predilectă a poetei, reușind să dea cât mai multă expresie versului: “pomii își înghit limbile până la rădăcini / să nu-i doară nodul crescut în frunte de atâtea / frunze îngălbenite / cerul se agață de un felinar stingher și el / de cât întuneric poate încăpea între două tăceri / timpul lup flămând / stă paznic la turma de vise”(într-un august de miere). Sau: “lumina urcă treptele schiopătând” (Dragostea aproapelui) și: “inima
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
Autorului Eu te urmez peste tot agățătoare prințesă de vâsc, te îmbrac în pielea cuvintelor mele într-o limbă străină. În aromă de mentă sălbatică se risipesc mirabile sclipiri, dans al cocoșilor pe zăpadă! Îmbătare a viselor, împărțită cu melancolia îngălbenită a pădurilor... Nu scapi voit de singurătate stă înfrigurată-n poemele nopții. Nu-ți voi dezvălui nicio ipostază niciun secret al inimii. Îmi treci prin trup, treci cu teamă prin peștera săpată între plămâni cu adânci respirări; mă întrebi, mă
ÎMI TRECI PRIN TRUP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347887_a_349216]
-
Toate Articolele Autorului Da, m-am trezit devreme, Spuneai că mergem la cumpărături Îți trebuie o undita pentru coșul de stele Niște scoici ca să culegi mărgăritarele pierdute de oameni Iar ai uitat de tată, îi trebuie un colț de hartie îngălbenita să termine povestea din lagăr, Eroilor...un ofițer în retragere care să caute-n țărâna vremii amintirea ofițerilor pierduți printre rujuri de țipă de la „Cultul eroilor” Ce țară ciudată și România....să nu aibă ofițeri-eroi Da, da ai dreptate să
LA PIAŢĂ de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347875_a_349204]
-
spre senectute este eliberată de pofta averii iar dorința de a evolua devine cu mult mai puternică decât cea de a câștiga bani din scris sau din orice altă activitate artistică. Mirosul florilor, cântecul păsărilor, un amurg de vară, frunzele îngălbenite ale toamnei sau ghioceii primăverii te fac să fii una cu natura pe care abia acum ai timp să o contempli, să o înțelegi în toată frumusețea ei și să dorești a o imortaliza în versuri târzii sau în cîteva
EU NU CRED ÎN BATRÂNEŢE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347327_a_348656]
-
te zbați ... culoarul îngust cu bolta rotundă te îmbie, pășești cu neîncredere, în urmă, ușile se închid ca o trapă, becurile se sting, puterile cresc. Nu-i speranță de revenire ... inevitabila trecere. Povestea unui chip estompat, imortalizat într-o fotografie îngălbenită, decolorată de vremuri, rătăcita la biroul cu obiecte pierdute. Imaginația creează lumi paralele în alte dimensiuni.. Camelia Constantin Ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Calator.. / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 753, Anul III, 22 ianuarie 2013. Drepturi de Autor
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
pe alei stimată doamnă și noi în timp alegem amintiri rămase culese din tristețe dar cine ne condamnă că-n vise moi și dulci, natura înghețase? O prea frumoasă doamnă, acum este târziu și este început de iarnă, iar frunzele îngălbenite au plâns stingher de dorul ploii. Eu aș dori să-ți scriu poeme, nimicitoare, cu povești să te-ncălzească în simțire iar tulburarea dacă-ți vine cu prețul miraculoaselor enzime ce sapă-n minți să te ferești de-acest pericol
STUDIU PSIHOSOMATIC. SINESTEZIE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346392_a_347721]
-
în felul ei, mai simplu, mai potolit, că și cu ea lucrurile stau exact la fel. Fusese sinceră până-n adâncul sufletului. Era un adevăr care trebuia spus. Maur iradia de bucurie. Exuberant, ridică de jos un gândăcel pe o frunză îngălbenită și-i zise: - Vezi tu ce culoare are cerul? La fel sunt și ochii Oanei. Superbi ... nu-i așa?, îl lăsă ușor în iarbă și o sărutase cum n-o mai făcuse nicidată. Oana râse ștrengărește și adăugă: -Știi tu
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorata. Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea iar în
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
cu ciutura de lângă troița de o mai fi.... Că cine o avea suflet să dărâme o Sfântă Troița ! Ce apă dulce și rece ne astâmpăra joacă,măicuța dragă...“ citea Olia cu greu, cuvintele scrise cu mâna tremurânda pe o foaie îngălbenita de caiet. “...în dosul casei erau salcâmii ce ne amețeau în luna lui mai cu mirosul lor . Iar mai la deal, pe coasta aia bătută în raza de soare ne tăvăleam noi băieții prin iarbă grasă. De ce m-o fi
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
român necăjit și înstrăinat! Ca niște puiuți pribegiți am ramas ... Ne mai îndulceam amaru cu graiul și cu cantul nost.... Da 'îi mulțămesc lui Dumnezeu și acucă n-or uitat copii mei vorba noastră... “ Iar pe alta foaie mai îngălbenita față citi: “Nu mai am nădejde...Nu mai am nădejde Doamne!O să mor prin locuri străine fără să mai trec Prutul! E vară lui'957 și eu tot departe de .... -Ce o fi vrut să scrie aici că nu se
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
prinsă de placaj prin două găuri. Nu era prea lata bucată de lemn, așa cât un lat de piept. O puteai ușor prinde de dupa gât...gândi Olia . -Ce o fi asta?!!!!se miră față...Caută cu înfrigurare răspunsul printre foile îngălbenite....printre cuvinte printre rânduri... Inima ba îi bătea să sară din piept ba îi stătea a moarte...Un tremur ușor îi trădă emoția. Cuta de pe frunte se adânci... Într-un târziu putu citi, încet, o dată ....și încă o dată cuvintele răsfirate
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
în bășcălie, arătându-l cu degetul. Noi râdeam cu lacrimi de faptul că fratele nostru Vulpe a dat peste o vulpe pe măsura lui, în timp ce el era serios și părea cam lovit în amorul sau propriu, rozându-și concentrat colțul îngălbenit al mustății. Va urma Referință Bibliografică: INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2014, Anul VI, 06 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
la clipe fericite. Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape, Mirosul lor te-mbată, îl ai în nări de-acum, Dar aspre răni în suflet aleargă să-ți îngroape Mărunta-ți fericire, cum praful de pe drum. Rămân îngălbenite, doar file de poveste Din alte vremuri line, din care te-ai desprins, Arar privești la lună, ea pare să te-aștepte Cu stelele cunună, pe cerul necuprins... Referință Bibliografică: Deșertăciune-i viața / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DEŞERTĂCIUNE-I VIAŢA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372725_a_374054]
-
de Gabriela Mimi Boroianu 21.01.2017 Aceeași toamnă cade peste noi Cu brațe reci de ceață timpurie Un ochi de cer a amorțit sub ploi... Și suflă vânt-o tristă pledoarie. Au dezertat din viață frunzele Aleargă pe alei îngălbenite, Pe fruntea unui deal cu buzele Pecete pun brumele despletite. Doar ție nu îți pasă... unde ești Nu-s toamne, vânt și nu e supărare! Amară-i clipa din care lipsești Și-n baierele sufletului doare. Citește mai mult Sub
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
mai mult Sub bruma dureriide Gabriela Mimi Boroianu 21.01.2017Aceeași toamnă cade peste noiCu brațe reci de ceață timpurieUn ochi de cer a amorțit sub ploi... Și suflă vânt-o tristă pledoarie.Au dezertat din viață frunzeleAleargă pe alei îngălbenite,Pe fruntea unui deal cu buzelePecete pun brumele despletite.Doar ție nu îți pasă... unde eștiNu-s toamne, vânt și nu e supărare!Amară-i clipa din care lipseștiși-n baierele sufletului doare.... XVI. MĂRTURISIRE, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
vară și ale începutului de toamnă. Mi-ai ascuns cărările tainice care duceau spre tine, de aceea nu reușesc să te regăsesc. Ochii, cu vederea slăbită, nu mai pot urmări cărarea-ți secretă, ce se pierde sub covorul de frunze îngălbenite ale toamnelor trecute. Te caut cu disperare, liniște, mi-e dor de tine, mi-e tare dor! Caut un liman unde să pot respira și iubi, semăna și culege, risipi și aduna, munci și odihni, un loc curat și liniștit
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375736_a_377065]
-
de praful uitării, sub care cărțile și albumele cu poze vechi de familie au tânjit luni de zile după o mână caldă și iubitoare care să le mângâie coperțile și să le răsfoiască în căutarea tainelor ascunse între paginile lor îngălbenite. Focul în soba mare de teracotă din odaie a înviat și el în această seară de decembrie și duduie vesel trosnind și luminând încăperea cu scânteieri jucăușe. Umbrele lucrurilor s-au trezit din amorțire și prind să danseze fericite pe
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]