545 matches
-
ori de câte ori scrii sau vorbești despre splendoarea graiului românesc. Pentru cei departe de casă, dar și pentru cei de aproape, este balsam pe rană, izvor celor însetați, mângâierea celor întristați dar și rugăciunea neprihănitului credință celui fără de speranță. Este dorul mamelor îngemănat cu al copiilor. Dorul soților, soțiilor sau al copiilor rămași singuri. Ea este oful, suspinul dar și bucuria românului exprimată prin cântece de bucurie sau prin cântece de jale, dar mai ales prin doine. Limba Română este raza binecuvântată care
GÂNDURI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376569_a_377898]
-
Plângând de dor în palma umbrei tale De câte ori se furișa grăbită Spre alte lumi... Pe trepte abisale Suișului îi fluturai iluzii, Țipând din răsputeri s-audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Purtând chemări tăcute prin spații siderale Din nemișcata geană mai pică câte-un dor, Și tot ce mai rămâne se scutură-n petale. Prin vise ne mai umblă speranțe rătăcite. Frânturi de timp adună ce-a mai rămas din noi Îngemănând puterea în clipe neclintite Dorinței nesfârșite de-a fi mereu în doi. E prea departe locul și calea mult prea lungă, S-au dus prin poarta vieții temutele iubiri. Doar neumblate gânduri ar mai putea s-ajungă Acolo unde timpul
ACOLO UNDE TIMPUL ÎNGROAPĂ AMINTIRI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373130_a_374459]
-
mult și mai tare, iar simpatia și prețuirea publică pentru el cresc, așa încât se prezintă ca un punct de reper și ca o referință bine așezată ori corect amplasată... De ce? Pentru că “inițiativele lui, căci este un om la care se îngemănează gândul cu acțiunea, sunt marcate de o mare doză de noutate, ceea ce face, prin forța lucrurilor, să se opună rutinei canonizate și banalității leneșe. De aceea, el ni se înfățișează ca un biruitor și deschizător de drum, dar aflat pe
DAN PURIC – O ÎNTRUCHIPARE A PROVIDENŢEI DIVINE ÎN MINŢILE ŞI SUFLETELE OAMENILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372138_a_373467]
-
se bănuiește a se fi și împlinit. Dar nu împlinirea iubirii este importantă cât trăirea acesteia în tainița sufletului ei. Aceste poeme par a fi scrise nu pentru noi cititorii, ci doar pentru cei doi îndrăgostiți ale căror suflete sunt îngemănate aici pe pământ, dar pe veci unite în eternitate. Par a fi suflete pereche ce s-au găsit pe pământ doar pentru a se recunoște dincolo de spațiu și de timp. Nu știu dacă Corina Dimitriu își înțelege pe deplin poezia
“SUFLET CA UN CER MÂNGÂIAT DE LUNĂ” CORINA DIMITRIU – “ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI”, EDITURA ROVIMED PUBLISHER, BACĂU, 2014 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372191_a_373520]
-
nedorite-triste circumstanțe Participăm empatic la durere prin prezentări de condoleanțe... E trist și dacă se întâmplă la vârste chiar înaintate Să ți se-aducă vestea-trăsnet că ai rămas fără de frate... Chiar dacă voi nu ați fost gemeni, în toate-ați fost îngemănați Să vă aveți unul pe altul și-n viață să vă ajutați ! Poate că fără voia voastră au fost vreodat ' disensiuni Moartea pe toate-o să le spele...rămân 'cele comuniuni ! Ce poți să spui lângă durerea când fratele tânăr
PARTICIPĂM EMPATIC LA DURERE... de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379664_a_380993]
-
nemurite ce-o să-nfrunte./ Grăbit, pe cărăruia de Lumină, / Am însorit pe-acei ce, dragi îmi sunt,/ Boboc al fericiri pe pământ/ Rodi-voi sentimente ce alină./ Iubirii cu iubire voi răspunde, / Extaz voi dărui eu, Dorador,/ Lăuntric dor ”l-îngemănând cu dor,/ Brodând fior din lacrime rotunde. / O, Creator al celor întâmplate,/ Brinda-voi pentru Tine și părinți, / Onirică-i fiirea-mi, Tu m-alinți,/ Credinței Tale, Calea, voi străbate”. (Boboc al fericirii, pag.3). M-am oprit asupra acestui acrostih (TONI
CĂRTICICĂ PENTRU TONI DE MARIA NICULESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379796_a_381125]
-
împărțim azi victoria. Mie îmi revine meritul de a fi avut dreptate atunci când am descoperit o sensibilitate aparte în versurile acestei autoare: “Valentina aleargă pe câmpul poeziei cu exuberanța tinerească, lăsându-se vânată de ispite, dorințe, iluzii, vise - toate frumos îngemănate într-un buchet de versuri line, de o sensibilitate aparte, un mănunchi de versuri fine, care vorbesc de la sine : : « Tot ce scriu, scrie sufletul meu/ Pictând speranțe și vise,/ Într-o lume grăbită, / De fiecare dată...gând încolțit,/ Cu care
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
incredibilă, chiar revoltătoare. Tabăra este amplasată pe colțul unei plaje imense cu nisip alb, ca pudra, între șiruri răzlețe de palmieri, arbori de cacao și mango, învăluiți în acel verde-smarald unic ( imposibil de comparat cu altceva! ) și marea albastră-verzuie, turcoaz, îngemănată cu cerul. N-am prins până acum un apus mai frumos ca acesta, un Soare roșu ca sângele, care se scurge în nuanțe de negru spre albastru și violet printre nori albi și pufoși ca zăpada, ceva comparabil cu paleta
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
de-ntrebare / cum ramurile spre rodire / se grăbesc / să mă-nuntesc cu iarba din răzoare..." (Adună-mă dintre cuvinte). Și chiar dacă: "azi / cuvintele mi-au cumpărat / tăcerea..." (Toamne răstignite-n cer...), poeta trece dincolo de cuvinte, abandonând interdicțiile, spre a se îngemăna cu timpul: " Eu te citesc în povara / secundelor / ce zac îngemănate / în aceeași așteptare târzie... "(Povara secundelor). Actul poetic solicită o concentrare deosebită, o ieșire din comun. Gradul de sensibilitate al poetului, capacitatea sa de a face să reverbereze trăirile
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
privirea”, îi „adulmecă flămând trupul”, căutând s-o ajungă din urmă. Conștientă de atotputernicia acestui „zeu tăcut”, poeta adoptă o atitudine normală, căci, indiferent de particularitățile noastre individuale, suntem plămădiți la fel, fiecare dintre noi trecând prin etapele vieții, strâns îngemănate cu anotimpurile. Am în vedere copilăria asociată primăverii, tinerețea și maturitatea asociate verii și toamnei, în timp ce vârsta înaintată, ca să folosim un eufemism, adică bătrânețea, o asociez iernii. De aceea întâlnim, uneori, la Valentina Becart, acorduri minulesciene ca în versurile poeziei
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
unde totul pare atât de viu, viața freamătă, se aude parcă și seva cum urcă în copaci, cum plesnesc mugurii, cum roiesc albinele ”și cum cântă cucu-n luncă”... Lirismul poetului vibrează în această atmosferă de basm, de caldă lumină, îngemănându-se cu gingășia și frumusețea din jur. Și pe iarba ce-abia iese / din pământul dezghețat / să mă-ntind, să privesc cerul,/ și sa-dmir pe el cum zboară / cârduri de cocori, ce-anunță / că e iarăși primavera.” Nu puteau să
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
în egală măsură, planului existențial și planului cunoașterii. Retorismul poemului sugerează o altă concepție despre artă decât a înaintașilor. Chiar dacă elementele construcției sunt cunoscute, le plasează în contexte noi și le conferă sensuri neașteptate. Pentru poet, iubirea și creația sunt îngemănate, tot astfel cum el însuși aparține, simultan, planului existenței (condiția umană) și planului cunoașterii (condiția de creator): „Tu, tu, tu, amânată rămâie Tăcerea, visul Poetului s-a spulberat, tu, îmbrăcată ca o mireasă în oglinzi de zăpadă mi te-ai
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
primăverii! La ceasul când pe obrazul țării alunecau, una... după... alta, lacrimi mistuite în văpaia indolenței, eu nu puteam decât să-mi accelerez pulsul până se transforma în bătăi de aripi și uneori mai departe, până când bătăile de aripi se îngemănau taciturn și nocturn, undeva, într-un nor, cu zborul îngerului meu păzitor. Acuma, cum stau așa, culcat pe spate în sicriul ce mă poartă spre mine însumi, iată, pot să-mi număr mai bine stelele și păcatele, zâmbetele și visele
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
nu doar în virtutea rutinei, ci sub presiunea aceluiași necunoscut încărcat cînd de spaime, cînd se serenitate. Crăciunul copilăriei noastre a captat, deopotrivă, imensa poftă de sfințenie și de petrecere. Totul pe un fundal fabulos-decorativ. Sărbătoarea pioasă a nașterii Domnului se îngemăna, atît de fericit, cu scenariul vag-păgîn al eresurilor. Peregrinările înfiorate pe la ferestrele mîngîiate de nămeți au rămas intacte în mirifica noastră amintire. Azi? Ce farmec mai are înălțatul stelei cu liftul? Și totuși... Acum cîteva seri, spre miezul nopții, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
multicentenare. De aici, de la cota zero, atît de frecvent și mirific inundată de apele mării, ochii văd ce n-au mai văzut (și, probabil, nu vor mai vedea) niciodată: plăsmuirea din piatră a omului, într-unul din momentele lui astrale, îngemănată cu divinitatea mării, cerului. Bazilica San Marco, palatul dogilor, campanilla: reperele auguste. Aici voi veni atunci cînd labirintul orașului, cînd șuvoiul mărșăluitorilor mă vor sufoca chiar și de cîte două, trei ori pe zi. Miezul nopții, aici, în San Marco
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a „dacilor liberi”, a Basarabilor, Mușatinilor și a „nației române” etc., iar versurile alunecă uneori în convențional și circumstanțial. În al doilea rând, D. e un poet al suavității și purității florale (volumul Noapte de grație, 1982, este relevant), temă îngemănată cu aceea a feminității, al cărei devot este himericul. Fantastul rupe trandafiri din parcuri, „Pe care îi împart femeilor frumoase / Cu mers legănător, cu gene somnoroase”, în vreme ce „eu supus sunt să plătesc amenzi / Și ele știu, și-mi ies în
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
cu versuri Camil Petrescu, Al. A. Philippide, Ion Pillat, Perpessicius, Ion Minulescu, Camil Baltazar, ilustrând deschiderea largă a revistei către variate formule literare, în contrast cu negativismul programului său inițial. Însuși Ion Vinea promovează în lirică un modernism moderat, în care sunt îngemănate elemente constructiviste, dadaiste, expresioniste, simboliste, futuriste. În proză, tendințele novatoare sunt mai marcate, iar formulele tradiționale aproape absente. Ion Vinea se distinge prin scrierea fantastică Paradisul suspinelor și prin alte schițe cu caracter parodic, unele inspirate de precursorul avangardismului, Urmuz
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
precumpănitoare majoritate, aceste interese rămaseră cu totul nereprezentate și puse la discrețiunea și bunul plac al boierimii, care din parte-i păzea cu gelozie și în mod unilateral numai înflorirea proprietății mari de pământ. Iar acolo unde guvernul e strâns îngemănat cu interesul unei singure clase nu prea poate fi vorba de-o îngrijire egală pentru interesele vitale a celorlalte clase. C. Poporul de rând, dar mai cu samă partea lui precumpănitoare, țărănimea, era supusă boierilor în privire autoritativă și civilă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
europene cunoscute apar în jurul anului 1100 și se împrăștie rapid în toată Europa de Vest. Unele au fost creeate de către autorități, altele la inițiativa propriilor membri. Interesantă este mutarea atenției către dimensiunea politică căpătată de acestea. În ghildele meșteșugărești, misterul meșteșugului este îngemănat cu dinamica grupului de presiune; abilitatea și răbdarea, de care depind viața și progresul, sunt sprijinite de aceeași legătură socială specifică. Deși s-au dezvoltat inițial din grupuri cu caracter social și religios, ele erau caracterizate mai întâi de interese
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
până la a face afirmația că identitatea colectivă, relațiile de proprietate și sistemul legal specifice unui grup alcătuiesc o singură arie de cercetare și nu trei arii distincte (Schlee, 2000: 6) Într-adevăr, pentru că viața celor din rural este atât de îngemănată cu tot ceea ce ține de pământ, identitatea colectivităților din rural, are un puternic substrat care este proprietatea funciară. Din acest motiv, întrebările legate de relația cu pământul nu au lipsit din studiul de caz pe care l-am realizat pe
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
e inutilă. De altfel, M. poate fi considerat unul dintre cei mai importanți scriitori balcanici români, în sensul echivalării acestui balcanism cu ironia. Mărturie stau volumele de poezii, întâiul dintre ele, Capricii (1929), remarcat de Perpessicius și datorită faptului că îngemănează, original, „fantazia” de sorginte eminesciană cu eludarea ludică a morții, așa cum se va întâmpla și în Coarde vechi și noi (1936). Aptitudinea pentru jocul liric, lexical și ideatic i-a adus lui M. eticheta de poet bizar, grav și ludic
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
26. Din acest motiv, revoluția din decembrie 1989 nu a putut propulsa figuri emblematice ale societății civile, ci doar ale aparatului comunist. Ceva mai inspirată a fost categoria elitistă a „călugărilor“. Erudiții au fost egali cu ei înșiși, preferând izolarea îngemănată cu orgoliul superiorității lor profesionale, morale ori, după caz, spirituale. Prin această metodă ei vor salva cultura autentică, fără să afecteze prin nimic bazele sistemului. În schimb, negocierea contractului dintre putere și societate a fost apanajul negustorilor. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
romantică la sonetul-frază unică și la sonetul „vers de vers”), hermetizând sensurile viziunilor poetice sub strălucirea metaforelor baroce, riguros, sever în arhitectura de ansamblu a poemului și risipitor de metafore încastrate în ansamblul simbolic, poeta doctus și poeta laureatus, D. îngemănează conștiința lucidă a actului artistic cu o imaginație vizionară prin care depășește ca amploare pe toți contemporanii săi. El face parte din familia puțin numeroasă a poeților pentru care inspirația nu este de natură emoțională, ci intelectuală: „- Din ce se
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
se bazează pe număr: numărul, atunci când este descoperit în interiorul realității, are funcția de a conduce spre lucrurile imateriale prin intermediul celor materiale. Într-adevăr, numărul nu e legat de lumea materiei, ci de cea a sufletului, tinde la infinit și e îngemănat cu imaterialul, deci cu spiritualul. Numărul dă valoare timpului și stabilește raporturile dintre diverse mișcări, așa că trebuie considerat baza oricărei științe. Așa cum unul este etern și imuabil, tot așa sunt eterne și imuabile și numerele. Poate tratatul despre muzică fusese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]