2,826 matches
-
-se, o pornește în jos pe scări înspre hol, înspre patul ei, devenind tot mai scundă pas cu pas, până când creștetul ei, cu părul de un negru accentuat, dispare în întregime. Miss America a noastră e și ea pe aiurea, îngenuncheată în fața unei clanțe, încercând să descuie închizătoarea. Sau trage de maneta vreunei alarme care știm că n-o să funcționeze. Mulțumită Reverendului Fără Dumnezeu. Lumina roșiatică se reflectă din reportofonul Contelui Calomniei. Agentul Ciripel își trece videocamera de la un ochi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
adorăm pentru că ne torturează, domnul Whittier oftează. Privind leșul, își duce o mână tremurătoare la gură și cască. Privind leșul, Directoarea Tăgadă își mângâie pisica din brațe, al cărei păr arămiu-portocaliu se așterne peste tot. Baroneasa Degerătură și Contesa Clarviziune îngenunchează deasupra trupului lipsit de viață. Nu plâng, însă ochii lor sunt atât de măriți încât se vede albul jur-împrejurul irișilor, așa cum ai face ochii mari în fața unui loz câștigător. Privind leșul, Sfântul Fără-Mațe mănâncă spaghete reci dintr-o pungă argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că vine diavolul după el. O să țipe după ajutor. O să intre în comă. Și-o să moară. Sfântul Fără-Mațe, cu termenii lui complicați despre peritoneu, duoden, esofag, o să știe el cum se numește oficial ce s-a întâmplat. În versiunea noastră, îngenunchem lângă patul domnului Whittier, să ne rugăm pentru el. Săracii de noi, nevinovați, flămânzi și închiși aici, dar rugându-ne totuși pentru sufletul tartorului nostru. Apoi un dizolv ușor, contururile devin neclare și luăm publicitate. Asta-i într-adevăr o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lipit gene lungi. I-au lipit o perucă glamour, de femeie seducătoare din anii ’40, al cărei păr roșu e atât de mătăsos încât nici nu-l simți printre degete până când cineva îți spune „Ia-o, mă, mai ușor...”. În timp ce îngenunchea lângă manechin și își rășchira unghiile date cu ojă roșie pe pieptul lui, directoarea agenției, directoarea Sedlak, le-a spus că toate păpușile astea sunt turnate după masca mortuară a unei tinere franțuzoaice. — E o poveste adevărată, le-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scot pe Betty Suflătoarea din valiza ei de plastic albastru. O așează pe linoleum. Îi tamponează gura cu apă oxigenată. Procedura standard de igienă. O altă prevedere locală. Directoarea Sedomnulak își așează palmele în mijlocul pieptului lui Betty. Pe stern. Cineva îngenunchează ca s-o prindă de nas. Directoarea apasă pieptul de plastic. Și tipul aflat în genunchi, cu buzele lipite de buzele de cauciuc ale lui Betty, începe să tușească. Se lasă pe spate, pe călcâie, tușind. Apoi scuipă. Pleosc, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scrie „Cinema Capitol”. Pe altele: „Teatrul de Vodevil Neptun”. Pe altele: „Biserica Sfintei Întruniri”. Pe altele: „Templul Mântuirii Creștine”. Sau: „Adunarea Îngerilor”. Sau: „Cinema pentru adulți Capitol”. Sau: „Teatrul burlesc Diamant”. Toate locurile astea aveau aceeași adresă. Aici oamenii au îngenuncheat în rugăciune. Și au îngenuncheat în spermă. Toate țipetele de extaz și groază și mântuire încă prizoniere și înăbușite între pereții ăștia de beton. Ecourile lor răsună încă aici, cu noi. Aici, în paradisul nostru prăfuit. Toate poveștile astea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Teatrul de Vodevil Neptun”. Pe altele: „Biserica Sfintei Întruniri”. Pe altele: „Templul Mântuirii Creștine”. Sau: „Adunarea Îngerilor”. Sau: „Cinema pentru adulți Capitol”. Sau: „Teatrul burlesc Diamant”. Toate locurile astea aveau aceeași adresă. Aici oamenii au îngenuncheat în rugăciune. Și au îngenuncheat în spermă. Toate țipetele de extaz și groază și mântuire încă prizoniere și înăbușite între pereții ăștia de beton. Ecourile lor răsună încă aici, cu noi. Aici, în paradisul nostru prăfuit. Toate poveștile astea se vor sfârși cu povestea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
magnifică, orga și corul au cântat dumnezeiește, marșul nupțial a sunat ca din ceruri iar tânărul a simțit că îndoielile lui se clatină, că există, într-adevăr, ceva și el nu a avut timpul sau ocazia să afle ce anume. Îngenuncheați pe scăunele în fața altarului, Luana diafană în rochia albă de mireasă, Ștefan de o frumusețe unică în costumul negru, ei și-au jurat, în fața preotului și a lui Dumnezeu, fidelitate, iubire și înțelegere la bine și la rău iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Turnă în paharele mari de pe noptieră și ea bău cu sete, printre sughițuri. Mai vreau unul! Ai să te îmbeți, Luana... Și ce dacă! Vreau să fac, într-adevăr, ceva rău, să ai motive reale pentru a mă oropsi. Rosti îngenunche lângă ea și-i prinse mâinile, lipindu-le de fruntea și de buzele lui fierbinți. Luana, nu pot să-ți spun în cuvinte ce e în sufletul meu. Nu mă pricep la vorbe și tu nu mi-ai dat nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
c-aș putea să te pun într-o astfel de postură față de colegii tăi? Se simți, dintr-o dată, neputincioasă, inutilă, lipsită de spațiu. O durea, fizic, răutatea, ipocrizia, lipsa de Dumnezeu a celor din jur dar cel mai tare o îngenunchea prostia bărbatului ei. Se retrase în dormitor, își ascunse fața în pernă și începu să plângă. Poate că Noia era prost, nebun ori gelos fără măsură, dar avea o inimă sensibilă de copil orfan și el nu putu să suporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și mai aducea-aminte. Știa că, de fiecare dată, se așeza în aceeași băncuță, lăsându-l s-o aștepte lângă ușă. Acum parcurse drumul pe care-l urma ea. Se îndreptă spre băncile din dreapta și se așeză în față, aproape de altar. Îngenunche și privi trupul lui Iisus, răstignit pe cruce, simțind, pentru prima dată, nemărginirea suferinței Dumnezeiești. Nu avu curajul să se mai plângă, să mai implore. Se bucură, doar, de liniștea și mântuirea sălașului. În tăcerea deplină din jur, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai pierdut fără speranța că l ai mai regăsi vreodată? Apoi a dat din umeri și s a apucat să explice că nici nu-i trecuse prin cap că avea să se Întâmple așa ceva. și-a amintit cum arăta Din Îngenuncheat În stradă, Înconjurat de soldați, slab, Înfrânt, șubred, tăvălit În praf. și, cu toate că Își dădea seama că de fapt lui Din nu-i păsase de el, nu reușea să scape de un sentiment de vinovăție. Îl părăsise, Îl lăsase să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
M-a cuprins un fel de greață și eram paralizat de spaimă. Voiam să urlu, să-l strig pe frate meu, să spun: Opriți-vă, opriți-vă, dar nici nu m-am mișcat și nici n-am deschis gura. Am Îngenuncheat pe banchetă cu fața la orfelinatul care se pierdea În depărtare. Se ridicase un nor de praf care Îngălbenea totul, copacii, totul. Apoi... șșșt, Johan, Johan, te rog liniștește-te. Farah i-a mângâiat fața udă. Apoi l-am văzut, l-am
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că le ceartă, când schimba pământul dintr-un ghiveci umbla printre rădăcini, fără nici o teamă că le-ar putea frânge, că le-ar putea pricinui vreun rău, trăgea de firișoarele ce împânzeau pământul îngrămădit în ghiveci, o vedea cum stă îngenuncheată pe cimentul din balcon, umblând cu pământul, vorbind din când în când ca de una singură, încetișor, tainic, nu așa de puternic cum le vorbea lor, oamenilor. Nicăieri nu înfloreau trandafirii japonezi mai frumos decât la ea, micul copac dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cameră plutea un miros incitant, închis. Înțepenită acolo în pag, Carmina avea senzația că se află într-un sanctuar, obiectele, lumina, toate parcă-i aminteau de cineva mort, o copleșea un sentiment de religiozitate, aproape avea convingerea că trebuie să îngenuncheze și să se roage. Alături de ea, privindu-i camera, Ovidiu a început să surâdă, cu superioritate, a presupus Carmina și l-a întrebat iritată, înciudată pe platitudinea lui: Ce găsești tu de râs? Nu râd sunt doar înduioșat, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se ridică din fotoliu, se plimbă de acolo, acolo, nervos, ca un leu în cușcă, șuvița desprinsă mai înainte din pieptănătură se zbătea pe frunte. Pe urmă chipul i se schimonosi de-o umbră de descurajare. Se opri lângă ea, îngenunche serios în fața fotoliului, își sprijini de genunchii ei pieptul, cu palmele îi cuprinse spatele, o aplecă spre el, până când reuși să-și așeze pe umărul ei fruntea. Stătu acolo, în tăcere, învins. Pe urmă se îndreptă ca să o poată privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sperai să fii tu acela? îl întreba Adrian. Judecând după expresia întipărita pe chipul lui Șam, nimerise în plin. — Hai, măi, Adrian! îl lua Șam cu binișorul. Sunt prietenul tău de-o viață. Fă-o pentru mine. Te rog! Și îngenunche teatral în fața lui. Apăru și Eleanor, de data asta într-o rochie largă din bumbac. — Ce se-ntâmplă aici? întreba ea surâzătoare. — Șam pune un premiu pe capul lui Fanny Tarrant și-mi oferă mie rolul asasinului plătit, îi explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Eleanor pufni într-un râs sarcastic. — Vai de capul ei. Ce comună ar mai fi ieșit cu doi scriitori în ea! — Dar Adrian a observat că tu, în sinea ta, tânjeai după vechile certitudini burgheze. Pun pariu c-a și îngenuncheat în fața ta, nu-i așa? — Șam, nu-mi face nici o plăcere să discut despre vremurile alea! i-o reteza Eleanor pe un ton vehement, părând aproape furioasă. — Bine, fie, zise Șam, ridicând mâna într-un gest împăciuitor. — Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
puterile. De ce naiba nu cânta și el la chitară ca toată lumea? De ce nu avea degete scurte și păroase, strălucind de inele? Patul era la un pas de ei. Timpul trecea și, spre disperarea ei, strânsoarea lui Începuse să slăbească. Atunci Îngenunche din nou, obligându-l și pe el să facă același lucru. Ți-e frică? Întrebă ea mângându-i fruntea. Sau crezi că e prea ușor și nu merită... Eu zic să Încerci... El roși și Își lăsă fruntea pe umărul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
așezate pe un cearceaf alb: capul, șuncile și trunchiul Împărțit și el În două părți egale. Într-un lighean uriaș se vedea clipocind Încă sângele, În altul luceau stins măruntaiele. Ăsta-i! Ăsta-i! Începu să strige domnul Gusti Careja Îngenuncheat lângă porc. Ai vreo dovadă? Întrebă conform obligațiilor de serviciu unul dintre polițiști. Inelul din bot. E din argint și cu inițiale: G.C. Puteți verifica. Verificarea s-a făcut pe loc la lumina unei lanterne din dotarea poliției. Până aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în piept kilometri după kilometri de cer albastru de savană. Am numărat până la zece, apoi am ridicat privirea din podea. M-am proptit în coate și, când asta mi s-a părut în regulă, m-am săltat în genunchi. Stăteam îngenuncheat la picioarele patului dublu dintr-un dormitor. Un dormitor ticsit cu toate lucrurile necesare de obicei unui dormitor. În colț era un șifonier. O noptieră cu o întreagă colecție de pahare cu apă de vechimi diferite și-un ceas deșteptător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spațiul dintre frigider și piesele de mobilier. Toate, semne ale trecerii cuiva. Ale prezenței cuiva acolo, recent. Semne ale vieții. Căutam prin dulapuri o conservă de fasole prăjită când am dat peste un pachet de biscuiți Penguin. Lipseau doi. Am îngenuncheat acolo câteva minute, uitându-mă pur și simplu la pachetul așezat deasupra cutiilor de spaghete și de roșii conservate, uitându-mă la ambalajul de plastic rupt. Eu, cel care mâncasem biscuiții aceia fusesem real, viu, prezent aici, trăisem în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-se la mine cu ochi mari, rotunzi și cinici. M-am uitat și eu la el, surprins. Credeam că va fugi dacă mă apropii prea tare, dar nici nu se clinti; continuă doar să se uite la mine, în timp ce eu îngenuncheam să citesc ce scria pe medalionul zgărzii: erau trecute un nume - Salut! Sunt Ian! - și o adresă completă, deși din primul rând am aflat tot ce trebuia să știu. Aveam un coleg de casă. — Ei, puturosule, am zâmbit. Unde te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în spate ca să împing ușa. Într-o sincronizare perfectă cu pocnetul ei, fundul cutiei cedă și deșertă întreg conținutul pe podea. Scrisori. Un teanc umed de scrisori pe covorul din antreu. Am sprijinit cutia goală de capătul măsuței și-am îngenuncheat să arunc o privire mai atentă. Simian Keslev, Sheffield Road nr. 90. Harrison Brodie, St. Mary’s Road nr. 102. Steven Hall, York Street nr. 3. Bob Fenton, Charlestown Road nr. 60. Nici una dintre acele scrisori nu-mi era adresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
două caiete ponosite. O cutie de carton mult mai mică, înfășurată și ea bine în folie transparentă, din care - când am ridicat-o ca să mă uit mai atent - s-a auzit zdrăngănit de cioburi de sticlă sau de porțelan. Stăteam îngenuncheat deasupra maldărului ăla de obiecte ciudate și știam că ar fi trebuit probabil să le bag pe toate înapoi în cutie, iar cutia s-o pun în bucătărie, alături de toate celelalte lucruri și să încerc s-o dau uitării. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]