380 matches
-
întîmplă cu mine? Până acum mă rugam la Dumnezeu să se hotărască să rămână, acum, când în sfârșit apar ceva șanse de împăcare, viermele geloziei mă face să-mi pară, parcă, rău că o las acolo. Eraa foarte frumoasă, așa îngenuncheată și îmbrățișată. Mă uitam mut la cea cu care petrecusem nenumărate ore în nopțile de cart, pe care o mângâiasem fără să o admir, o ținusem în brațe fără să o sărut și căreia îi povestisem toată viața mea din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
marele orgoliu nu i-a îngăduit să facă măcar și un mic gest de îndreptare, ori să accepte o astfel de posibilitate pentru viitor. Durerea lui cea mare era că faimoasa armie pospolită, neînfricată și nebiruită până acum, era total îngenuncheată și umilită de către nimeni... și, în plus, cititorii cei de zodii prevesteau evenimente nu dintre cele mai bune pe termen mediu și ceva mai îndepărtat. De-ar veni mai repede schimbul de cai de la starostiile mele din Polonia, măcar să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
într-o traistă ca o cutie de șah un ghemotoc alb, fără de viață. Părintele și-a revenit numaidecât, dar nu înainte de a-și reproșa tacit experiența mult prea riscantă la care a recurs. Privea totuși cu smerită înțelegere la mulțimea îngenuncheată, făcându-și semnul crucii și aplecându-se ritmic cu frunțile până la pământ, într-o revărsare de credință cu adevărat creștinească și a hotărât să le adreseze câteva cuvinte. Iubiți credincioși! Sfântul Duh a coborât și de data asta la obștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Matis Consiliari, Bellic, Camerari Suprem Colonell, Pragensis et Eiusdem Militiae Generalis. Galeria de portrete se încheia, firește, cu cel al lui Jordan von Saxa. Tabloul îl reprezenta în postura Sfântului Eustacius, în costum de vânătoare, alături de calul și buldogul său, îngenuncheat și cu mâinile împreunate în dreptul ochilor, în fața unui cerb falnic, ca un Crist răstignit pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la mama, Uriașule, să te-nvăț eu să te mă mai mănânci și altă dată! (Îl bagă în gură) (căzându-i în genunchi) Cotoșman, Cotoșman, ne-ai salvat de tiran! Cotoșman: Ridicați-vă imediat! Nu-mi place să văd oameni îngenuncheați! (Încep să se audă trâmbițele alaiului) Auziți... Sosesc oaspeții mei...Fiecare la posturile voastre! (Din fundal intră alaiul împărătesc) (Cu o plecăciune adâncă) Bine-ați sosit! Bine-ați sosit! Împăratul: Bucuroși de oaspeți, Cotoilă? Cotoșman: Bucuroși, Măria Ta. Fiți bineveniți
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
acceptarea Învățăturii sfinților apostoli... Poate că apostolul Pavel greșise, pentru asta Oliver trebuia să se roage pentru el. „Crede și nu creceta”, Îl povățui Pahomie, făcând semnul crucii peste creștetul plecat al omului acoperit de pene și de frunze și Îngenuncheat, pe moment, cu oarecare smerenie În fața sa... Ascultându-l, masterandul se enervă. „Dacă n-ar fi fost Pavel, n-ar fi fost nici Marx, nici Lenin”, proferă el. „N-am să mă rog...” Urechile lui Pahomie nu puteau asculta astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din bîrloage Îmi bate toaca-n două doage. Oh, fapta secii lui de minți Cum tună-n piept și dă prin dinți Din bețe, doage și Nimica Ce rugă pentru Răsturnica! Să tune doaga orișicui, Iar Mama groasă cu pistrui Îngenuncheată să se roage! - Hai dați din bețe și din doage. Și tu, întunecat flăcău Măsea-de-Fier, nene Dulău Te roagă lângă hodoroage! - Hai dați din bețe, spargeți doage. Să plângă lemnul ca la strung Când hohotit, când mai prelung Din bețe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
căști stereo de dimensiuni uriașe. Ca rezultat, capul lui Noriko, care și așa era prea mare, părea acum imens. Bărbatul Îi legă ambele mâini cu un cordon de yukata, lăsându-i libere picioarele, apoi o abandonă vreo zece minute așa Îngenuncheată cum era. Bineînțeles că nu uitase să-i pună un căluș În gură, un fel de minge de plastic de care atârna un șnur din piele. — N-am mai Încercat asta până acum, dar mă gândesc că trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se adăpostească de zăpușeală și trag cu ochiul, plini de curiozitate, la locul acela de tămâie și rugăciuni, sub privirea mâhnită a unei bătrâne bigote cu trupul aplecat pe prima bancă, cea mai aproape de altar. Și chiar există o femeie îngenuncheată, ascunsă în spatele unei coloane. Există întodeauna o femeie îngenuncheată în biserică. Îi văd tălpile pantofilor și o văd și pe mama. Ea era credincioasă și tata i-a interzis toată viața să-și practice religia. Ca să nu-și supere soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Se apleca pe o bancă, deoparte, aproape de ușă, de agheasmatar, de zgomotul celor care intrau, ca și cum nu s-ar fi simțit demnă de locul acela. Tălpile pantofilor femeii aceleia erau ca și acelea ale mamei mele. Tălpile celui care stă îngenuncheat, care se desprinde de pământ și se roagă. Și Italia era credincioasă. Ținea în dormitor un crucifix, care atârna pe perete printre boabele unui rozariu mare de lemn, și purta la gât o cruciuliță de argint pe care o sugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nimic nu folosește la nimic și că trebuie să îngenunchem. Iar Tarrou și Rieux și prietenii lor puteau răspunde asta sau aia, dar concluzia rămânea mereu cea pe care o știau: trebuia luptat într-un fel sau altul și nu îngenuncheat, toată problema era să împiedici un număr cât mai mare de oameni să moară și să cunoască despărțirea definitivă. Nu exista pentru asta decât un singur mijloc, care consta în a combate ciuma. Acest adevăr nu era admirabil, era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am văitat. — Nu mă mai întreba prostii! țipă el. Ți-am spus c-ar trebui pur și simplu să știi. M-am prelins de pe canapea. Picioarele mi se înmuiară ca două spaghete subțirele, specialitatea casei la Da Silvano. Eram jumătate îngenuncheată, jumătate întinsă pe carpeta în dungi alb-negru, la picioarele lui Zach. Femeile căsătorite trebuie să fie foarte deștepte dacă una dintre cerințele măritișului este aceea de a ști ce vor bărbații lor fără ca măcar să comunice cu ei. Zach se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trecute. Urcați, Îndeamnă aceștia, pe terasa cetății Kuhandiz, vechea fortăreață, plimbați-vă cu prisosință privirea, nu veți Întâlni decât ape și verdeață, răzoare Înflorite și chiparoși tunși de cei mai iscusiți grădinari, În formă de boi, de elefanți, de cămile Îngenuncheate, de pantere care se Înfruntă și par gata să sară. În realitate, chiar În interiorul incintei, Începând de la Poarta Mănăstirii, la Apus, și până la Poarta Chinei, Omar n-a văzut decât livezi dese și pâraie repezi. Apoi, ici și colo, avântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Carol, Împăratul, Quintul. Voiau toți portrete, să fie nemuritori. Soarele amiezii îl toropise cu totul. Își adunasemâinile osoase și roșii pe piept, în dreptul colanului. Dar pacientul Tolea insista și vocea sa era clară și fermă. Un tablou mic. Sfântul Ieronim, îngenuncheat. Figurează într-un catalog Bachelin, poate nu știți. O variantă e și tabloul Balbi din Genova, o replică este și la Luvru, o alternativă... Patriarhul ațipise, mâinile vânoase atârnau, dar tresărise, deschizând ochii. Ochi enormi, urechi enorme. — Alter... care alter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
1896) „...Poet este cine cugetă, cine simte și cine își meșteșugește versurile ca Traian Demetrescu.” Alexandru A. Macedonski. Paris, 1884, august 23 MAMA Icoana veche zugrăvită Cu chipul blândului Hristos, Mi‐aduce‐ aminte ochii mamei Rugându‐ se spre ea duios... Îngenuncheată înainte‐i, Cerea cu mutele‐i gândiri, O rază bună de‐ ndurare și pază de nenorociri ... Cu limba tristelor suspine, Cu glasul cel mai cald și drag, Cerșetorea noroc și grijă Pentru copilul ei pribeag ... Azi biata mamă, când pricepe
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nu se împlinește, a visului pentru femeia visată, a orei oprite la 2354, ora lui Chagall, a telefonului supărat că nu este apelat, toate aveau fluxul lor muzical, firește, în funcție de vârstă, culoare și funcție; conglomerat frumos de simțuri diferite și îngenuncheate aceluiași ideal. De a fi important. De a fi știut, de a exista. Dorință despre care, desigur, nimeni nu știa că va fi luată de cineva în seamă. Dar Mioara văzu nevăzutul pentru că era îmbrăcată în rochie de mireasă, neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
simțit decât mâna Anei pe umărul meu, încercând să mă încurajeze fără cuvinte. Nu i-am văzut pe ceilalți colegi ai mei care de acum își reveneau cu toții în simțiri și se apropiau de cadavrul în jurul căruia deja stăteau câțiva îngenuncheați, zdruncinând bucata de carne, parcă încercând s-o trezească dintr-un somn adânc. Mi-am revenit repede din șoc și am recâștigat controlul asupra mea, sângele rece curgându-mi acum în vine. Logica a început să câștige teren în fața deznădejdii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-i, Doamne, În Împărăția drepților. * Capetele acoperite cu broboade negre, genunchii osoși, bătrâni, striviți de cimentul negru care trage, acoperit cu un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai poată să zboare. Constat la el ceea ce toată lumea știe: cum se degradează făpturile În captivitate. Un pui minuscul de rață sălbatică a Încremenit În mijlocul ochiului minuscul, verde, de apă. Aproape de mal, grupul statuar al cerbului Încolțit de câini. Cerbul Îngenuncheat, Încolțit de câinii care i se urcă, lătrând, pe coapse, pe spinare, pe gât, colții lor de piatră Înfipți, pentru totdeauna, În carnea lui de piatră, coroana grea atingând cu rămurișul ei Încâlcit soclul Înecat În roșul lalelelor, jetul limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nostru din copilărie, când ne trăgeam căciulile pe ochi spunând Așa-i noaptea, la P. poate să aibă tâlcul lui... ), al infecției, al podurilor peste Sena, de unde nimic nu te ține să te arunci în necunoscut... Chiar pe chei stă îngenuncheat, la opt dimineața, înainte ca traficul să devină ucigător, un tip cu barbă de artist sau de evreu. Aici stătea și ieri dimineață, aici și săptămâna trecută, făcându-și freza în oglinda galbenă a apei. Se ridică plin de respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
monstru insensibil, ca pe un om fără urmă de morală în el, ce înfăptuiește răul cu calmul înfiorător al fiarelor sălbatice. Cu siguranță, această lume ar fi vrut ca, pentru această „ticăloșie” a lui, el să ajungă, pentru vecie, sclavul îngenuncheat al conștiinței sale proprii. De fapt, ea vedea în el reprezentantul pe pământ al inumanității, „căci nu toți cei care posedă un trup, beneficiează întotdeauna și de un suflet adevărat”, se auzeau voci din rândurile ei. - Ar trebui ca toți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Stăpâne, ați auzit cum au vorbit muncitorii, așa că de ce n-ați fi generos cu ei de data asta? Aproape părea să-l roage în numele mulțimii. Hideyoshi se ridică în picioare. Îi dădu un ordin lui Kanbei și celor doi funcționari îngenuncheați în fața lui. Aproape imediat, câțiva infanteriști se apropiară, cărând pe umeri niște saci grei ce păreau a fi plini cu bani - un munte de saci împletiți din paie, cu bani. Privindu-i pe muncitori, munciți de temeri și regrete, Kanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
arunc din balast înainte să mă culc“, se gândi, ridicându-se din pat. Odată ridicat, încordarea din stomac i se transformă în greață. Bull se repezi pe hol, dar voma îi năvălea deja afară din gură când ajunse la baie. Îngenuncheat și gemând, Bull analiza sursa senzației de greață. Nu băuse mai mult de cinci sau șase pahare la bar; în mod sigur, fuseseră prea puține ca să i se facă rău. Apoi realitatea se furișase în mintea sa, deschizând o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aviditate tot ce se-ntâm pla în acel pat, neștiind cui să-i mul țumesc pentru darul straniu, întunecat, care-mi era făcut. Am văzut-o căutând înadins pozițiile cele mai sub misive, am văzut-o privindu-mă sfidător în ochi, îngenuncheată, în timpul celei mai dulci dintre tor turi, am văzut-o rugându-mă să vin mai aproape de gura ei cu buzele tumefiate de dorință. Am văzut urmele de degete care înfloreau purpurii pe pielea ei aurie. Am văzut un bob de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se îndepărteze mormanele de lemn putred și de mobile distruse. Trecea dincolo de ele. Foștii temniceri se grăbeau să elibereze trecerile, să curețe cu mâna locul din fața încălțărilor sale - încălțările noului Împărat; în trecere, i se întâmpla să atingă fețele mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea spaima. Într-o cămăruță - trebuia să fie un alcov - văzu niște dâre maronii, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]