4,243 matches
-
slujba bunăstării, trebuie să urmărești sedimentele pe care spiritul lor, închegîndu-se în precipitatul verbal al unor cuvinte primordiale, l-a lăsat în urmă. Sedimentele acestea sunt precum radiațiile reziduale ale universului: în ele găsim frecvența inițială a gîndirii umane, forma înghețată a spiritului omenesc, adică litera fosilizată a unor noțiuni milenare. Sunt două lucruri cu care te alegi răsfoind Termenii filozofiei grecești. Primul e că devii conștient de o nedorită neputință, și anume neputința pe care noi, cei de azi, o
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
vedeam cele cinci "tomuri" aruncate pe un drum desfundat, cu foile semănate prin praf, printre cotoare de varză și alte mizerii. Revedeam prima pagină, paragrafele, literele bătute mai slab, cu degetele amorțite de frig, revedeam Tabrizul, umbra plopilor pe pământul înghețat, silueta rebegită a hoților cu șepci trase pe ochi care intrau în birtul armenesc să-și bea gologanii. Toată iarna aceea densă, întunecată, irecuperabilă, consemnată la lumina lămpii cu petrol sau pe mesele din bazar, sub cuști în care dormeau
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
gest. Caniculă: "Ea șade la umbră cuminte/ Soare pe strada fierbinte/ Cald e, Doamne, la oraș/ Greu cu turma la imaș// Satu^ cald și cald ogoru/ Fructe, umbră - face pomul/ Setea caută vreo apă/ și canicula e coaptă/ Copilași cer înghețată/ și de cald lumea se scaldă// Niște dame stau pe bancă/ povestesc de altădată/ Stau vreo doi băieți la umbră/ și cu bere se cultură" (sic!). Vă semnați textul: Magda Humor Martin, iar pe plic, la adresa expeditorului citim următoarele: "despre
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
și niște precizări în legătură cu scopul lor, ce credeți că s-ar putea face cu ele, ca să vă fie de folos? (Magda, Humor, Martin) * Parcă ați face-o dinadins, strecurând în fiecare poem câte un cuvânt nepotrivit, apelând la un vocabular înghețat, modern chipurile, dar care aruncă în aer sensul simplu, omenesc al poeziei, rostul ei de apropiere cu cele ale sufletului și emoției. A abroga, a declara, a întocmi raport, audiind, dosar penal, negociind, sentința, ipotecând, culpă, decodificând - toate acestea, într-
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
durerea existențială, taina destinului, mereu coborâtoare înspre un pesimism de nelecuit, induc un tragism autentic, intuiția unei neîmpliniri a vieții, convertită într-o rostire simplă, dar bogată în sugestii. Crima, abisurile oceanice, lacul, negrul, singurătatea, muntele, dar și galbenul ori înghețatul alb al munților sunt doar câteva dintre imaginile și motivele ce coagulează un univers al ne-spusului, al oscilației lăuntrice, unde stăpân e un "soare ascuns", mai puternic decât acela manifestat (ca în poemul Egal). Foarte multe din piesele volumului
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
lor aflat În armată. Vorbeau de-ale lor, despre iarnă, nutreț, făină, bocanci și despre cei trei copii rămași acasă. Rică Olaru nu era dispus să intre Într-o conversație pe aceste teme. Ieși pe coridor, deschise geamul murdar și Înghețat, Își aprinse o țigară, respiră aerul rece și-și lăsă gândurile să zboare o vreme până când frigul Îl alungă În compartiment unde constată că cei doi, răpuși de munca de peste zi adormiseră. Ar fi vrut să citească, să mai revadă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mă poți elibera, te rog cu toată ființa mea să-i pedepsești pe securiști și să desființezi nenorocita de securitate, cea care ucide fără judecată și nu crede În oameni!”. Maria spăla geamul iar mâinile femeii erau roșii și aproape Înghețate când Îl văzu pe bărbatu-său aruncând toporul și În timp ce acesta sărea În sus și făcea niște gesturi de mare bucurie și surpriză, trăgea cea mai dură Înjurătură a sa (eleborată În timpul când era șef de post). Vorbea tare, aproape
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se pricepe deloc la automobile și că, dacă ar fi fost vorba despre mașini de cusut... În capul străzii își face apariția doamna Tripp cu un aer vădit rătăcit. Tripp prezintă convingător calitățile excepționale ale mașinii Singer... Doamna Tripp este înghețată și nefericită. Se sprijină de un gard și începe să plângă. Neamțul cel sentimental o privește, sfâșiat între milă și datorie. Se apropie încet. Tripp îi vorbește actriței despre poezie... Doamna Tripp suspină pe umărul neamțului și-i mărturisește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să pui în țoiul cel mare! l-a completat Pâcu, în râsul moleșit al cărăușilor... Așezați - fiecare la locul lui - cărăușii au rămas tăcuți. Fețele înroșite de frig păreau niște măști. Doar ochii arătau că sunt vii...Iși frecau mâinile înghețate și trăgeau cu coada ochiului urmărind mișcările lui Costache crâșmarul... Ce ar fi să fierbem și rachiul? Vă dezgheață cât ai bate din palme - a propus Costache. Ti-a ieșit un sfânt din gură. Ceva mai nimerit nici că se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cânta din vioară poate se opresc diavolii iștia.” „Stii că nu ar fi rău să încercăm?” am aprubat eu. „Goguță, ia pune mâna pe vioară și cântă ceva, să vdem ce fac jivinele. Aș fi cântat eu, dar am mâinile înghețate și zdrelite de la amnar și cremene”... Si-o acordat el cu chiu cu vai scripca și o început să zică una așa mai doinită...Să vezi minune! Doamne! Uite asta mi-i sfânta cruce și jur pe ea că spun
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să-l strige pe Costache, pentru că el i-a simțit de departe și a ieșit cu felinarele aprinse... Bine te-am găsit, Costache! Dacă stai în poartă, asta înseamnă că sunt pregătite toate cele trebuitoare pentru niște oameni osteniți și înghețați ca noi - a grăit moș Dumitru din dosul mustăților pline de promoroacă. Bine ați venit, oameni buni! Intrați! Vă așteptam - a răspuns Costache. Veneam noi ca de obicei dacă drumul nu era atât de anevoios. Mai de-a dreptul spus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
calamități naturale, precizează rece Esmé. Altfel, fiecare cu destinul lui. N-am de ce să fac reduceri. Dacă aveți o problemă, intrați pe rând. Ce preziceți la banii ăștia? întreabă într-o doară Lionel, care e gata să abandoneze. — Moartea, răspunde înghețat Esmé. — Eu plec, spune cu o voce pierdută Roman. — Cum adică, moartea? redevine curios Lionel. — Vă spun când o să muriți. — Eu încerc, nu stau într-o sută de euro, se decide Kiril. Piticul împinge sertarul pe care se află o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
intrăm... Culegeam ca apucații mere și pere, care arătau ca la carte... ”Stai! Cine-i acolo? Ați venit la furat? Mama voastră de mujâci!” - o detunat o voce la spatele nostru. Din câțiva pași am fost dincolo de gard, cu sângele înghețat în vine. Filip după mine... „Ce-o fost asta, Costăchele?” „O înjurătură românească!” - am răspuns eu, simțind o căldură în suflet. „Costache, băiete! Tare îmi vine a crede că am ajuns pe aproape de Nistru. Am navigat bine, dragule. Noroc de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și Costăchel i-au întors spatele, urcând în cerdac. Gâfâind, Daurel i-a ajuns din urmă pe ceilalți... Cu greu a îngăimat: Ați văzut? Dacă nu era tovarășu’ milițian mă omora chiaburu’ ista!... Înserare de iarnă, cu scrâșnet de omăt înghețat sub tălpi. Un soare cu nasul roșu dispărea dincolo de Ponoare, zâmbind într-un dinte... Costăchel tocmai pusese mâna pe clanța ușii, gata să intre în casă, când a auizit bătăi în poartă. Cine-i acolo? - a întrebat Costăchel. Noi! Care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
privirea ei se simțea o „neînțelegere” pe care o putea exprima cu adevărat numai câinele credincios. După înmormântare, s-au dus toți pe la locurile lor. Iar Șurca, credincioasă, păzea ograda zi și noapte... Sărmănica! Adesea era tristă, poate flămândă, poate înghețată... dar cea mai mare greutate pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În una din zile, venise feciorul mătușei Ecaterina, Nicolae, care plecase la cimitir să tămâieze mormântul mamei sale. Șurca se furișase neobservată după el. Atunci, sosită
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
formulă o frază înduioșătoare: - Nici una din noi nu poartă vreo vină, draga mea, dar acești copii trebuie să afle, e datoria noastră sfântă; și repetă: -trebuie să afle care le este mama lor adevăratăși izbucni în lacrimi. Rafira cu sufletul înghețat la spusele repetate ale Inei privea năucită în toate părțile, negăsind cuvintele potrivite. Devenise o stană de piatră. Câteva momente în biroul comandantului nu se auziră decât respirațiile celor prezenți. Fiecare din ei percepea în felul său cauza în dezbatere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
niciun vaiet. Auzeam vag și percepeam totul ca prin țesătura unei pânze dese, Într-o curgere Încetinită a lucrurilor, a lumii din jur, dar nu mă puteam mișca sub nici un chip, În niciun fel. Devenisem o veritabilă statuie, sub privirile Înghețate ale celor din preajmă. M-au transportat pe brațe cei mai vânjoși colegi până la cabinetul medical al școlii și, de acolo, spre uluirea generală, ambulanța m-a dus În goană la spitalul mare din oraș. Nimeni nu Înțelegea ce se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă. Și-am Început să zbier, alergând Îngrozit spre casă și Împrăștiind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ajuns, în sfârșit, în Ithaca... e fericit... De fapt nu vorbea aproape deloc. Când ajunsesem și eu abia în ziua înmormântării și-o văzusem cu fața acoperită cu un voal negru de mătase, care atârna pe sicriul închis și parcă înghețat, mi se păruse că nu mai era ea, bătrânica aceea plăcută, care mă crescuse. Surâsul acela optimist, chiar dacă l-aș fi văzut pe buze și în ochi, nu l-aș fi putut distinge din cauza vălului. Eram convins că vălul era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vedeam cum se târau în păduricea din apropiere, ținându-se de o sanie, pentru a aduna câteva lemne să-și facă un picuț de foc, ca să se încălzească. În majoritatea cazurilor, când veneau înapoi, deasupra lemnelor se aflau câteva corpuri înghețate care, din fericire, nu mai aveau dureri și suferințe...Îi vedeam în lagărul de muncă încărcând vagoane de 80 tone cu lut special (foarte greu de încărcat, fiind greu și foarte alunecos) Erau așa de slăbiți, încât abia se puteau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
credeam că va veni o vreme când nu vom mai scormoni prin gunoaie ca să găsim coji de legume și de cartofi mai ales. Hilde era gravidă prin luna patra. Trebuia să ne trezim dis de - dimineață și să traversăm râul înghețat, prin zăpadă până-n brâu, bărbați și femei, undeva la 20 de kilometri, ca să tăiem un brad extrem de gros. Un brad foarte bătrân. În fiecare zi tăiam cu joagărul câte un pic, pe rând, și ne grăbeam să revenim, tot așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
deasupra!” Am sărit cât am putut cu mâna întinsă în sus și în cele din urmă bidonul s-a rostogolit undeva, împins - poate - și de vânt. În loc s-a ivit o lumină ca cea care se vede printr-un geam înghețat. Atunci singura mea dorință era să pot ajunge la ea! Bântuit de acest gând, am început lupta cu troienele care mă țineau ca într-un clește...Cu amândouă mâinile trăgeam zăpada sub picioare și o călcam. După o vreme am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
felinarului... Era Iordache Cocoșitu, plin de omăt din cap până-n picioare și cu fața schimonosită de frig. Ce-i cu tine, Iordache? Cum ai ajuns tocmai în gârlă? Dacă mai mergeai, dădeai în iaz și cine știe dacă îi destul de înghețat? Te puteai trezi pe fundul iazului, băiete! - l-a întrebat grăbit Cotman. Hliboceanu... Hliboceanu... o dispărut!... Nu l-am mai găsit! La început îl auzeam cum striga ba la unul ba la altul... Tocmai striga la Gheorghe, când glasul i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a întors să plece, dar nu înainte de a întreba de ce nu-l învelește pe Hliboceanu. Cu aceasta nu a pierdut prilejul de a arunca încă o privire asupra trupului lui Hliboceanu... Ce știi tu, Măriuță? Pe un om aproape înghețat nu-l pui lângă sobă, că l-ai omorât cu bună știință. Se încălzește încet-încet, așa cum am făcut noi...Ai priceput? Și acum, fuguța la ceilalți înghețați și flămânzi... Cotman a turnat rachiu pe rană... și... un val de căldură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
privire asupra trupului lui Hliboceanu... Ce știi tu, Măriuță? Pe un om aproape înghețat nu-l pui lângă sobă, că l-ai omorât cu bună știință. Se încălzește încet-încet, așa cum am făcut noi...Ai priceput? Și acum, fuguța la ceilalți înghețați și flămânzi... Cotman a turnat rachiu pe rană... și... un val de căldură i-a curpins sufletul când a simțit zvâcnetul lui Hliboceanu. „Așa, băiete. Mișcă-te! Destul ai stat ca de piatră. Trezește-te! Lasă că om afla noi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]