1,774 matches
-
nivelul întregii exploatații și pe tot parcursul anului de cerere. ... Solicitanții trebuie să acceseze și să îndeplinească cerințele specifice pentru minimum 3 din cele 4 tipuri de sprijin din cadrul ecoschemei PD-07. ... 4.2. PD-08 Măsură pentru bunăstarea tineretului bovin la îngrășat Eco-schema se acordă ca plată anuală ca urmare a respectării cerințelor specifice superioare referitoare la tipurile de sprijin: ● creșterea cu cel puțin 15% a spațiului disponibil alocat fiecărui animal, exploatat în sistemul semintensiv și intensiv în stabulație; ● asigurarea condițiilor de
ANEXE din 26 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295147]
-
CU GREUTATE Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1337 din 29 august 2014 Toate Articolele Autorului Dragă Ina, ai pomenit de Murphy, așa că ai auzit cu siguranță de una din legile lui: "Toate lucrurile bune sunt ilegale, imorale sau îngrașă". Dupa vârsta de 50 ani m-am hotărât să nu mă mai abțin atât de la lucrurile bune, că doar o viață are omul. Fiind eu om cu frică de lege și de Dumnezeu, am ales să mă îngraș. În doi
UN OM CU GREUTATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358256_a_359585]
-
imorale sau îngrașă". Dupa vârsta de 50 ani m-am hotărât să nu mă mai abțin atât de la lucrurile bune, că doar o viață are omul. Fiind eu om cu frică de lege și de Dumnezeu, am ales să mă îngraș. În doi ani am pus pe mine vreo 15 kilograme. În următorii s-au mai adăugat câteva, așa că de atunci, greutatea a devenit marea problemă a vieții mele. N-am ajuns încă la performanțele unui fost coleg de serviciu, care
UN OM CU GREUTATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358256_a_359585]
-
poftelor celor păcătoase tuturor, dar mai ales tinerilor; pentru că adesea îi vedem numai pe bunici și pe bunicuțe postind, iar pe cei tineri neglijând postul. Ori, tocmai cei tineri au mai mare nevoie de post decât cei bătrâni: „Trupul tânăr, îngrășat cu felurite mâncări și cu băuturi de vin, e ca un porc gata de înjunghiere“ („Epistolă către Nicolae monahul“, în „Filocalia“, vol. I, Sibiu, 1947, pag. 319). Acesta este un amănunt de care neapărat trebuie ținut seama, pentru că, de obicei
Agenda2005-31-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284027_a_285356]
-
gazeta noastră a arătat, că la școala superioară de știință spirituală dela Goetheneam-ul din Dornbach, este și o secție a științelor naturale, care studiază și aplică pe teren noua metodă zisă: «biologică - dinamică» în agricultură, cu un nou preparat de îngrășat pământul, cu același nume”. Iată și evenimente în care s-a împlicat publicația: „Ea a organizat în comuna Șoșdea o «Trupă de diletanți» model, după care a învățat să joace pe « Doctorul fără voe» de Moliere, la 1929 a întreprins
Agenda2005-43-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284340_a_285669]
-
În tinerețe, frumusețea este un accident al naturii. La bătrânețe este o operă de artă (Lin Yu Tang). • Vulpea nu fură aproape de vizuina ei... • Oamenii vor să zboare, păsările vor să meargă. Nu-i nimic de ciugulit acolo sus, • Ura îngrașă sau slăbește... Dar nu te lasă indiferent. Dacă iei un purgativ puternic, nu-l vei putea păstra mult timp. • Ea era frumoasă ca femeia altuia ( Paul Morand). • Nici când totul e lăsat la voia întâmplării, nimic nu e întâmplător. • Blestem
ZICERI (237/238) – LOZINCI & ZILE DIFICILE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384953_a_386282]
-
rămâneau cu zilele, uneori, în locurile în care erau adunate și ascunse. Pe unele le mai găseau, dar altele erau luate de cei care se orientau mai bine în teren ori erau mâncate de păsările lui Dumnezeu sau se alterau. Îngrășau și ele pământul... Vasile nu era dintr-aceia care furau. A fost ales șef de echipă din primul an, cu toate că intrase constrâns, răuvoitor și cu gura mare în colectiv. Înjura și blestema la tot pasu' regimul și pe mai marii
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
Ionatan (Hans) SCRISOAREA A TREIA Scumpa mea, Suzica dragă, Adevărul este că nu știu ce noutăți să-ți scriu, după două săptămâni. Vremea e bună, nu plouă, nu-i rece, e indiferență. Munții în regulă, iarba multă, cred că m-am și îngrășat puțin de la smântâna lor, de la chifle și chiar de la bere, că am început să beau câte o halbă, două, nu de altă , dar ce să fac? Să mă uit la vaci? La clopotul din turla? Nu-i rău aici, că
SCHIŢE UMORISTICE (70) – SCRISORI EUROPENE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384657_a_385986]
-
colocviile și examenele. Ieșisem, așadar, în curtea interioară a clădirii de pe Doja, al cărei mic perimetru era populat de mai mulți studenți la Filo, îngrămădiți pe câteva băncuțe și încercând, cu notițele luate la curs ținute pe genunchi, să mai îngrașe porcul în ajun, cum se zicea în argoul studențesc. Deși mă grăbeam să plec la gară, nu mă putusem sustrage obligației de a le da amănunte colegilor, care săriseră la mine imediat ce mă înfățișasem înaintea lor, despre biletul extras și
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
Mârâitorii în pumn; ascunșii care plănuiesc să mă lichideze cu mâna altora, pentru că sunt fricoși. Corupți. Fiecare e mânjit cu ceva. Muncesc; vite de povară care abia așteaptă să smulgă o gură de lucernă din prima tarla întâlnită. Asta îi îngrașă: ciupitul. Furtișagul. Găinăriile, fiindcă nu sunt capabili de o lovitură în stil mare. Am curaj să las Banca nepăzită, nu o va prăda nimeni și nici portofele, din buzunare, nu prea se fură, pe aici. Se gândesc doar la învârteli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
astfel de ambianță, Caravella nu poate fi decât târfă. Vei fi judecat, cândva... În Stațiune, Carnavalul ține nouă zile. Începe în a doua duminică din august. Preparativele durează tot anul. În ultimele luni se intensifică; se pregătesc haine noi, se îngrașă viței, fazani de volieră și claponi; sunt scrise invitații și desenate sute de afișe, se împletesc ghirlande din flori târzii de munte. Se croiesc și se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să ieșim la drumul mare - continuă el. Pe cărăruia asta nu trece nimeni. Foicica fagului, trebuie să treacă până la urmă cineva - răspunse celălalt. Primul oftă și se răsuci cu efort pe-o parte. — Ia te uită ce s-au mai îngrășat și ăștia! - spuse el privind spre cai. Mare minune să mai poată fugi! — La așa trai, așa cai - zise celălalt zdrobind o ceapă. — Stau câteodată și mă gândesc: mare lucru și frica! - făcu primul. E destul să-i ieși omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se poate! - zise Stăncilescu Vasile. Nestor! Calul răsări somnoros din iarbă. Stănciuiescu Vasile își țuguie buzele și scoase două șuierături ascuțite. Nu cred că mai poate, frate, - zise Stănciuiescu Demeter, privind sceptic dobitocul. Uită-te nițel la el: s-a îngrășat, s-a deformat de tot. Auzind aceste vorbe, calul sforăi cumplit, se înălță în două picioare, căzu pe spate, dar se ridică imediat și-o luă la galop spre un lan de grâu din apropiere. Se opri o clipă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
subțiindu-i imperceptibil metacarpienele. Ierburi înalte, flori de românită, fragile păpădii au crescut rând pe rând din mormântu-i, spulberându-se cu plecarea fiecărui anotimp. Generații întregi de rozătoare, de rândunele care, o vreme, i-au supraviețuit, au pierit și ele, îngrășând pământul. I-a murit până și actul de deces, un frumos pergament în care mai întâi, în colțul din stânga sus, a apărut o necruțătoare gaură. Moliile au lărgit cât au putut gaura cu pricina, apoi, la rândul lor, au îmbătrânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Răsăritul, a fost cum a fost, dar când a bătut Apusul și-a adus de-acolo un fel de tufa, o pui în pământ și după un timp o scoți și-am auzit că toți la curtea lui s-au îngrășat de cât mănâncă din ce dă tufa aia. — Și cum îi zice la tufa? - întrebă Cosette. — Tufă de barabule - răspunse spătarul. Pentru că tufa dă barabule și barabulele se mănâncă. — Și crezi - zise Barzovie-Vodă - că dacă ducem sultanului barabule și presupunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în trap mărunt, trecând pârâul ce trecea pe lângă sat. De ani buni nu mai organizase atamanul nici o prădăciune. Stând între femei, mereu cu rachiul de secară în mână, bărbații se moleșiseră, erau mai mult prin șanțuri. Chiar el, atamanul, se îngrășase oleacă, iar alaltăieri cu plosca-n pivniță, simțise o împunsătură adâncă în coșul pieptului. „Nu-i a bună, își zise bătrânul. Trebuie mișcare”. Și chiar a doua zi adună cazacii și hotărâră să calce câteva sate de pe malul drept al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu-i trebuia absolut deloc un fotograf de curte. În preajma lui, fotografiatul era interzis. Nu era fotogenic, iar situația politică era pe muchie de cuțit. Așadar am urcat în biroul lui și am primit o farfurie cu fasole, ca să mă îngraș. N-ar fi fost frumos să ies de la el așa de slab. Ce rușine să am tot atâtea kilograme câți ani aveam. De ce nu m-am hrănit ca lumea? „De când sunteți guvernator?“ - l-a întrebat eu. „De șase ani“ - mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ani“ - mi-a răspuns el. „Atunci prefer să nu vă răspund“ - i-am zis. A zâmbit din tot sufletul, pentru că era prietenos. Și-a aprins o țigară și a ieșit pe coridor, ca fumul să nu mă deranjeze în timp ce mă îngrășam. Înfulecam în fața țării întregi de pe harta care acoperea peretele din fața mea. Cu trei etaje, plus pivnița, sub mine și cu două mii opt sute unsprezece locatari care așteptau arpacașul. În fiecare dimineață, cei de la bucătărie băteau meniul în țeavă. Varza, două lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu mi-l permit, bineînțeles. De ce nu îi propui să mergeți undeva mai ieftin? — A, n-aș putea, vreau să spun... ei decid. A deschis încă o sticlă. —Și Johnny mă va controla să nu iau ceva care să mă îngrașe și toți vor arunca firimituri de pâine unii în alții și vor râde de sânii fetelor. Sună ca dracu’! am spus sincer. A dat din umeri posomorâtă. —îl iubesc, a spus. Am încercat să îndepărtez gândul. Din fericire în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
iertat și iubit?! Sau poate că rugăciunea pentru victorie, violență, crimă și distrugerea unui om de către alt om nu contravine nici ea felului cum înțelegeți dumneavoastră demnitatea creștină? Veni-ți-vă în fire, jalnici funcționari ai bisericii, care v-ați îngrășat și v-ați umplut de osânză pe spinarea poporului. Veniți-vă în fire și ziceți mersi că unii preoți, riscându-și viața acolo, pe câmpurile groazei, îi împărtășesc pe muribunzi și-i alină pe cei care-și varsă sângele! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Cam astea sunt rolurile. Lori lasă castronul enorm în mijlocul mesei, polonicul mic alături, vă puneți fiecare sau, ca să nu vărsați, vă pun eu? Ne punem noi, îi răspunde Căpșuna, își ia prima, puțin, pe fundul farfuriei adânci, să nu se îngrașe, ceapă verde nu vreau, orișicât. Vă duceți la proprietatea voastră de la țară, aveți vreo casă pe-aicea?, o întreabă gazda parșiv, poate-poate, că n-am văzut-o destul, zice tânăra actriță, dați și voi o bere pe chestia asta?, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cărțile alea?, du-te, maică, de citește în casă, stai pe pat, între perne, îmi zicea maică-ta mare. Seara, când ieșeam dintre scânduri și praf, eram fericită că găsisem în cărți ce mă interesa pe mine, eu, băiete, mă îngrășam din citit. Noaptea, că citeam și noaptea, aveam două lămpi în casă: una pentru tine, pentru băiat, și una pentru mine, la Iacobești arde lampa toată noaptea, uite ce mai citesc ăia, fă!!!, se auzea prin sat. Păi, da, citeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a făcut și film, tot cu mine în rolul lui Miroiu, un film care s-a impus și el. Am avut o mare satisfacție interioară și o insatisfacție exterioară, pentru că vedeam că nu merge la... cronicari. Apoi, după ce m-am îngrășat puțin, am făcut Tipătescu din O scrisoare pierdută, un spectacol demențial, interzis de comuniști, controversat, nici măcar oamenii de teatru nu veneau, m-am dus special la un mai vârstnic actor care jucase Tipătescu, aș fi vrut să vadă ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iada, și iezii, mă duc să îi cânt pădurii... Bineînțeles că nu pricepeau echivocul vorbelor ce-mi ieșeau pe gură, doar că zburam pe drumul spre pădure, conducând iezii într-o viteză de mai mult îi slăbeam decât să îi îngraș. M-a pârât poștașul din sat, s-a dus la tata și i-a povestit că așa și pe dincolo, că ne-a văzut el, cu ochii lui. Așa e, mă?, m-a întrebat tata pe seară. Păi, tăicule, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de Catedră la fel, mi-am schimbat firma la care lucrez, proiectele vin, am bani, sunt elegantă, dacă m-ai vedea, dacă mi-ai vedea colecția de pantofi, am schimbat shoppingul cu mâncatul, toată ziua ronțăi câte ceva..., nu, nu mă îngraș, nu m-am îngrășat... încă, dacă-ai vedea casa asta pentru care am muncit atât. Obiectele care ne stăpânesc, zicea fata mea, odată (oftează adânc... ascultă ce i se spune în telefon)... Lasă, că o să ne întâlnim, poate stăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]