1,318 matches
-
bucuram că alături de prietenii comuni veniseră și colegi de-ai lui de liceu. El era cu un an mai mare decât mine. Părinții lui ne-au permis să facem cam tot ce doream, cu toate că supravegheau petrecerea de la distanță. Băieții se îngrămădeau pe balcon, cu berea ascunsă în haine și țigările ”palmate”. Recunosc, curiozitatea mă îndemna să aflu și cum gândesc, iar conversațiile lor mă dezamăgeau pentru că aveau o notă ironică și atitudinea de superioritate a acelora cu un an mai mari
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
cu greu în brațele lui și am început să suspin ușor...Doamne, de unde o mai avea atâta răbdare cu mine? Dar nu am nici o vină...nu vreau să-i fac zile negre...negre, negru, noroi, umbră, întuneric, moarte...cuvintele se îngrămădeau cu o viteză fantastică trăgând după ele imagini înfiorătoare de Iad și cimitir...oasele dansau într-o nebunie de chiote asurzitoare, călcând în băltoace de sânge roșu, un roșu curat în care îmi venea să mă așez...am atins cu
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]
-
i-a mai bătut niciodată la ușă după ce neputințele l-au învins pe maestru. În apartament, ca și în suflet, locuia cu maestrul numai singurătatea, ca o monstruozitate vie! Amintirile eșuau muribunde în memoria unui artist îmbătrânit și singur, se-ngrămădeau în inima lui umbre! Așa e și azi în locuință, iar maestrul nu mai este nicăieri! A plecat de parcă nu a fost niciodată! La vreo nuntă îi mai chinuie vreun cântec vreunul care nu e nici lăutar nici nimic, pe
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
mai corespund „necesităților" omului internetic și sunt inlocuite de google, yahoo, facebook, e-bay, twitter, youtube și alte însemne familiare generațiilor mai tinere și nu numai. La vizitarea unei expoziții de pictură într-un muzeu de artă, majoritate celor prezenți se îngrămădește în jurul unui televizor care transmite un meci de fotbal sau actualități, în timp ce doar un singur cetățean (posibil ghidul) admiră o capodoperă a unui maestru vestit, de fapt motivul pentru care și ceilalți se află acolo. Personajele lui Ciosu sunt ridicole
CLASICUL „HAZ DE NECAZ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/363219_a_364548]
-
aceia de drac s-au holbat în așa hal încât m-am temut pentru o clipă că mă voi trezi în farfurie cu un adaos nedorit. O priveam pe sub gene, stăpânindu-mi cu mare efort hohotele de râs ce se îngrămădeau să-și facă rost printre dinții strânși cu strășnicie. Capul acela plin de idei malefice, tremura mai tare ca de obicei iar maxilarele scăpate de sub vigilență, ajunseseră pe la genunchi. Oh, ce satisfacție supremă mi-a dăruit victoria aceasta!...
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LILIACUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului LILIACUL Îmbrăcat în violet, Cu buchet lângă buchet, Liliacu-i fericit ! Știți de ce ? A înflorit ! Floricelele, grămadă, Se îngrămădesc să vadă Cine vine și se miră, Cine stă și le admiră. Iar parfumul dus de-o pală Cheamă gâzele năvală La polen și la nectar Fără bani, fără cântar. Liliacu-i fericit ! Știți de ce ? A înflorit ! Bucuros le dă la
LILIACUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368045_a_369374]
-
fi vrut să trezească fata, după criză dormea întotdeuna mult și bine. Niciodată n-a trezit-o din somn. De voie de nevoie se duce în casă. Apare, într-un târziu, cu o sacoșă în mâna stângă, în care-și îngrămădise la repezeală câteva lucruri personale pentru spital, cu dreapta trăgând fiica după ea. Aceasta nu se lăsa de bunăvoie, opunea rezistență. Se izbea cu fundul de pâmânt, se smucea și se încorda într-atât, încât mama a fost cât pe
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
de ardoarea iubirii mele Nins auriu era părul tău În inele Din care zăpada nu voia să mai cadă Te iubeam ca un vînt tăios, ca o cutremurare A munților cînd le cade cerul peste spinările lor de bouri Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de nouri Asfințitul crapă într-n pîntec de mare Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră A durat numai un zîmbet, o eternitate Un fulg de zăpadă din amintirile uitate Risipit ca raza de soare-n
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
care nici ea nu credea. - Da, să dea Domnul... La revedere, ne mai auzim la telefon! - și ca un meteor, Dana ieși pe ușă. În liniștea ce învăluia odaia, Arina rămase nemișcată, privind prin fereastră cum norii începuseră să se îngrămădească pe cer, vestind apropierea ploii ce se lăsase atâta vreme așteptată. Un fulger lung despică dintr-o dată, de sus până jos, vinețiul cerului, făcând-o să tresară. Strălucirea aceea fulgurantă îi strânse inima... cândva... și simți cum iar i se
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
Imagini > INIMI GALBENE Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Atâta toamnă-i împrejur Că plâng de zor copacii, Cu inimi galbene de dor Și firave ca macii. Pe cerul plumb se-ngrămădesc Din zări mulțimi de valuri, Și-n nesfărșite râuri curg, Lovind a noastre maluri. Și nu mai știm de-a fost cândva Prin noi o dulce vară, Iar din iubiri rămas-au ploi, Cu stropi făcuți din ceara. Pe frunza
INIMI GALBENE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368679_a_370008]
-
coroană mândră, cu flori mândre și zile fugare ... Mă zbat și vreau a mă elibera din strânsoare, Căci mă acoperi pământul lui Dumnezeu, Și nici amintirea, nici oglinda agățate de poartă, Nu puteau aștepta întreg cortegiul cu mojici, Ce se îngrămădeau a măgului pe mort. Bezna stepei șuiera printre garafele cu vin, Și-un aer sec se împărtășea cu smoala ochilor, Înecați și-ncețoșați de a umbririi geamăt, Cufundați pe margini - anunță a răfuielii seamăn, Cu morții, împreună - în armuri de viață
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
în priveliștea ființei. Poezia se deschide cu un vers șocant: «Dintr-un bolovan coboară...»; în limbajul cotidian, bolovan desemnează „o bucată mare de pământ“, „de sare“, „de piatră“, „de seu“, un bulgăre, „o turtă“; peiorativ, se atribuie „naivului“, „omului prost, îngrămădit de prost“; Nichita Stănescu înnobilează (reînnobilează) termenul bolovan, redându-i originarul sens sacru reactivat din mitologia română, potrivit căreia Fărtatul / Dumnezeu - în apele primordiale, jur-împrejurul bradului cosmic - a făcut dintr-un bolovan / bulgăre (turtă) de lut (nisip / mâl) întreaga lume
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
frunzele peste băncuța cu antici motani dichisiți sub fereastră - Una câte una, o mână de cireșe zbârcite stropeau uitate grădina dinspre gară - Prețioase organe demult-adunate oftau exilate în foișoare de nori De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Îngrămădite pe rafturile igienice ale lădoiului fugi muzicale din sălăți cumpărate la piață porții de brânză de la Jupâneasa Jipa din Fântânele Ușa-ntredeschisă gata să-nghită intrusul - rochia spălată și-apretată de Maria - extrăgea expert bunătăți din pachete, cu atenție, ca să
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
recipientul Mai presus de toate nu uita Cratița pe mașina de gătit Șterge-ți pantofii la ușă Nu uita Să spui „te rog” Din când în când Fă așa, fă așa! De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Îngrămădite pe polițele arteriale ale mașinii explozii de fugi, cârlige de artere și foșnet picioare greoaie sub rochia-apretată a domnișoarei bătrâne o neașteptată boare de farfurii, tacâmuri și crătiți. crănțănitul vaselor lăsate la uscat în mașină. Ușa se deschidea flămândă - domnișoara
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
făceau salturi într-un fel de negre abisuri la expirarea timpului Uluite maree afectate își trăgeau sufletul dincolo de orizontul fără cuvinte De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Lumina murise mătușa căzuse din pod durerea ploua durerea se-ngrămădea O baltă de nemișcare - Treptele scării atinseră lucioase furtuna de mușchi tornada de oase picura calm Își terminase misiunea în negura nopții în cătunul cu tei vii și ceapă pe sfoară acolo să dizolve inimi solitare în cimitirul cel vesel
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
ce o aveam în mână, mi-a șoptit. - Da știu că v-ați ales de citit ceva pe măsură. Remarca ei m-a făcut să zăbovesc mai mult asupra copertei. O copertă lucitoare, neagră, pe care, parcă, norii plumburii se îngrămădesc să o ocupe în întregime. Două siluete, abia vizibile, un bărbat și o femeie ținându-se de mână se îndreptă hotărâți spre ei, iar misterul care îi învăluie te ademenește să îți dorești să le afli povestea cât mai repede
METEOROLOGUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350340_a_351669]
-
fără posibilități materiale. Aici se adună lumea la un șvarț și la tăifăsuiala, pentru schimb de idei, uneori cu multă verva sau chiar cu câte o apucătura fistichie, plină de amuzament. Pe toți îi unea un singur lucru: atmosferă, Se îngrămădeau în cafenele în primul rând pentru discuții înflăcărate și apoi era cafeaua și eventual trabucul. În ambianța aromei de cafea se consolidau prietenii, aveau loc discuții de afaceri, de politică, de artă și literatura și nu de puține ori se
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
respira, țăranii intrau, cu cățel și purcel, în beciuri adânci. Doar în ziua aia era ceva forfotă. Aveau distracție. Copiii făceau întrecere, care să nimerească, cu bolovani, testiculele lui Amza. Nici nu mai putea să țipe de durere. Muștele se îngrămădeau, atrase de untura, care, acum, încinsă de soare, îi frigea pielea mai rău decât focul. O vădană miloasă, a alungat copiii și i-a dat ceva apă de băut. Spre seară l-au plimbat prin comună, cu mâinile legate la
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
între noi ne paștem, Ne macină, în viață, visul. Cât pentru șapte vieți avere O ducem într-o risipire; Și vrem, bătrâni fără putere, Să trândăvim a noastră fire. Ca viermii colhăim prin gânduri Și, amăgindu-ne cu scrisul, Ne-ngrămădim în patru scânduri, Căci toți râvnim la paradisul Ce-i la un pas de noi, „dincolo”, Dar nimeni nu ne-a dat vreo știre Cum e tărâmul, de acolo, Cel plin de slavă și iubire... Căci toți râvnim la paradisul
NE MACINĂ ÎN VIAŢĂ VISUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348648_a_349977]
-
pe culmi amețitoare. Fără să vrei îi recunoști prestanța, Adie din catrene parfumurile fine Unor apuse vremuri, salvat de eleganța Cuvintelor zbucnind, din foile veline. L-a început cu tâlc Messer Petrarca Urmat apoi de genii pe măsură, Noi ne îngrămădim să-i umplem Arca. Acesta e Sonetul, Un nobil cavaler Un personaj de mare anvergură Învăluit în mantia-i de propriul mister! 2014 CHIAR MI-A FOST DAT? Chiar mi-a fost dat să le trăiesc pe toate, Cruci peste
SONETE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349375_a_350704]
-
zgârii tu pe mâini prin corzile astea? Lasă că nu mai am mult și în două după-amiezi când vin de la brigadă, pot să le leg. Au părăsit grădina, alăturându-se mamei sale, care deja ochise rața de sacrificat și o îngrămădise într-un colț. A prins rața fără mare greutate, era din cele leșești care nu știu să facă gălăgie. Nu-i plăceau bătrânului zgomote pe bătătură la prima oră. Doar cocoșului nu aveau ce să-i facă. El era ceasul
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
toate acoperite cu ștergare curate și apretate, din borangic, sub privirile atente ale mănunchiului de busuioc așezat tot de Bunica deasupra Icoanei Maicii Domnului. Toată această atmosferă de înaltă și dumnezeiască Sărbătoare colinda apoi din Odaie în cămară, unde se îngrămădeau sarmalele, ceaunul mare cu ciorbă de pui, curcanul rumenit, friptura de vită, de rață, de gâscă, carnea de berbec sau de oaie stearpă, nu se sacrifica mielul fiindcă după tradiția strămoșească, zalmoxiană, fătul masculin nu se sacrifica până nu atingea
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
nu știam ce faci tu decât atunci când am ajuns la tine să te curăț de moarte asemenea copacilor ieșiți din iarnă și atunci mi-am dat seama că ai murit ai murit pur și simplu cum se moare cu prietenii îngrămădiți la căpătâiul tău cu dușmanii îmbrăcați în haina de ploaie pentru lacrimile prieteniei ai murit în timp ce eu curățam copacii de moarte pregătindu-mi poemele să-nverzească și tu ai murit pregătindu-te de veșnicie cum îți mai pregăteai poemele de
SHAUL CARMEL, FERICITUL CARE PLEACĂ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348165_a_349494]
-
ramurile golașe ale copacilor să înceapă să freamăte, fluturând puținele frunze care au mai rămas pe vârful rămurelelor. Negura grea să acopere cerul și văzduhul și văile și pădurea, departe, în toate zările, iar nori mari și tulburi să se îngrămădească pe spinările neguroase ale dealurilor. Baierele ninsorilor să se dezlege, să ningă întâi cu fulgi mici, apoi cu fulgi din ce în ce mai mari, într-un dans desăvârșit, învârtit, vânturând vijelios. Fulgii de zăpadă să năpădească pământul, coborând mari din cerul cenușiu, fâlfâind
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
nenorocitul ăla de coș. Și-au râs de voi nepricepuților! -Se prea poate mărite arhiereu, murmurară câțiva dintre ei, într-adevăr era multă aglomerație acolo, iar pe jos n-am văzut nimic pentru că nu prea puteai vedea ceva. Lumea se îngrămădea într-acolo! Cu toții aproape dădură din cap afirmativ, privindu-se însă cu neîncredere unii pe alții. -Și totuși prealuminate arhiereu, spuse unul dintre ei, nici vorbă de vreun car cu pește tras mai la o parte. Iisus acesta vorbise tuturor
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]