4,859 matches
-
Aaa, să veniți! Unde să veniți? Păi veniți dacă aveți adresa. Da' de ce să veniți? Ce pact să încheiem? Aha, contract! Să încheiem un contract? Mă rog... Eu sînt acasă, da...Nu, unde să mă duc? Bine. Bună ziua (închide). SONIA (îngrijorată): Ceva rău? BUNICUL: Un nebun. Zicea să vină încoace. (concesiv) I-am spus să vină. BUNICA: Ai spus unui nebun să vină în casa mea? Mă expui unui nebun periculos?! BUNICUL: A, dar poate nu-i periculos. Bietul frate-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să spui... GETA (explică ea nervoasă): Vrea să spună: cu pleașca aia pe cap? SONIA (rîde indulgentă): Zău, tată, astea nu se mai poartă de pe vremea lui Rembrandt (i-o scoate, se observă că tatăl are o ureche pansată, se îngrijorează). Vai de mine! Ce-ai pățit? BUNICA: Ce să pățească?! L-o fi luat careva de urechi cînd a văzut... (disprețuitoare) picturile dumnealui. BUNICUL (încet lui Fane): Spune drept. Te-a mușcat vreun model? FANE: Nu. Dar am citit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o problemă, În spiritul partidului, cel puțin pe tabla de șah. 3 Vasile Însă nu reușea să adoarmă, și nu pentru că amintirea nopții de pe malul Buzăului și-ar fi Înfipt ghearele vinovăției În conștiința lui ori pentru că ar fi fost Îngrijorat de Întrevederea pe care urma să o aibă cu tovarășul Rogoz, În biroul tovarășului Rogoz. Întâmplările din ultima vreme Îl scuturaseră de naivitate, văzuse lașitatea reală a personajelor de la cenaclu, făcuse cunoștință cu amenințările reale care, firești În epocă, Înfățișau
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
an se repară acoperișul și a venit. A făcut o tură pe la parter, s-a urcat în lift și a urcat la 4. Eu cu ochii pe lift să văd când vine. Trece o jumatate de oră, nu cobora, eram îngrijorat că la 4 era și biroul meu. În fine, aud liftul, gata. Cobora cu liftul plin de sacose cu ciment, nisip, văr, o grămadă. Pe hol eram numai eu și el, ceilalți la treabă. Știa ca imi tin gură, așa că
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
ăsta e problema mea, nu a lui. Nu sunt mulțumit de el, căci nu a câștigat un leu în viața lui, fiind și acum întreținut de mama lui, care e prostesc de mamă. Faptul asta, ca și lipsa nepoților, mă îngrijorează și mă enervează, mai ales că nu avem legături și așteaptă să mor ca să facă bani din ce am eu, să se bucure de viață. Asta e karma copiilor needucați în valorile muncii, de mame care vor un alt viitor
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
primit de la stat trebuie dirijat spre nevoile din gospodărie. Din nefericire sunt și cetățeni cheflii care merg la cârciumă și beau în contul banilor de la sfârșit de lună.Așa s-a întâmplat și la plata calamităților.La început oamenii erau îngrijorați de pierderea recoltei,apoi au devenit veseli pentru că au „plasat banii”... în cont. Unii primari i-au constrâns pe consătenii mai însetați să treacă și pe la alimentară,unde pentru o parte din suma repartizată au primit produse agro-alimentare. Jonathan Scheele
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
judeca»”. Din nou râsete.Incă un rând de bere. Economistul inteveni cu elan. „Se spune ca iepurașul a ajuns rege.Vulpea l-a contestat.Urechiatul a invitat-o afară din palat,la luptă pe viață și pe moarte.Animalele erau îngrijorate.S-a întors singur.Victorios. A venit și lupul și istoria s-a repetat. A sosit leul,a deschis ușa și a întrebat: «Te mai supară cineva,finule?»”... Morala:Râsul,elanul,somnul și leul se pregătesc de vremuri grele... „Lună
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
le-o făcea.Stătea ascuns și mânca cireșe (avea acasă un cireș care făcea cireșe zemoase și dulci) și nici nu se gândea să lase câteva și pentru tovarășii lui.Nici n-avea de gând să le răspundă. Copiii erau Îngrijorați. Unul mai mic Începu să plângă. Dacă a pățit ceva Ionucu? S-o fi rătăcit? S-o fi Întâlnit cu mistreții? Dacă s-a Întâlnit cu mistreții? L-o fi mușcat vreun șarpe? Sau un paianjen uriaș și veninos? Or
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
noaptea.Și dacă mai vine și-o furtună...Ei auziseră că prin păduri sunt vrăjitoare care mănâncă copii și bufnițe care le scot ochii. Ionucu asculta din ascunzătoare și râdea, negândindu-se că acești copii țin la el și sunt Îngrijorați de soarta lui. Într-un târziu, dupa ce l-au mai strigat și l-au mai căutat fără nici un rezultat, copiii au renunțat și au plecat spre sat, obosiți, flămânzi și tare speriați.N-au mai văzut ce frumos este
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ani și multe lucruri nu mai sunt în ordine. Dar nu-ți face griji cu mine, nu-i nimic grav. Fantomele trecutului n-au dispărut, n-au murit... Sunt mai vii, mai periculoase și mai agresive ca oricând. Nu fi îngrijorată și nu pune întrebări la care nu pot, deocamdată, să-ți răspund. Toate la vremea lor. Bine. Mi-e foame. Hai să mâncăm undeva. Aici, la Irbis? Nu! A doua zi, dimineață, o mașină de la Irbis le aduse pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
împreună cu vicontele Kawata, fostul proprietar al casei. Mama abia s-a atins de mâncare. Spre înserat, a zis cu voce stinsă: — Aș vrea să mă odihnesc puțin. Am scos așternuturile din bagaje și am ajutat-o să le întindă. Mă îngrijora starea ei. Așadar, am scos termometrul să-i iau temperatura. Avea treizeci și nouă de grade. Unchiul Wada s-a alarmat și a pornit în sat după doctor. Când am strigat-o, mama a reușit doar să dea din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cu doctorul satului. Părea un bătrânel cumsecade. Era îmbrăcat în alb din cap până-n picioare. - S-ar putea să facă pneumonie, a spus el după ce-a consultat-o pe mama. Însă părerea mea e că nu trebuie să vă îngrijorați. I-a făcut mamei o injecție și a plecat. Febra n-a scăzut nici în ziua următoare. Unchiul mi-a dat două mii de yeni și mi-a spus să-i telegrafiez dacă mama trebuia internată. El s-a întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
apă din iaz cu gălețile, am auzit-o pe mama țipând. Era pe holul de lângă sufragerie. Am aruncat găleata și m-am repezit la ea s-o prind în brațe. Era cât pe-aci să se prăbușească. — Mamă, nu te îngrijora! Nu s-a întâmplat nimic grav. Te rog, du-te la culcare. Am dus-o în cameră și am convins-o să se bage în așternut. Am fugit iar la foc. De data asta, am scos apă din baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
n-a mai apărut acolo unde lucram eu. A fost singura zi în care mi-am tras și eu sufletul. După aceea, m-am tot dus la Tachigawa, din două-n două zile, să-mi fac datoria. Mama era foarte îngrijorată din pricina sănătății mele. Munca m-a făcut însă mai rezistentă ca oricând. Sunt și acum o femeie care nu se sperie de nici un fel de efort, iar munca la câmp chiar nu mi se pare grea. Am spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mi-a mai trecut durerea de limbă, zise mama zâmbind. Totuși, mie nu-mi vine să cred că mama spune adevărul. Nu mai stă în pat, dar tot nu i-a revenit pofta de mâncare și vorbește foarte puțin. Mă îngrijorează starea ei și mă tot întreb ce l-o reține pe Naoji la Tokyo. Fără îndoială că-și pierde timpul cu scriitorul acela, Uehara. În clipele astea o fi prins de vârtejul frenetic al orașului. Cu cât mă las mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
E o doamnă adevărată. Dacă ar fi să compari ceea ce eram atunci cu ceea ce sunt acum... De fapt, nu se poate face nici un fel de comparație! Eram cu capul în nori și o delăsătoare. Cu toate astea, începuseră să mă îngrijoreze și pe mine sumele de bani pe care mi le storcea Naoji și care, treptat, au luat proporții de coșmar. Într-o zi, când m-am dus la teatru, i-am dat liber șoferului și, la întoarcere, am mers pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
săptămână. Tușea mai puțin, însă febra varia între 37,7 dimineața și 39 seara. Doctorul a făcut o criză de stomac în ziua următoare. M-am dus după medicamente și am rugat-o pe asistentă să-i transmită că mă îngrijora teribil starea mamei. — E doar o răceală ușoară, a fost răspunsul. Mi-a mai dat niște sirop și prafuri. Naoji, ca de obicei, era plecat la Tokyo. Trecuseră mai mult de zece zile de când plecase. Singură și disperată, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Îi trecuse durerea de stomac. A examinat-o pe mama, dus pe gânduri. Ah, știu ce e! strigă el, brusc. S-a întors spre mine. Am înțeles care e cauza temperaturii. S-a infiltrat ceva în plămânul stâng. Nu te îngrijora. Va mai avea febră, o vreme, dar nu e cazul să vă alarmați. Trebuie să stea liniștită. „Mă îndoiesc“, am zis în sinea mea. Am încercat să mă mai calmez după ce i-a pus diagnosticul. Mă simțeam ca înecatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
-o Naoji? Intenționasem să-mi îndulcesc vorbele cu un zâmbet, dar vocea mi-era toată un tânguit. — Cred că te-a epuizat încordarea asta zilnică, zise mama, blând. Te rog, angajează o infirmieră. Mi-am dat seama că era mai îngrijorată de starea sănătății mele decât de a ei. Asta m-a făcut să mă simt și mai nefericită. M-am ridicat brusc și am dat fuga la baie. Am plâns pe săturate. Imediat după prânz a venit Naoji însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
eram soldat și o păstrez de-atunci. Kazuko, ești frumoasă și deșteaptă. (Am fost întotdeauna mândru de mama și de sora mea.Ă N-am de ce să-mi fac griji din pricina ta. Îmi lipsește până și calitatea de a mă îngrijora. Bine că măcar sunt capabil să mai roșesc. Ca un hoț care-și compătimește victima! Sunt sigur că te vei căsători, că vei avea copii și că vei reuși să supraviețuiești datorită soțului tău. Kazuko, Am un secret. Îl ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
decât cunoștințele dobândite în școală. Dar și astăzi, a concluzionat d. Bonrepas, cultura generală își mai caută încă locul între rolul de liant al societății și cel de instrument al selecției sociale. Un alt analist al temei, d. Pierre-Henri Tevoillot, îngrijorat de nivelul de cunoștințe generale al tinerilor care intră în universitățile specializate în discipline științifice, a propus ca în primii ani de studiu să fie introduse și în acestea cursuri obligatorii de franceză, istorie, greacă și latină. Iar în anii
Cultura generală - ce se întâmplă cu ea? by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7189_a_8514]
-
încetare crize de proporții depășitoare minților noastre. De ce ne-am pierde cu firea atunci când, după ani de umflare cu pompa a PIB-ului, bate ceasul contracției: vârful acului pătrunde în veselul, coloratul, zburdalnicul balon. Care face phhh și buff! Ne îngrijorăm, căci dacă anii de bucuroasă creștere a PIB-ului nu ne-au schimbat starea, ani de criză ar putea să ne arunce în stradă întâi și întâi pe noi, muncitorii intelectuali. Bănuiala că nu pe norocosul vecin, ci pe tine
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
-o trompetele liberale Orban, Antonescu și Hașoti. În stilul propriu, oamenii în halate stacojii de la Curtea Constituțională au dat niște motivări ce te fac să ridici uluit privirile la cer. Ceea ce, ca simplu cetățean, n-are cum să nu te îngrijoreze. După această logică, orice instanță prevăzută cu atribuții de judecată poate motiva orice decizie, în funcție de presiunile care se fac asupra sa ori pornind de la interese de grup. Cunoscând, cât de cât, situația din România, ar rezulta că singurii care ar
Justiția cu față colhoznică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8774_a_10099]
-
poduri). Nu se poate să nu tresărim recitind aceste versuri ce par să evoce (într-un acces profetic!) soarta "eroilor neștiuți" ai Revoluției Române. După 1990 emisiile poetice ale lui Mircea Dinescu s-au rărit într-un mod care îi îngrijorează pe admiratorii săi. Nu-i vorbă, volumul O beție cu Marx, apărut în 1996 conține destule poeme care ne amintesc de Dinescu din zilele lui "bune" (adică acelea din anii '80!) de n-ar fi să pomenesc decât Pisica metafizică
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
texte - de aici pleacă totul. Literatura are un limbaj al ei care nu mai este cunoscut decât unora. Se va ajunge în curând ca limba literaturii să aibă un regim de limbă moartă, ca latina sau greaca veche. Asta mă îngrijorează cel mai mult: ideea că în viitor (nu contează că eu nu voi mai fi atunci) s-ar putea să nu se mai citească, să nu mai fie cunoscută această limbă zeiască (de fapt, singura limbă cu adevărat omenească) - asta
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]