3,364 matches
-
Popescu. Ultimul, scriind cronică des, cam la fiecare premieră bucureșteană. Acru. Cu carte, dar sec și uscat. Uneori, scăpa cîte-o intuiție surprinzătoare. Om de casă al lui Baranga, pe care-l tămîia indecent, În cronici. Și mai avea un obicei Îngrozitor : venea la premiere cu un pix În mînă, pe care-l clănțănea Într-una, exasperînd publicul...(era tatăl lui Petru Popescu, marele scenarist de peste Ocean, și soțul Didonei Popescu, actriță modestă a Naționalului!). Andrei Strihan scria decent, așezat, la obiect
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o plantă bună, o poți lăsa să crească în voia ei. Dar dacă e vorba de o plantă rea, trebuie să scapi de ea numaidecât, chiar în clipa în care ai descoperit-o. Pe planeta mea se află niște semințe îngrozitoare, semințele de baobab. De un baobab, dacă prinzi de veste prea târziu, nu te mai poți descotorosi niciodată. Invadează toată planeta, o străpunge cu rădăcinile lui și, dacă planeta e mică, nu mai rămâne nimic din ea. Secvența aceasta poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
domnule... cine-i fi! În 54 de ani de când am cumpărat planeta asta n-am fost deranjat decât în trei rânduri. Prima oară acum 22 de ani, când mi-a venit, habar n-am de unde, un cărăbuș. Făcea un zgomot îngrozitor și am greșit de patru ori un calcul. A doua oară, acum 11 ani, m-a deranjat destul un genunchi înțepenit. Eu nu fac mișcare. N-am timp de hoinăreală, sunt un om serios. A treia oară... dumneata! Am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îl avea Armstrong în timpul aselenizării. Probabil o fi studiat atent fiecare obiect din baie până când a depistat acel corp suspect, căruia nu i se putea da vreo interpretare rezonabilă. O fi apăsat pe niscai butoane, așteptându-se la cele mai îngrozitoare consecințe, asumându-și niște riscuri enorme, ajungând la concluzia că bideul, acel obiect trivial, pur utilitar, are în baia francezilor o funcție ornamentală. Probabil și faptul că, în țara de origine a exploratoarei noastre, budele erau inevitabil asociate cu jegul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
faptele. Eugenia Ionescu nu e omul care să acuze, să vorbească de rău pe cineva. Îmi aduce aminte de un profesor al meu caruia îi era imposibil să beștelească pe cineva. Cutare e... și te-așteptai să se dezlănțuie niște îngrozitoare înjurături de mamă, te așteptai la un întreg potop de invective. Cutare are un comportament nu tocmai potrivit, își încheia eufemistic fraza profesorul meu. O scriitură fără resentimente descoperim în jurnal. Nu veniseră anii în care Mitică Dragomir să rostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nu am puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească în ajutor. Într-o cameră antifonată, nici răgetul celei mai îngrozitoare fiare sălbatice nu înseamnă altceva, decât tot nimic! La sfârșit, rămâne doar cruda resemnare, cu care trebuie acceptat destinul dinainte stabilit. Ah, așa este... Uneori, parcă simt că nu eu îmi trăiesc viața, ci viața mă trăiește pe mine... După
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ea, refuză categoric să se resemneze. Pentru acest angajat, acest tip de loc de muncă știe sfâșietor de bine să semneze, în timp, sentința clară a unui condamnat la moarte, fără proces! Mă întreb: cine poate să cunoască toate îndoielile îngrozitoare ale sufletului omenesc și toți fiorii, ce îl scutură? Această întrebare este sortită să rămână fără răspuns. Tocmai de aceea, ei bine, niciodată soluția sinuciderii nu trebuie privită nici ca pe o faptă eroică, nici ca pe o decizie josnică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
petrecuse În sufletul și psihicul meu. Timp de două luni, am fumat țigară de la țigară și am băut cafea. Nu-mi era foame, nu-mi era somn. La un moment dat, organismul a cedat. Începuse să se instaleze o frică Îngrozitoare. Îmi era frică de oameni, frică de moarte, frică de viață. Depresia mă pândea la fiecare colț. Simțindu-mă din ce În ce mai slăbită, un gând palid, abia reușind să prindă contur, mă Îndemna să mănânc ceva... Nu aveam mare lucru prin casă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu garantează seriozitatea elevilor. Era convinsă că nici unul nu va recita, că vor face glume proaste și chiar vor pleca. Nu credea că-i va putea determina să iasă În stradă. Nu! După primirea acestui mesaj, am avut o noapte Îngrozitoare. Somnul a dispărut cu desăvârșire, lăsând loc zbuciumului și neputinței. Vedeam cum visul meu se risipește precum ultimele razele de lumină În brațele nopții. A doua zi m-am dus În graba mare la C. Valeria și i-am povestit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și plăcut, erau înjurate de el. Înjurături, ocări și blesteme. Copiii se ascundeau de el care și pe unde puteau, iar mătușa Catinca își primea pedeapsa. Vecinul său, moș Ion Dascăl, pentru ca odraslele sale să nu audă toate aceste lucruri îngrozitoare și foarte urâte, îi silea să intre în casă pe toți. Bătrânul lui tată, care era dascăl, mereu spunea aceste cuvinte: - Nu va termina bine această familie cu atâtea înjurături și blesteme! Nu va termina bine! Crescură mari copiii lor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aud doar ceea ce vreau. Mă gândesc la ai mei, îmi apare în minte mama, cum ne îndruma ce să facem, cum ne mângâia când aveam câte un eșec, ființă fragilă și în același timp puternică, fiindcă a învins o boală îngrozitoare, s-a luptat cu moartea mai mult de 50 de ani. A crescut patru copii, toți cu școală înaltă, să fie plătit cu mine spunea ea, deși nu muncise o oră la câmp, era foarte bolnavă de inimă, dar a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
învârtește după chei. Niciodată nu le pune în același loc, și când are nevoie de ele le caută ca nebunul prin toată casa. Ba prin buzunare, ba cine știe pe unde prin casă, ba prin rucsac, unde sălășluiește o dezordine îngrozitoare. Dacă se întâmplă ca acestea să-i cadă în rucsac și dacă e și nervos, nu e nicio speranță să le găsească până nu deșartă tot conținutul acestuia și nu ia la mână obiect cu obiect. De data asta a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei miroase urât, o lovesc, vrea să o ia la fugă dar nu poate, zarva din jurul ei e tot mai mare, altă siluetă cu miros și mai rău se apleacă peste ea, o lovește, în acel moment simte o durere îngrozitoare, parcă i se spintecă măruntaiele, scoate un urlet de fiară, alunecă în beznă și în gol, departe se aude o detunătură. În dormitorul întunecos se aud bufnituri, înjurături. O grămadă de corpuri se vânzolesc unele în altele. "Îl omor, auzi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
soluție, nu mai poate îndura durerea insuportabilă care i s-a instalat în coșul pieptului. Greața îi cuprinde toată ființa, o simte ca pe ceva iremediabil, ca o apă care îi macină măruntaiele, natura și oamenii i se par urâți, îngrozitori de urâți, se simte la marginea unei prăpastii care o absoarbe înăuntru, iar ea se lasă absorbită fiindcă și-a pierdut bucuria de a trăi. În drum spre capitala țării își repeta în gând aproape cu frenezie: "O să fiu fericită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trăit, cu toate acestea vrea să îl vadă pe Alex, se va plimba cu noua lui iubită printre oficialități, știa cât de bine se simte în acest rol, își acordează vioara în timp ce simte cum i se lichefiază trupul, o frică îngrozitoare de moarte îi dă târcoale, Aide intră în sală, frumoasă, cu zâmbetul acela amar peste care și-a lipit o mască senină, foarte convingătoare, chiar pare senină, numai că seninătatea ei e de suprafață, exact ca cinismul lui Sandei, două
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și ochi bulbucați, care umbla mereu Într-o cămașă albă, descheiată la nasturele de jos (fapt care-i dezvelea rotunjimea pântecelor), și plimba o cățea maidaneză, cu carespuneau vecinii drăcoși moșul avea relații dintre cele mai dubioase. Mă durea capul Îngrozitor. Mi-am amintit că atunci când acuzam astfel de dureri, tanti Rita, sora mamei, Îmi prepara un ceai din plante și migrena era Îngenuncheată. Mi-a plăcut Întotdeauna să culeg plante medicinale. Mergeam cu Milu, prietenul meu deosebit, prietenul meu grozav
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Important era să mă asculte. Să am cu cine comunica eu. Orice, dar, pentru un timp, să nu mai fiu singur. După faza cu coșmarul mi-am zis că cel mai potrivit ar fi să Încerc o tărie (visul acesta Îngrozitor se repeta aproape regulat și era, probabil, consecința unei pățanii din vremea când aveam vreo unsprezece ani și nimerisem nu mai știu din ce cauză sub copitele celor patru cai ai trăsurii unchiului Victor. Mama era să moară atunci de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dezvoltase ideea conform căreia: „Statul este substanța etică conștientă de ea Însăși” și pe cea conform căreia: „Esența Statului este universalul În sine și pentru sine, raționalitatea lui A voi”. Del Vecchio arată, Într-o manieră critică, deschisă: câte nedreptăți Îngrozitoare și atroce nu au fost comise pe parcursul secolelor, de către Stat și În numele Statului! Cum să nu te revolte poziția susținută de către Hegel, care ascunde sub idealismul ei, un „materialism abject și o negație totală a acestor valori ideale care, singure
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
batistă murdară. Se ridică în sfârșit: - Asta-i groapa. La fix, pe măsura valizei, ha! M-am căutat prin buzunare să-i plătesc: n-aveam la mine decât doi gherani și un abassi. Bătrânul izbucni într-un râs uscat și îngrozitor: - Nu-i nevoie, nu face nimic, îți știu casa. Și apoi, în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vas. Știi, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Și-apoi, nu-i nimic, ți-l dau ca amintire. M-am căutat prin buzunare și am scos doi gherani și un abassi. Cu un râs sec și îngrozitor, bătrânul spuse: - Niciodată, nu face nimic. Te cunosc, îți cunosc casa. Am o drișcă la doi pași de aici. Hai să te duc, ha! E foarte aproape. Puse vasul pe pulpana hainei mele și se ridică. Râdea atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mi-a oferit un calambur : În loc de Stanislavski, a cules ... SATANislavski! Minunat! Și fiindcă tot vorovim de marii ruși :Tolstoi, după ce a văzut un spectacol cu o piesă de Cehov, a dat un verdict de un ludic irezistibil :” E un dramaturg Îngrozitor!...Dar nu atît de prost ca Shakespeare!”... Într-o revistă elegantă (Cultura), o cronicăreasă ( pardon de expresie) face un dialog cu actrița Coca Bloos ; nimic anormal. Exceptînd una din Întrebări, care e consternantă : ”Doamnă C.B., sunteți absolventă de filozofie. Stau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mă bucur de viață, dar problemele repetate de sănătate mă iritau destul de mult. Tot timpul tușeam, simptomul clasic, când ești sătul de ceva și era ceva groaznic, iar când făceam efort fizic era și mai rău, că mă durea capul îngrozitor, iar fața mea căpăta o culoare roșu-violet și deveneam foarte nervoasă pentru că durerile de cap și starea generală erau groaznice. Ce tuse nebună aveam (alergie la viață). Doamne...ce mă mai teroriza și nu mai știam ce să fac. Mama
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
lume o să fie sănătoasă. Într-o lume bolnavă, este o anormalitate să fii sănătos și consider cea mai mare fraudă din toate timpurile, faptul că cei mai mulți oameni sunt sau devin bolnavi. E mult de muncă pentru a schimba această realitate îngrozitoare care s-a creat și s-a extins precum cancerul și care a pătruns la toate vârstele. Această idee despre boală și rău, este strict personală și ceea ce am scris nu reprezintă o metodă de vindecare certificată științific, nu sunt
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Înfricoșătoare nu atât prin diversitate, cât prin faptul că granița circulară a orizontului nu reușea să o gâtuie, așa cum o baltă nu devine inundație decât În momentul În care apa Începe să șiroiască pe sub uși. Nu păreau speriați. Moartea este Îngrozitoare nu atât prin veșnicia pe care-o inaugurează, cât prin singurătatea În miezul căreia se petrece. Or, odată depășită teama trecerii hotarului, cele câteva miliarde de suflete care apăruseră În același timp pe câmpia din jurul Turnului Babel descopereau nu doar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aplecându-se după un bolovan. Pălită drept În frunte, unealta a căzut la pământ, unde a continuat să se zbată convulsiv, ciupind cu talpa mecanică din baza zidului. Deasupra, din toate apartamentele se auzeau huruieli cumplite, zgomote de geamuri sparte, Îngrozitoarea vâlvă mecanică fiind amplificată de configurația locului, strâmt ca un horn. Oamenii ieșeau În micile balcoane acoperindu-și figurile cu mâinile, fripți de cafeaua fierbinte pe care filtrul le-o azvârlise În față, iar apoi cabluri electrice Îi prindeau de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]