396 matches
-
negură luminoasă de afară, forme fantastice treceau, figuri sinistre, trupuri nalte și mlădioase, și toate într-o tăcere și într-o singurătate stăruitoare. Deodată, două lumini fosforice, ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric. Îndată mintea a înjghebat în jurul lor o figură care rânjea la mine. M-am întors pe pat, mi-am înfundat capu-n perne; îmi simțeam inima zvâcnind și urechile îmi vâjâiau. N-o să vă spun multe și n-o să vă fac să credeți, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ne e limpede macar că am băut mai multe pahare decât trebuia. Voi, acum, o să înțelegeți ușor că horcăitul putea foarte bine să fie sforăitul unui om adormit undeva; că lumina dulce a negurilor și pâlcul de copaci de lângă rateș înjghebau figuri fantastice; că cele două stele de fosfor puteau să fie doi ochi de motan; - dar eu atunci, ațâțat, pregătit de ciudățenia împrejurărilor, nu puteam să cred decât anumite lucruri. Dar lucrurile acestea n-au nici o însemnătate - adică n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Bătrânului. Fiindcă, adăugase Mopsul, îl omorâsem cu siguranță pe Bătrânul, altfel n-aș fi organizat toată mascarada cu mormântul fals. Probabil, îl înjunghiasem și dacă ar fi asistat cineva la înmormîntare s-ar fi descoperit crima. Ca s-o ascund, înjghebasem o farsă. Îl înmormîntasem pe Bătrânul noaptea, ca un tâlhar, fără martori, undeva în bălării, și apoi săpasem un mormânt fals în altă parte ca să șterg orice urmă. "N-am nici o îndoială că așa s-au petrecut lucrurile, zicea indignat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de înot, de ca-notaj, de plajă, sau, pur și simplu, de iubitori ai statului la umbra copacilor pe malul apei. Le lac du Coiroux se cheamă acel lac. Ca să nu mor de plictiseală, că la foame sunt mai rezistent, am înjghebat un dialog, ajutat și de prietenul Michel, cu un domn francez care venise să consume și el ceva, însoțit de cele două fiice ale sale. Omul avea alură de rugbyst, fapt care m-a stimulat în abordarea su- biectului. Și
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
ministru. Ori, măcar protopop, episcop și tot așa, în cinul lor cel preoțesc.” Dar, nu, “părintele” n-avea să-i părăsească vreodat’. În primul rând, pentru că în satul acela câștigase destul de frumos. Apoi, începuse să-și facă rost, să-și înjghebeze o gospodărie, să cumpere pământ... Apăruseră copiii... Și, înainte de toate, îi plăcea prea mult tihna, ca s-o dea așa, cu una cu două. Îi plăcea să mănânce la timp și bine, deși nu prea mult în comparație cu alții. Îi plăcea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Meeks la 20.000 de dolari. Buzz a mărit suma promisă lui Johnny pentru afacerea Minear la 25.000 de dolari, pentru ca Stompanato să nu-i bage un glonț în cap. Mick își smulgea părul din cap din cauza lui Audrey. Înjghebase un altar cu lucrurile rămase de la ea: pozele de reclamă de pe vremea când era stripperiță și toaletele pe care le purtase în ’38, când era mare vedetă în Burbank. Le adunase pe toate în dormitorul din vizuina lui și petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
copac consacrat (vezi „Mănăstirea-dintr-un-lemn” din Oltenia sau „Schitul- dintr-un-brad” din Moldova) ; - și chiar în unele legende românești privind edificarea arcei : „Noe s-a apucat de lucru într-o pădure, departe, unde a găsit un copac din care și-a închipurluit [= înjghebat] tot lemnul [pentru arcă]” (3, p. 128). În acest ultim caz pare a fi vorba de o luntre monoxilă, iar toaca și arca, unul și același trunchi scobit de copac (46). Imposibilitatea de a realiza practic toată construcția din lemnul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
carte: Adameva". Condițiile de viață la Lătești erau mai mult decât precare: Nadia trăia într-o casă acoperită cu paie, cu lut pe jos, cu o improvizație de mobilier, înconjurată de o mică grădină de legume pe care și-o înjghebase... În sat nu exista evident nicio biserică, așa că s-a gândit să improvizeze una într-o baracă părăsită. Pe peretele dinspre răsărit L-a pictat, mare, pe Hristos răstignit... Căsătorită cu Guy Bossie, cu opt sau zece ani mai tânăr
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
o serie de construcții fără nici o legătură una cu cealaltă, din punct de vedere estetic, care erau înșirate una după cealaltă. Fiecare era mai mică decât cea dinainte, iar lanțul se încheia cu două șoproane. Se părea că bătrânul își înjghebase locuința din resturile care coborâseră pe râu, legând bușteni de bucăți de metal, scânduri de la ambarcațiuni proptite cu bolovani, bucăți de placaj lipite cu tot felul de deșeuri din plastic. Rezultatul obținut era urât și inegal, dar, în mod straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Însă i-a prăpădit de-a dreptul. Cei rămași au fost așezați În satele părăsite de iobagii din comitatele Carei și Sătmar. Bucuroși cei ce dădeau peste o cocioabă pustie la fața locu lui, fiindcă alții se vedeau nevoiți a Înjgheba un adă post din ce găseau. Chiar În toamna aceluiași an, 1712, orașul Ulm era plin de coloniști disperați, Întorși În zdrențe din aventură. De frica vreunei molime, municipalitatea i-a reți nut În la găre de carantină. Abia următoarele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Iuri, soarele nopții, ochiul Dom nului asupra noastră, nu te spăimînta, uite! Și ținti cu degetul spre un colț de cer unde verdele se făcea mai palid plouînd de sus cu raze, apoi spre alt petec unde părea că se Înjgheabă un vîrtej trandafiriu. Caii, odată cu Încetarea imboldurilor, o luaseră la pas. Cei doi bărbați nu-și puteau lua ochii de la Înalturi. — Nu s-a mai uitat Domnul la mine În felul ăsta de cînd eram copil, se mai Închină o dată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ales că este pe gratis. Cu cât faci mai multe drumuri, cu atât ești mai câștigat. De fiecare dată ajung să se ncaiere și chiar să se înjunghie între ei pentru cine știe ce fleac. Nu știu ce fac cu lucrurile. De regulă, se înjgheabă spontan, pe țărm, un fel de piață de vechituri cu schimb în troc. încep să schimbe între ei lucrurile pe care tocmai le-am furat: un colac de frânghie și un sextant pe o ladă cu rom, o chiuvetă și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
creșteau din abundență pe marginea pârâului, plecându-și cu smerenie capul spre pământ. Gligori știa toată liturghia pe de rost, o Îngâna ușor pe nas, imitând nu numai vocea preotului, ci chiar și felul său de-a fi. După slujbă, Înjghebau și-un mic praznic de la care nu lipseau nici friptura, nici sărmăluțele, nici vinul. Sărmăluțele erau făcute din frunze, umplute cu fel de fel de fructe, iar vinul Îl preparau din căpșuni sau coacăze, care creșteau În grădină din belșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
V-a a liceului Lazăr (promoția 1914), încurajînd și urmărind activitatea la revistele elementare a celor mai buni din elevii săi, prin întinsa dar înțeleapta școlaritate la care ne obligase și, mai ales, prin autoritatea întregii sale înfățișări, izbutise să înjghebe un adevărat lagăr de muncă matematică, entuziastă și arzătoare. În amintirea promoției 1914 a liceelor Lazăr și Mihai, unde preda pe atunci, rămâne o figură de mare dascăl. Trecerea de la liceu la facultate determină o oarecare îndepărtare a mea de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu are să fie bine Deci, luând aminte la atâtea înviforări, cum a fost cea de mai înainte, cu Pamfil Duran și mai altele, dintre acestea, pentru orice eventualitate, noi cei care nu ne-am clătinat la păliturile Sorții, trebuie să înjghebăm un soi de Armată a noastră, făcută dintre noi, care în situații grele să se țină tare și să intervină spre ajutorarea cui ar fi nevoie și spre folosul întregului nostru grup de necăjiți Iar Braiu și Manuil Fragă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și-acuma nu-ți mai sunt? SMARANDA: Mi-i mai fi fiind, cine știe? Da' nu despre asta-i vorba acu'. Mă uit împrejur și nu mă pot mira îndeajuns: de-atâta amar vreme, de când trăim noi laolaltă, ce-am înjghebat? Căsuța asta, care-i ca vai de lume, și-o șură mare și goală, unde ne-am aciuat boișorii. Și pe urmă? DĂNILĂ (leapădă din mână surcelele adunate): Da' fie, Smarandă, că boi ca ai noștri nu găsești să cutreieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se sprijină taraba unui negustor ambulant. Sub fiecare felinar dai peste o cântăreață sau un zdrăngănitor din lăută. Cercuri de curioși se fac și se desfac În jurul povestitorilor, cititorilor În palmă, Îmblânzitorilor de șerpi. În mijlocul pieței, pe o estradă șubredă Înjghebată În grabă, se prezintă tradiționala competiție a poeților populari care celebrează Samarkandul neasemuit, Samarkandul de necucerit. Judecata publicului este instantanee. Unele stele urcă, altele coboară. Peste tot, se Înalță focuri de lemne. Suntem În decembrie. Nopțile sunt deja aspre. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acolo. Căuta bârlogul ucigașului. Trebuia să dea ocol vârfului în formă de piramidă ca să vadă dacă nu cumva acesta se ascundea acolo. Bă nuia că pe partea cealaltă ar putea fi o peșteră ori vreun adăpost pe care și-l înjghebase acesta, ferit de privirile tuturor. Din acest motiv plecase dimineață cu fiica lui Pop. Dintr-o dată, memoria îi reveni și se simți iarăși stăpân pe el. Respiră ușurat, se simțea din nou el însuși. În inimă începu să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de aur. Ne gândeam că își încărcase avuția în samarele catârilor și s-a dus la el acasă. Probabil că făcuse lucrul acesta într-o noapte, de frica hoților. Tata mi-a arătat cabana de lemn pe care și-o înjghebase Müller ca să se adăpostească. Era acolo, lângă noi, ceva mai sus pe malul pârâ iașului. Coșmelia aceea pe care ai văzut-o și tu ieri, când am fost la peșteră. Catârii pășteau liniștiți sub copaci, numai cu căpăstrul pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
terminată într-o farfurioară de lut ars, ce juca rol de scrumieră. Am aprins apoi felinarele și am intrat împreună în mină, spuse bătrânul întorcându-se cu fața spre Cristian. Neamțul muncise acolo, nu glumă. Întinsese niște șine și își înjghebase și un vagonet de minerit. De unde, dar mai ales, când apucase să aducă toate acele materiale, nu știu. Vom merge împreună, adică eu și cu tine și vei vedea cu ochii tăi tot ce-ți spun eu acum. Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căzut muiat pe patul jos cu cergă țărănească roșu-neagră. Pe peretele din fund al bucătăriei, pe o poliță îngustă, verde, protejată cu geam culisant, stau împrăștiate ca la muzeu până la o sută de ordine, decorații, insigne roșii comuniste. Țârțâc a înjghebat colecția asta în douăzeci și... de ani de umblat prin lagărul socialist, am fost, domnu’ Tudor, și-n Dedere, în Germania aia, și-n Ungaria, la ruși nu mai spun de câte ori am fost, supraveghetor de șantier la hidrocentrala de pe Obi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
revărsa lumina unei lămpi. Era cea în care locuia Takenaka Hanbei și, chiar în acel moment, acoperișul începu să strălucească palid, în lumina lunii. Medicul pe care-l trimisese Hideyoshi era lângă pat, împreună cu vasalii lui Hanbei. Coliba era abia înjghebată dintr-un gard de lemn, dar, peste rogojinile de stuf, fuseseră așternute cuverturi albe și, într-un colț, stătea un paravan pliant. — Hanbei, mă auzi? Eu sunt, Hideyoshi. Cum te simți? Hideyoshi se așeză încet lângă prietenul său, privind chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi. Nu peste mult, cei doi conversau bucuroși. Glasurile lor aproape păreau să se ia la întrecere. Cred că va fi greu, spuse Hideyoshi. Tăcură un moment, ascultând sunetul trist al ploii de vară timpurie șiroind de pe streșinile colibei înjghebate în grabă. — E o problemă de timp, începu Kanbei. O a doua ofensivă cu toate forțele ar fi un risc prea mare. Pe de altă parte, ne-am putea resemna cu o campanie lungă, asediind castelul fără a ne grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ta deasă, Jilavă, Jilavă. Câtă ură, Doamne, gemete de foame, murmur și răscoală, vaiete de boală. Cât chin și obidă a putut să-nchidă ceața ta bolnavă, Jilavă, Jilavă...” Ritmică ușor de memorat. Tristețe greu de conservat. În “Universitatea populară” înjghebată în camera lui, orice intelectual putea să conferențieze despre ce îi era mai în plăcere. Ovidiu Papadima a vorbit despre ” Alecsandri-drumul vieții și al creației sale” și despre ”Zahei-Orbul”, romanul lui V. Voivulescu, pe care-l lecturase în manuscrisul oferit
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pentru sine. - Așteptați pînă ce pleacă ea și apoi dați-i drumul. - O să fie mulțumită, răspunse Annick cu ușurare. Lucas se Îndreptă spre biroul lui Morineau, pe care Îl rechiziționase Încă de la sosirea pe insulă, obligîndu-l pe sergent să-și Înjghebeze un sălaș provizoriu În biroul subordonaților săi, și, cu un gest sec din bărbie, Îi făcu semn Mariei să-l urmeze. Nici nu Închisese bine ușa În urma ei că Fersen explodă. Se săturase să tot afle de la alții ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]