577 matches
-
poleială de legendă, încărcat de sensuri și de valori; câteva decenii numai i-au creat o mistică atât de agresivă, încât nu te poți atinge de dânsul omenește, fără a nu fi trezit bănuiala de a fi voit să-l înjosești. O astfel de concepție romantică a geniului îl scoate din condiția umană și-i acordă însușiri supranaturale: toate actele lui, fără deosebire, sunt considerate ca ieșind din normele obișnuite, impregnate de puterea lăuntrică a unor calități de ordin transcendent. Oricâtă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
centrale: disculparea scriitorilor obligați la activități propagandistice și sublinierea faptului că acest lucru nu influențează calitatea produsului artistic. Serviciile depuse în favoarea partidului aduc numeroase avantaje lui Beniuc care își descoperă vocația de denunțător. "Nu toți scriitorii, ce slujesc regimul se înjosesc până la a denunța, și nu toate denunțurile sunt de tip polițist. Când cutare sau cutare scriitor de la București înfierează "acțiunile criminale", [...] ridici din umeri: a fost forțat, și inculpatului nu-i poate face nici rău nici bine. Când, însă, tratezi
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Istoria aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul. În precuvântarea lucrării se arată cinstea de care se bucură Înaintemergătorul, ca cel mai mare dintre prooroci și, totodată, ca o pildă unică de trăire monahală. Plecând de la aceia care „nu se rușinează să înjosească prin vorbe urâte ceea ce ar trebui să respecte și să imite”, autorul coboară în altă epocă a istoriei decât a lui. Povestirea reacției anticreștine a lui Iulian Apostatul (g363) era o completare necesară. Se relatează soarta „osemintelor” și a „capului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
modernii, fără idolatrie, iar pe de altă parte, prin cumulul de cunoștințe față de Antichitate, modernii sunt, desigur, superiori. Cu toate acestea, contemporanii săi, deși poate vor beneficia de venerația urmașilor vor fi totodată și inferiori acestora căci "aceeași prejudecată ne înjosește într-o epocă spre a ne ridica în alta, astfel, mai întâi, suntem victime pentru ca apoi să devenim zeități."71 La Fontenelle istoria evolutivă a omenirii este comparată cu etapele dezvoltării umane în copilărie, se urmăresc doar nevoile stringente, în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
au acceptat "colaboraționismul" cu invadatorul, ca ultimă redută în calea nimicirii românității. Aceștia apar doar ca odioși "trădători" în ochii contemporanilor și ai urmașilor. Între acești "colaboraționiști" de elită care, cu îndreptățire, au fost considerați în fel și chip, ca înjosindu-se moral, spiritual, cu autonimicirea puterilor creatoare, au fost hotărâtori, la vârf, Mihail Sadoveanu, Petru Groza, Emil Bodnăraș, Mihai Ralea, G. Călinescu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu și alții. Doar o scurtă zăbavă asupra lui Mihail Sadoveanu, geniul cu atâtea păcate
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în asemenea situații. Este ceea ce a putut să-i creeze până și unui spirit de talia lui Russell impresia cu totul greșită că cel pe care l-a cunoscut în tinerețe drept un gânditor strălucit și independent s-ar fi „înjosit“ acum în fața gândirii comune. Poate că Russell și alți filozofi, care au putut avea impresia că însemnările lui Wittgenstein nu sunt decât o înșiruire de banalități, nu ar fi ajuns la o asemenea concluzie dacă autorul lor ar fi avertizat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
titlul plachetei din 1988) devenea obiect de aprige explorări; interesau surprizele textului, disponibilitățile vorbelor din dicționar în sintaxa și mobilismul lor, sensurile inițiind în mister și suprareal, fulguranțele, petele de culoare suprapuse platitudinii. Nimic mai rebarbativ decât mimesis-ul. Fotografiile ne înjosesc amintirile stricându-le / ca murăturile în borcane" (Odaie cu semnal de alarmă), în timp ce sufletul tinde spre sublimități, căutând programatic revelații în universal. În esență, se năzuiește spre înalt și demiurgic, aspirând spre o poezie inventivă, transorizontică, amplitudinară, poezie care să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
accentuându-le, semnificațiile atribuite servitorului. Nefiind retribuit, el simbolizează dorința unei protecții gratuite, adică dispoziția (fără îndoială inconștientă) de a primi sau de a da în schimb. El exprimă o pulsiune de dominare ce ar putea merge până la a-l înjosi pe celălalt, a-l supune trup și suflet, a-l poseda total. A dormi, somn Somnul simbolizează, în vis, îngroparea potențialităților, neexploatarea sau nerecunoașterea resurselor. Indică în plus absența conștientizării. Este simbolul iluziei în care evoluează cel ce visează. Trezirea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
jos; din deal; dealuri; decade; a decădea; decăzut; declin; dedesubt; degaja; des; descăleca; descentra; descinde; a descrește; descreștere; dezamăgire; dîndu-se; doboară; drumeție; efort; eșua; frică de înălțime; funie; gînduri; greutăți; groapă; a ieși; interior; intră; involua; involuție; începe; închinat; înger; înjosi; a se întoarce; întuneric; lăsa; lene; Luceafăr blînd; Luceafărul; luna; pe mal; mers lent; mic; mijloc; spre mine; mirul; mișcare; mînca; mormînt; un munte; muntele; neajuns; necesitate; neîncredere; nesiguranță; neștiință; niciodată; nu; oboseală; parașută; pas; pasăre; pași; pe pămînt; a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dărui; dăruia; dăruiește; a dedica; dedicat; demnitate; dimineață; divin; diviniza; Doamne ajută!; doctrină; la Domnul; Domnului; drum; la dumnezeu; expune; a face cruce; fală; falsitate; fericire; gest; greșeală; idolatriza; iertăciune; ipocrit; Isus; iubire; împărat; închina; îndemna; îndoaie; a îngenunchea; îngenuncheat; înjosi; înmîna; jertfă; jos; laude; lingușitor; lumînare; la mama; măicuței; mănăstire; mări; mătanie; mereu; milă; la mine; mișcare; mînă; mîndrie; monument; mulțumește; a mulțumi; mulțumiri; muri; nevoie; noroc; obedient; ofta; oftat; om; omagia; omagiu; pace; în pană; păharul; pălincă; părinți; pleca
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
vicleni pentru a cădea într-o capcană atât de evidentă. În schimb, este mult mai probabil ca limbajul agresiv să utilizeze comparații negative („Ai memorie unei cât o muscă”) sau întrebări retorice („E ceva acolo, în cap la tine?”) care înjosesc și persecută victima avută în vedere. Să remarcăm faptul că în toate cazurile de „limbaj necuvenit” cuvintele „fierbinți” sunt alese întrucât sunt în conflict direct cu principiile profunde sau gusturile audienței. A spune „rahat” într-o închisoare nu are nici un
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
sau denaturări ale psihicului. Scepticismul este o autopedepsire: căci scepticul nu poate efectiv să-și ierte că s-a oprit la mijlocul drumului. Și se răzbună pe tot ce a urmărit, incriminează idealul pe care nu l-a putut atinge, îl înjosește și-l batjocorește, lovește în sine prin intermediul celui mai vechi, celui mai drag vis al său” (II, 330-331). Cine altcineva decât Cioran însuși e acela care naufragiază în îndoială și se răzbună pe sine pentru neputința de a fi?! Cum
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
orice poveste oricît ar fi ea de ciudată pentru a nu fi afectat. Distractiv la început, odată încheiat "momentul artistic" nu mai e decît un sentiment de culpabilitate furișat în suflet; toți am făcut așa, am acceptat compromisul, ne-am înjosit, pînă cînd nu ne-am mai înțeles nici noi înșine. Practic, atît prima seară, cît și dosarele securității din a doua întîlnire, care se vor dovedi mai tîrziu a fi dosare cu foi albe, nu sunt altceva decît semne imaginare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
socialism, enunțată de nenumărate ori înainte de 1914, însă acest postulat fundamental al mișcării muncitorești capătă acum o semnificație diferită, avînd în vedere existența revoluției bolșevice această formă de dictatură care, potrivit afirmațiilor suedezului H. Branting, în prezidiul dezbaterilor de la Berna, "înjosește numele de socialism". De fapt, prima conferință socialistă internațională organizată de BSI la sfîrșitul celor patru ani de război, scoate la iveală divizările ideologice și strategice din rîndul mișcării, mult mai profunde decît cele apărute cu șapte ani înainte, în timpul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
una dintre cauzele principale ale lipsei de claritate a teologiilor. Sensul simbolului "divinității trinitare", supranatural la prima vedere, implică fenomenul natural cel mai important: nu numai evoluția materiei, ci și cea a spiritului, reprezentată de simbolul "încarnării". Constatarea aceasta nu înjosește nici divinitatea, a cărei cea mai înaltă semnificație este misterul, nici spiritul uman, a cărui cea mai înaltă manifestare este faptul de a fi creat supraconștient limbajul simbolic, limbaj utilizat chiar de eroul mitului creștin pentru a-și transmite mesajul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în asemenea situații. Este ceea ce a putut să-i creeze până și unui spirit de talia lui Russell impresia cu totul greșită că cel pe care l-a cunoscut în tinerețe drept un gânditor strălucit și independent s-ar fi „înjosit“ acum în fața gândirii comune. Poate că Russell și alți filozofi, care au putut avea impresia că însemnările lui Wittgenstein nu sunt decât o înșiruire de banalități, nu ar fi ajuns la o asemenea concluzie dacă autorul lor ar fi avertizat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
niște vietăți caraghioase și fără minte (...). Așadar citește-l pe Leopardi, dar citește-i și recitește-i și pe Homer, pe Dante, pe Ariosto.43 O reacție justificată la felul în care un public mediu, cu veleități literare, utiliza, banaliza, înjosea versurile poetului, transformându-le în oglindă propriilor trăiri meschine. Comentariile corozive la adresa celor care imitau în scrieri de calitate îndoielnică opera și gândirea poetului sunt, pe de o parte, rodul observării tendințelor din literatura epocii, pe de altă parte, fructul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
unei forțe ce acționează potrivit unor anumite intenții. În prima schiță a concepției sale evoluționiste, care a fost pusă pe hârtie deja în iunie 1842, Darwin nota că Dumnezeu, cel care a creat un univers condus de legi, ar fi înjosit dacă ar fi socotit creatorul fiecărui parazit. În pasul următor, el va refuza să accepte că evoluția speciilor are loc într-o direcție bine determinată, spre realizarea unui țel prestabilit. Refuzul recunoașterii unei direcții univoce în succesiunea în timp a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mă ierți că nu-ți pot răspunde nimic nu-nțeleg ce lucru anume e însemnat cu acest cuvînt [...]. Incapabil satisface. Caută București filosof."), se arată hotărît a-l sluji cu diplomație fără a pierde prietenia lui Platon! ("Mai bucuros mă înjosesc spunînd adevărul numai cînd îmi dă mîna și numai în forma care-mi vine la socoteală") sau a-l înlocui cu tăcerea grăitoare: "dar nu mai vreau, din principiu, să supăr cînd scriu și, dacă nu pot scrie despre ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să extindem lista partenerilor posibili de dialog și să abordăm în conversațiile noastre teme mai variate. De asemenea, această etapă presupune să fim conștienți și onești referitor la intențiile pe care le avem, să înlăturăm posibilitatea de a jigni sau înjosi pe cineva și să învățăm să-i tratăm pe ceilalți oameni ca parteneri egali de dialog. Acest lucru este impus de faptul că participarea la conversație a partenerului nostru într-o asemenea manieră, în ultimă instanță, este un dar, nu
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
care strânge bani din arenda podului, din vânzarea de lemne sau pur și simplu din cămată"61, o femeie extraodinară "prima și ultima din categoria ei morală în toată literatura română care e privită cu simpatie, fără prejudecata că banul înjosește pe om sau tezaurizarea înseamnă avariție patologică"62. Peste un sfert de secol, satul urmașilor ardeleni ai lui Slavici, Rebreanu și Agârbiceanu va fi cu desăvârșire altul, cu atât mai mult satul dunărean al lui Preda aflat în stadiul precapitalist
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a constat mai ales în faptul că pe atunci clericul și învățatul se confundau într-o aceeași persoană, că știința și credința se înfățișau spiritului într-o unitate indisociabilă. Renunțînd la "sceptrul științei", clerul și-a pierdut considerația, s-a înjosit, s-a văzut deposedat de ceea ce era prestigiul său. Invers, renunțînd să se mai adreseze sufletului, omul de știință nu mai poate avea rolul de îndrumător, rol pe care societatea acelor vremuri și-1 dorea în secret. "Clerul roman, scrie
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Nu sunt cruțați nici aceia care, fără a fi pregătiți și fără a avea acordul superiorilor, se dedau cu premeditare predicării): Șopârla este un animal micuț care strălucește noaptea. La fel și aceștia, micuți prin umilința lor, cu cât se înjosesc mai mult, cu atât mai mult îi luminează pe alții prin exemplul vieții lor, strălucind ca stelele în noaptea acestui veac, loc învăluit de întuneric. De aceea, Zaharia spune: Mă voi pune paznic împrejurul țării mele împreună cu aliații mei care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
că, înainte de a începe construirea conventului din Gloucester, avea inestimabilul dar al predicării și că un orator atât de convingător nu ar fi trebuit să se ocupe niciodată de construcții fiindcă, a continuat fratele Ioan, din cauza acelor preocupări, s-a înjosit atât de mult, încât regele Angliei i-a spus: «Frate William, tu știai să vorbești atât de spiritual, iar acum tot ceea ce știi să spui este: „Dă-mi, dă-mi, dă-mi”». Iar într-o altă ocazie, același frate William
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
13; Lc 13,24), și nu numai să se distanțeze de iubirea și posedarea lucrurilor pământești, ci să uite în mod total de ele. Astfel, va intra în moștenirea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care s-a umilit și înjosit pe sine însuși, și s-a făcut ascultător până la moarte, și încă la moartea pe cruce» (Fil 2,7-8). Fratele Leon a scris: «Sfântul Francisc îndemna mereu prin cuvânt și faptă și-i purta pe frații săi spre iubirea celei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]