1,326 matches
-
pe capete insuficiența cărnii din pântecul adormit al unui consens transpiră anotimpuri ca un așternut de vremelnicie în care insuficiența nu își găsește liniștea cărnii este doar un jurnal de călătorie la sfârșitul sufletului o junglă din picioare și mâini înlănțuite în așteptarea veșniciei nu am pretins niciodată că aș fi înger de pământ că îmi ascut vinovăția în fericirea zburătorului sunt doar un săritor de performanță spre moarte Referință Bibliografică: jurnal de călătorie la sfârșitul sufletului / Daniel Dăian : Confluențe Literare
JURNAL DE CĂLĂTORIE LA SFÂRŞITUL SUFLETULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Jurnal_de_calatorie_la_sfarsitul_sufletului.html [Corola-blog/BlogPost/356825_a_358154]
-
partenerului de a o acapara cu totul în relație, pentru a fi despărțită de prietenii sau cunoscuții ei. Această comportare posesivă o dezgusta și o îndemna din capul locului s-o ia din loc, pentru că nu-și dorea să fie înlănțuită în felul acesta. Gândea că e normal așa și orice femeie - nu contează dacă e frumoasă sau dacă e mai puțin frumoasă, în niciun caz nu exista pentru ea vreo femeie urâtă - nu merită să fie tratată așa de partenerul
CĂPITANUL VASILE (10) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1479648665.html [Corola-blog/BlogPost/385174_a_386503]
-
iar geniul tău cunoaște metode infernale pentru împlinirea fanaticei dorințe. De ce atâta vorbă, dacă așa ai gândit? Dă ordine și... gata! Totul s-a îndeplinit! Grăbește-te și lasă-mă să plâng! Să plâng iubirea ciudată a necugetatului meu tată, înlănțuit de egoismul său! Să-mi plâng iubirea neîmplinită a nefericitului meu iubit! Să plâng iubirea celor amărâți, ce în zadar m-așteaptă! - A, fiică a Speranței, nepoată a Durerii, știam că, până la urmă, lacrimile te vor scălda, ca și pe
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1423500137.html [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
tristețe, Diger, străin, a vieții pâine, Scârbit de false obediențe. O iarnă-și arde în candelă Fulgii placizi...Tribut de sânge Plătim spre mâine... Bagatelă E noaptea care se prelinge. Tu? Fugi mereu, spre mai departe... Vag, versantilă și rebelă, Înlănțuită-n cecitate Inima ta... O citadelă! Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: CITADELA / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CITADELA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1454705377.html [Corola-blog/BlogPost/363412_a_364741]
-
VISEZ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 364 din 30 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Visez Era în brațele mele ca o zeiță goală și albă Porțelan modelat de o mână nevăzută O înlănțuiam cu brațele precum o salbă În clipa visată, dorită și plăcută. e vremea când vorbesc tăcerile din trup și lanțurile clipelor se rup... Referință Bibliografică: Visez / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 364, Anul I, 30 decembrie
VISEZ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Visez.html [Corola-blog/BlogPost/350980_a_352309]
-
Universului, aducând cu sine întruchipări ale irealului de dincolo de rațiuni pătrunse ale firescului uman, pentru o clipă pământeană conducând spiritul printre alei ale lumii invizibile ce transcende granițe tangibile ale imaginației limitate de sfârșirea, undeva printre stele, a cugetării lumești... Înlănțuite în zale ale neputinței firii, date a exista într-o permanentă încătușare a ființei în propriul trup biruit fiind, mereu, de către propriile înfrângeri, simțiri ce curg prelung, din ulciorul înclinat al infinitului călătorind prin spațiul multidimensional, în mărginirea acestuia în
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1474998737.html [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]
-
bine proporționate și nu m-am putut stăpâni să n-o mângâi ușor pe abdomen, pe pulpe, pe micuții mugurași care au început să-și înalte cornițele... Am simțit că jocul îi place și că se va trezi. Mi-a înlănțuit gâtul cu brațele somnoroase, în timp ce pieptul ei îl apăsa pe-al meu, cu merișoarele delicate ale sânilor, ce aveau o presiune ușoară și plăcută pe pielea mea. Am înviorat-o ciupind-o ușor cu buzele de mugurei, apoi am cuprins
DRĂCUŞORUL DIN CASĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445083939.html [Corola-blog/BlogPost/378351_a_379680]
-
Articolele Autorului Mărturisire N-am aripi zborul să-ți adun sub ele, Nici coaste să te pot cuprinde câtă ești: Iubire, spirit liber, flori și stele Și tot o dată carte cu povești! N-am brațele destul de lungi s-ajungă, Să-nlănțuie pe poante dansul tău, O roată ce învârte sentimente, încă, În crezul sfânt lăsat de Dumnezeu. Nici pasul nu mi-e, știi tu, prea ușor Privesc la tine și mă-mpotmolesc, Cu tot ce sunt, mă-nalț și mă cobor
MĂRTURISIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1484906705.html [Corola-blog/BlogPost/379546_a_380875]
-
și mă-mpotmolesc, Cu tot ce sunt, mă-nalț și mă cobor, Și după tine-ncerc să-l potrivesc. Și mă hrănesc cu visul de iubire Născut din zborul genelor pe-obraz, Mă-mbată cu ambrozie-o privire Ce mă înlănțuie cu doruri și necaz. Abdic de bună voie, ne-ntrebat, Unui surâs ivit pe colțul gurii, Nebunul ce se-aruncă dezbrăcat De minte, acolo unde-adastă nurii! Mă vor ucide poate aruncând Cu pietre de smarald dumnezeiesc, Din ochii tăi ce mă
MĂRTURISIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1484906705.html [Corola-blog/BlogPost/379546_a_380875]
-
prin timp, urletul umbrelor nopții, zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau. Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii, candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg, ridică barierele sufletului înlănțuit în durere, devorat de spaime și patimi, eliberează inimii Credința, Speranța, Iubirea, prizoniere-n ... Citește mai mult Prin ochii copilului, fulg în devenire...Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze,sclipiri albastre ce topesc pustiul
IRINA LUCIA MIHALCA by http://confluente.ro/articole/irina_lucia_mihalca/canal [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
prin timp, urletul umbrelor nopții,zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau.Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii,candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg,ridică barierele sufletului înlănțuit în durere, devorat de spaime și patimi,eliberează inimii Credința, Speranța, Iubirea, prizoniere-n ... XXVIII. LA ÎNCEPUT - CUVÂNTUL, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. La Început - Cuvântul La Început Cuvântul a fost și
IRINA LUCIA MIHALCA by http://confluente.ro/articole/irina_lucia_mihalca/canal [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
la ceva, las-o-ncolo și de dragoste că vine și trece ca o apă... „Dragostea nu vine și trece ca o apă, de fapt maică-sa nici nu știuse ce e dragostea... Dragostea e ceva înălțător, divin, care te înlănțuie cu puterea ei toată viața. „Ah, domnule Mihai, cum nu te-am cunoscut altădată că fugeam ca doi nebuni în lume, ca rătăciții, ca ră-tă-ci-ții pe pământ, ca Paul și Virginia...” Vaiii, cât de ridicolă putea să fie, să se
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1397226997.html [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
prin timp, urletul umbrelor nopții, zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau. Coborâtor din stele, îngerul luminii, copilul chemat la dorința iubirii, candelă și adăpost, prin forța privirii și puterea cuvântului deschide ferestrele larg, ridică barierele sufletului înlănțuit în durere, devorat de spaime și patimi, eliberează inimii Credința, Speranța, Iubirea, prizoniere-n întuneric. Prin ochii copilului se revedea pe El, redevenea - .................................... fulg, zbor de fluturi, vis, stea, răsărit, sacră lumină, Infinit! Referință Bibliografică: Prin ochii copilului, fulg în
PRIN OCHII COPILULUI, FULG ÎN DEVENIRE... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Prin_ochii_copilului_fulg_in_devenire_irina_lucia_mihalca_1327704434.html [Corola-blog/BlogPost/362151_a_363480]
-
indian, gravat pe marginea primelor reprezentări ale lumii, fiind promotorul vieții, cel care creează timpul, face să se rotească astrele, constituind fară îndoială o divinitate cosmografică și geografică unde el se încolăcește in jurul oceanelor primordiale care la rândul lor înlănțuiesc pătratul pământului. Ca și Janus, zeul ambivalent cu două fețe, Cioran se desparte în două, o parte rămânâd însingurată și rebelă, alta comunicativă și domestică, devenind odată cu trecerea timpului „zeul” tranzițiilor și schimbărilor, marcând evoluția trecutului spre viitor, de la o
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/George_roca_cioran_cel_singu_george_roca_1389961188.html [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
și scârbită, totodată, de ce mi se întâmpla, el, total transformat de dorință - Și cum vă ziceam , fetelor, uf, bine că nu a venit și Lucreția cu noi, ne-am tot ciondănit așa din vorbe dar în același timp m-a înlănțuit și m-a lipit de perete. Luptându-mă cu el simțeam că îmi seacă puterile și din cauza oboselii fizice și din cauza traumei pentru ceea ce se întâmpla. Dar nu am cedat nicicum și poate că aș fi reușit să scap cumva
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1460307496.html [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
grup oile rătăcite și nu le apără numai pe ele de lup. Și ciobanul, cu sau fără școala de ciobani preconizată a fi necesară, se simte apărat de câinii săi. Și câți câini de lanț își apără stăpânii care-i înlănțuiesc. Există și câini care apăra granițele țării sau aeroporturile fără să accepte șpăgi. Probabil de aceea nu sunt promovați și în Legea câinilor. Europa a dat directiva „curburii bananelor” Repejor România a urmat exemplu dând Legea eutanasierii câinilor. Ionel este
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1400504083.html [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
Adică să dai dovadă de statornicie și de seriozitate și mai ales de responsabilitate. Raiul este o călătorie cu inima. De mână cu partenerul tău trebuie să te întâlnești cu Dumnezeu la fiecare răsărit și apus în grădina din sufletele înlănțuite prin dragoste și atașament, indiferent de împrejurările vieții. Îmi aduc aminte de o doamnă care mi-a spus într-o zi povestea ei. De curând ieșise din spital împreună cu soțul ei. Casa în care locuiau luase foc de la o explozie
CĂSĂTORIA – UN ANGAJAMENT PE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 by http://confluente.ro/Marina_glodici_casatoria_marina_glodici_1363077598.html [Corola-blog/BlogPost/352621_a_353950]
-
balaurul nu putea ajunge. Se întâlnește cu Gheorghe și își jură credință veșnică. Gheorghe ajutat de ceilalți pescari și de Nahado, duhul pescarilor, participă la luptă. Balaurul câștigă lupta și Gheorghe pentru a o salva pe iubita lui care era înlănțuită de mama balaurului și urma să se căsătorească cu el intenționează să se sacrifice pe sine. Fata află și preferă să rămână împietrită pentru a-și salva iubitul. Înainte de a muri de bătrânețe Gheorghe aruncă o floare în apă pentru
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1468678906.html [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
a fost frumos! X: Dă-mi drumul! Femeia despletită: Nu pot, te iubesc! (Plânge.) X: Tu nu cunoști dragostea. Ești un șarpe viclean. Nu mă voi lăsa ademenit iarăși. (Își eliberează picioarele. Femeia despletită rămâne pe jos plângând.) Mi-ai înlănțuit picioarele ca să uit drumul? De această dată ai pierdut. Femeia despletită: (Se ridică.) Mă părăsești? X: Da. Femeia despletită: Tu ai pierdut. Ai pierdut o viață dulce ca mierea. X: Mierea acelei vieți este amară. Am pierdut adevărata dragoste pentru
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1475336686.html [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
zile nu poți să oprești gândul acesta fără sfârșit cu toată lumina atrăgându-te în nebănuite cotituri spre instrumente acorduri și o logică ireal de frumoasă sunt în siguranță pipăind zarurile din buzunar și cartonul cărții de identitate palmele tale înlănțuite în fagurele de beton focul violent și apa grațioasă te apleci să-ți ridici cuvintele căzute punem întrebările pe care nu le iubim hârtia arsă pe care te pregătești să urci aici se învață limba învingătorilor lingușitoare profesorii au început
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 by http://confluente.ro/Poesis_ioan_dragos_al_florin_tene_1375005606.html [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
Cerneală pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Isi împletesc cununi din praf de soare... Un menestrel aed, cuprins de ger, Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la lună că un scai, Ce poposește peste toți și toate... Te-aștept la ceas de ziua la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La geamul meu ești unic
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1477767086.html [Corola-blog/BlogPost/371378_a_372707]
-
bine proporționate și nu m-am putut stăpâni să n-o mângâi ușor pe abdomen, pe pulpe, pe micuții mugurași care au început să-și înalte cornițele... Am simțit că jocul îi place și că se va trezi. Mi-a înlănțuit gâtul cu brațele somnoroase, în timp ce pieptul ei îl apăsa pe-al meu, cu merișoarele delicate ale sânilor, ce aveau o presiune ușoară și plăcută pe pielea mea. Am înviorat-o ciupind-o ușor cu buzele de mugurei, apoi am cuprins
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1422980169.html [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei, sub lumina difuză a veiozei aprinsă în locul luminii puternice degajată de lustra cu trei brațe. Mircea conduse fata spre marginea patului, prinzând-o cu o mână pe sub genunchi și cu cealaltă de după talie, o ridică cu ușurință și
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Suzana_partea_a_ii_a.html [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
că pot atinge albastrul cerului, cu aripile pe care le așezai pătimaș pe umerii mei, dar, vai, de fiecare dată, ca nefericitul Icar, sfârșeam prin a mă zdrobi de crunta realitate, cu aripile transformate în scrum. Lanțurile cu care mă înlănțuie patima ta nu mă ucid dar nici nu mă lasă să trăiesc. Lasă-mă să zbor, Ermit, lasă-mă să-mi viețuiesc destinul, chiar dacă asta ar însemna să mă mai pierzi o viață. Aș putea să mă întorc la tine
POEZIA // DIMESIUNEA UNIVERSALĂ A OMULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/mioara_timofte_1457028232.html [Corola-blog/BlogPost/363542_a_364871]
-
În inimă îmi cresc fisuri”, spune acesta... tot mai însetat de starea primordială a eului, înainte de “zborul frânt” și de” De-oglinzi cu ape tulburate/ În legea primului cuvânt”( Sete), când totul era esență pură, fără impuritățile unei lumi zgomotoase, înlănțuite în hohotul finitului, zadarnicului joc de-a “gloria”,. Zbătându-se între propriile țărmuri lăuntrice, dezamăgit, însingurat - se caută tot mai febril pe sine,chinuit de gândul că nu va atinge niciodată absolutul. Este-o noapte de-nceput de lume,/Ape
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Valentina_becart_1405635397.html [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]