415 matches
-
singură sunt în drept să mă ocup de ea. . ." Și a făcut mărturisirea secretului nașterei lui Mika-Le. Cu ce termeni. . . nu știu. . . " Foarte calm și foarte clar", spune Lina, care nu-și vine în fire. Și cum toți împrejur erau înlemniți și își pierduseră piuitul, Lenora, cea mai cu sânge rece, a sfătuit pe Mika-Le, cum era fiica unei mame fără avere, să muncească mai mult încă decât până atunci, ca să se susție singură. . . . Știi că Lenora când spune câte o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
am târât pe treptele hidoase ale întunericului și le-am parcurs ținându-mi liniștea în care delirul dintre noi dispăruse. Sufletul meu cenușă adunată în ziduri. Așa am plecat să-ți hrănesc cu spatele câteva dureri diabolice. Poate ți-ar înlemni stările să nu mai întâmpini nimic în statistica verbelor disperate... Până mai ieri împingeam ochii mei, stele spre tine, Până mai ieri n-am plâns niciodată. Astăzi otrava roasă în suflet a murit. N-am mai rămas decât un vânt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu știu ce substanță, până dimineața la 7 când plecam către casa ei. O mai blangodeam prin parc până dispăreau ai ei la serviciu, după care băteam cu semnal în poarta mare, verde, nu înainte de a suna de trei ori scurt. Apoi înlemneam cu ochii pe "zăvorulălamare" din fier, cu vopseaua căzută pe alocuri. Despre "zăvorulălamare" pot să vă vorbesc ore în șir, l-am privit, studiat, măsurat, în speranța că se va deschide cât mai repede. De fapt, cred că în secundele
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a răspuns: Dacă pleacă el, plec și eu." Asta l-a amuțit și iritat la culme: Atunci, luați-vă boarfele și dispăreți amîndoi", am auzit eu răbufnind din cală, "diseară sîntem în Madagascar, n-aveți decât să coborâți împreună". Am înlemnit, mai ales că nu știam ce să mă fac cu ea, mi se părea o responsabilitate prea mare pentru mine, să am grijă de mai mult de o persoană, adică eu. A venit imediat la mine și mi s-a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
îți aduci aminte, eram convins că se uită după curul ei. Când am rămas singur cu ea, Vero mi-a spus: "Dacă ești sigur că mă place, eu mă duc cu el, și mai facem rost de ceva bani". Am înlemnit când am auzit-o. "Cum adică?" zic. "Să mă fut cu el, cum adică cum adică, să mă fut pe bani, am mai făcut-o, ți-am povestit, am fost o curvă, am făcut-o când situația nu era așa
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a fost ea de lungă... Și nici la minte nu te-ai copt, fătuca mamei! Și nici nu știi măcar ce vrei... Ba da, mămucă! Eu îl vreau pe Ghiță! Îl vreau pe Gheorghiță! Am făcut și proba... Saveta a înlemnit... Vasăzică pedeapsa n-a folosit la nimic! Ba mai mult, a complicat o situație și așa destul de tulbure: Ba se poate, mama! Că cei de la Țarna Mare cum au trăit atâta vreme necununați. Când împlinim vârsta, ne cununăm și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dacă nu. Va rămâne acolo și va învăța și el să clipească, ca să fie sigur că făcuse o faptă bună pentru cei care nu pot decât să asculte. SOARELE RĂSARE DIN TELEVIZOR Mai întâi intră plutonul de execuție și Sebi înlemni: o bucată de zid dată cu var la repezeală peste stropii de sânge uscați cam la nivelul ochilor, parcela de iarbă și buruieni îndoite și pline de salivă, pământ gălbui cu urme zimțate de bocanci. Nimeni nu părea pregătit să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Amândoi păreau fântâni arteziene din care apa țâșnea inegal și, prin fiecare por, fântânile respirau apă. — Am auzit ceva. — Nu poate fi decât ploaia. Stai puțin, sunt sigur că am auzit. — ți s-a părut. — Stai să ascultăm. Cum rămaseră înlemniți în vegetație, din depărtare izbucni un urlet. Aripile imense apărură de după rafalele de ploaie. Penele impermeabile băteau aerul, răcorind fața lui Emil. Daniel se culcă la pământ, însă Emil rămase în furtuna de sub aripile ce-i trecură exact deasupra capului
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nevinovat și era încredințat că lucrurile se vor lămuri în cele din urmă, că fusese o confuzie și urma să fie trimis acasă cu scuzele din partea instituției și a celor doi agenți. În momentul în care se pronunță verdictul, Vladimir înlemni. Nu se așteptase la nici un fel de condamnare și cu atât mai puțin la o condamnare la moarte. Amabilitatea lui se pierdu în urletul ce izbucni din gâtlejul său acoperind sala de judecată cu o durere insuportabilă. Mâinile gesticulau arătând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în treacăt fără să se uite la ea; iar răspunsul ei amabil îl făcea să se fâstâcească. Prima oară o văzuse în sala de cinema, în locul său de visare, unde mai fusese cu ea în gând de atâtea ori. Atunci înlemnise și nu mai fusese în stare să urmărească filmul fără să întindă mâna și să-i mângâie imaginar părul. Voia să-i fie în preajmă ca să o poată salva oricând, ca să moară pentru ea asemenea unei muște strivite în treacăt
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ar fi spus Barosanul, glasul lui Nicu Marinescu, glasul care propusese să-i imit pe actori, se auzi de astă dată parcă ceva mai imperativ ca adineauri: ― Don' profesor, spuneți-i lui Băjenaru să-i imite și pe "domnii profesori". Înlemnisem! Ce însemna asta? M-am întors către bănci, consternat. Din entuziasm și din simpatie pentru mine, colegul meu nu-și dăduse seama că-mi poate face cel mai mare rău. Cine știe ce complicații ar fi putut ieși de aci! Mi-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că durează notarea absenților. De data aceasta, Tânărul, surâzător ca de obicei, pusese absenții și se pregătea să-nceapă explicația noii lecții, când ușa se deschise încet și intră Chiorul cu gura plină, mestecând de zor. Profesorul îl văzu și înlemni de indignare: ― Hei, tinere, tinere, ia poftim încoace, dacă ești bun! Elevul înaintă cu pași rari și siguri spre catedră și se opri în fața profesorului, fără să spună nimic, însă continuând să mestece. ― Este nemaipomenit! izbucni Tânărul. După ce că vii târziu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Din prag"; iar eu l-am ironizat tot timpul din ochi, avînd-o complice pe Veturia, care, la un moment dat, fără nici o intenție, așa, ca să facă ceva, a luat unul din caietele mele de pe masă, l-a desfăcut și a înlemnit cu el în mână. În afară de mine, care-i urmăream mișcările, n-a mai observat-o nimeni. Vedeam că vrea neapărat să-mi vorbească, și asta cât mai curând. Am provocat prilejul și m-am adresat soră-mi: ― Nella, n-ai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
intră producătoarea cu babalâcul. — OK, cred că mergem pe Investiții video în ultimul segment... Babalâcul se uită la spilcuit cum s-ar uita la un cumpărător de supermarket care comandă jumătate de milion de bucăți, și spune: — Thomas... Blonda a înlemnit pe canapea, cu ceașca ei de cafea rece în mână. Producătoarea de platou detașează microfonul de pe cureaua bătrânului. I-l întinde spilcuitului. Și el îi spune babalâcului: — Bună dimineța, tată. Apucându-i mâna, scuturând-o, babalâcul spune: — Ce mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Îi face semn Corei să se aplece mai aproape. — Mi-a fost greu, spune directoarea, să decid dacă întreaga echipă a înnebunit, sau dacă tu ai... reacționat exagerat. Nimeni n-a simțit strângerea ei de inimă din clipa aia. A înlemnit acolo. Asta facem noi: ne transformăm pe noi înșine în obiecte. Transformăm obiectele în noi înșine. Milioanele alea de oameni din toată lumea care încă încearcă s-o salveze pe Betty Suflătoarea. Poate c-ar trebui să-și vadă de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
te aduce în puterea nopții aici?" Recunoaște vocea soțului ei, sare ca arsă din pat, se gândește la toate nenorocirile, iese, el se clatină zâmbitor în lumina lunii și se răstește la tatăl ei: "Așa vă primiți ginerele?" Părinții stau înlemniți în fața soțului ei, două stafii albe, după un moment de ezitare bătrânii intră în camera lor, evident enervați. Îl aude pe bătrân cum o ceartă pe mama ei, de parcă ea ar fi fost vinovată că bărbatul ei se înfățișase în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
băgasem la mijloc. Înmuiam publicul. Și erau povești care îmi mai și plăceau. Cum furaseră, cum iubiseră, cum tâlhăriseră, cum mă păcăleau. M-am dumirit dintr-o combinație a vorbelor directoarei de pe Rahova cu cele ale comandanților de meseviști - am înlemnit. Am vrut să abandonez. Nu era simplu, dădeam toate „cadourile“ pușcăriașilor, de fapt, drepturile lor de autor, și eram liber. Până la urmă puteam să întorc spatele. Apoi, bugetul pentru drepturile lor de autor îl luasem de la Cațavencu. În timp. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
săptămânal și nu era nevoie de o autorizație de îmbarcare. Se aplecă și manevră receptorul. Dar, fiind încă în pijama, lăsă stinsă placa video. - Aici Gosseyn. spuse. - Domnule Gosseyn. se auzi un glas de bărbat, aici Institutul de emigrare. Gosseyn înlemni. Știa că astăzi se va hotărî, și o anumită nuanță în glasul acesta nu-i plăcu. - Cine-i la aparat? întrebă el inexpresiv. - Janasen. - A! Gosseyn se posomorî. Era omul care-i pusese atâtea bețe în roate, insistând să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
întrebă Rahn. Dacă da, atunci mama și tatăl tău sunt aici ca să stea de vorbă cu tine, copilă. — Ea zice că nu este copil, șopti Weisthor. Și că unul dintre acești doi oameni nu este deloc părintele ei real. Am înlemnit. Ar fi putut să fie adevărat până la urmă? Chiar avea Weisthor puteri de medium? — Eu sunt mama ei vitregă, zise Hildegard cu voce tremurată și m-am întrebat dacă ea își dăduse seama că Weisthor ar fi trebuit să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vrajbă dintre mama mea și mama lui Charlie, nimeni alta decât Contesa de Swyre. Încă nu fusese aplanată. Dumnezeule, m-am gândit, penibil moment. —Mamă! spuse Charlie. E-o prietenă din America. Părinții ei locuiesc la The Old Rectory. Am înlemnit. Contesta s-a încordat. Știa că știu că știe că sunt fiica tipului cu Afacerea cu Scaunele. — Ce s-a-ntâmplat? întrebă Charlie. Ah, cine-a spus că viața la țară e liniștită? Mă dor picioarele de mor, se plânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
voia și un tanc. Nu aveam bani. Foarte supărat, a început să strige în gura mare: - Dacă nu-mi iei tanc, am să le spun la toți oamenii din magazin ce părere ai tu despre Tovarășul! Lumea din jurul meu a înlemnit. Un domn mi-a șoptit discret la ureche: - Doamnă, scoate-l afară și umflă-l, mama lui de copil! M-am executat. L-am dus lângă coloane și i-am ars câteva, total dur și fără scrupule legate de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tombolă ? — Nu prea cred. Strâmbă din nas. Lumea urăște tombolele. Abia dacă am curaj să-i pun următoarea întrebare. — Păi... îhm... și atunci cum anume intenționați să strângeți bani pentru acțiunea de binefacere ? În bucătărie se așterne tăcerea. Trish a înlemnit, cu ochii căscați. — Rahat pe băț, spune într-un final. Știam eu. Nici măcar nu s-a gândit. Reușesc cu ceva efort să-mi păstrez expresia de menajeră plină de respect. — Dacă am cere donații benevole ? sugerez. Dacă am face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Înainte, avea, nu departe sasul principal. Dincolo se mișcase ceva. Era doar o iluzie? Poate imaginația îi juca vreo festă. Închise ochii, îi deschise iar. Nu, visase. Frica și izolarea totală erau de vină. Luă containerul, făcu un pas și înlemni. Umbra se mișcă din nou. Era vorba de o masă impozantă și greoaie. Parker se uită cu disperare în jur. Localiză repede unul din numeroasele intercomuri murale, Ripley și Lambret se mai găseau, neapărat, pe pasarelă. Apăsă pe butonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ar fi întors, totuși, voiasă se rotească și să-l vadă pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte n-ar fi trebuit să-l sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o privire-flacără, grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-i strig, ca pe o înjurătură, celebrele cuvinte hipnotice. Să-l sfidez, să-l sperii, să văd ce face... Doamna repetă, nerăbdătoare, gestul de lehamite. Profesorul nu mai avu timp de eschivă, înlemni. Domnule Vancea, dumneata ai avut o soră foarte frumoasă. Știu, știu, vă scrieți rar, drumurile vi s-au despărțit. Familia s-a împotrivit căsătoriei, știu. L-a urmat totuși pe fanaticul acela, știu. Are două fete care au alte fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]