395 matches
-
a distrus. Desfășurarea jocului: Învățătorul spune elevilor: „În grădina palatului, Zâna - Zânelor avea straturi cu flori multicolore. Toate florile sale aveau 8 petale. Zmeul - Zmeilor a intrat într-o noapte în grădină și a distrus florile. Dimineață, Zâna - Zânelor a înmărmurit. Voia să le refacă cu bagheta magică, dar nu știa câte petale să pună fiecărei flori. O puteți ajuta voi?“ 61 ZÂNA - FLORILOR Jocul: Săgețile Scopul didactic: Dezvoltarea capacității de a compara numerele naturale mai mici decât 10. Sarcina didactică
Jocul didactic matematic : metodă eficientă în învăţarea matematicii în ciclul primar by Cristina Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1256_a_2007]
-
intrat în procesiune din cor în biserică. Apoi, așezându-se unii în fața celorlalți, au deschis ușile bisericii și, după ce l-au lăsat să intre pe fratele Giordano, l-au primit cu aclamații și bucurie cântând responsoriul Hic est fratrum amator. Înmărmurit de acest nou mod de primire, fratele Giordano le făcea semne să tacă, dar ei au dus la bun sfârșit ceea ce începuseră cu bucurie. Mirat și surprins de acest fapt, și-a amintit că aducea cu el relicvele fericitului Francisc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
barbă falsă de care ucigașul se debarasă în cursul fugii. Prefectul de poliție, consternat, nu putu să-l urmărească pe asasin; câțiva trecători veniți în fugă la zgomotul împușcăturii își oferiră ajutorul. Nu mai rămăsese decât un cadavru. Toată lumea fu înmărmurită de această crimă; toți într-un glas îl blestemau pe autor. Dl B. Catargiu era un orator strălucit: impetuos, adesea năvalnic, dar întotdeauna elocvent, el domina adunarea. Obișnuit devreme cu afacerile, făcuse de mult timp dovada unei inteligențe excepționale și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
iar păsărica a cântat tot timpul. După ce am scos plăcinta rumenită afară, ea a zburat. - Ce părere ai, Mihai? l-am Întrebat pe soțul meu. El, care Își făcea rar semnul crucii și nu știa să spună rugăciuni, a rămas Înmărmurit de uimire. - Asta a fost Într-adevăr o minune! a exclamat. Când unchiul Zaharia s-a Întors acasă de la biserică ne-a povestit de ce a Întârziat; Începuse slujba și nu a vrut să-l deranjeze pe preot, a trebuit să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
decât cea care te doare! Purcelul nostrum evadase din sac și zăcea În mijlocul portbagajului! Toate sticlele din dulăpior erau Împrăștiate, nu știam atunci din care se scursese lichid și, Împreună cu mizeria de la porc, portbagajul arăta ca o cocină. Eram Înmărmuriți și nu știam ce să facem. Parcă eram În jurul unui sicriu, și nu În jurul unei mașini. Nu puteam scoate un cuvânt iar eu mă uitam cu coada ochiului la socrii mei - veniți și ei În vizită, să-și vadă nepotul-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Împreună, În seara aceasta, mi-am dat seama ce fel de fată ești. Mâine voi pleca În deltă două zile cu soția și niște prieteni. Dacă vrei să ne mai Întâlnim la Întoarcerea mea, mi-ar face plăcere! Diana a Înmărmurit. I se păru că tot cerul a căzut peste ea; că nori grei, de plumb i-a atins moalele capului și, În loc de stele luminoase, vede stele verzi. - Ești Însurat? Și soția ta de ce nu este cu tine? reuși ea să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și haioasă, scena se rotește, dându-l de-a dura : triplu salt absolut. Capul de asin cade, aiurea, unde nu te aștepți, încă și încă o dată, până când glasul aspru al supraveghetoarei acoperă zumzetul vesel. Vocea Ortansei izbește cu putere gongul, înmărmurind suporterii : Ascultă, tinere, mai lasă ziarul ! Nu face pe interesantul, ți-a venit iubita. Glasul implacabil al doamnei Mitulescu ! Un experimentat strateg, stăpân pe manevra potrivită. — Habar n-ai ce suferea junele nostru ! A slăbit, a tăcut tot timpul, nici
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Varga cu imputare. Ori te bucuri că ni s-au spulberat perspectivele de concediu? ― Mă bucur din inimă, amice! răspunse Apostol cântând și gesticulând ca un actor într-o operă italiană. Război, război, război, înainte, la război! Locotenentul de huzari înmărmuri și, în cele din urmă, convins că Apostol își bate joc de dânsul, ieși din odaie trântind ușa. Bologa încetă cântecul brusc, parcă de-abia atunci și-ar fi dat seama ce face. Îi păru rău și se lungi pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
În pas de defilare la vot. Iar Sandu a luat foc, motiv pentru care Gicu fredonează să vină pompierii, inima să-mi stingă... Eu - Își continuă Sandu pledoaria, de zici că tocmai a devenit avocat pledant și stă În fața juraților Înmărmuriți de emoție - propun votul obligatoriu. Adică nu mi se pare deloc firesc să nu dai cu ștampila În viitorul personal. O să stați acasă, la televizoare, cu vinul alături, și veți urmări cum votează alții. Păi asta-i treabă? Ia spune
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
li se vor topi ochii. 6. M-a făcut de basmul oamenilor și ca unul pe care-l scuipi în față! 7. Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră. 8. Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta, și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit. 9. Cel fără prihană rămîne totuși tare pe calea lui, cel cu mîinile curate se întărește tot mai mult. 10. Dar voi toți, întoarceți-vă, veniți iarăși cu cuvîntările voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
furișat în casă, tremurând, fără să știu exact ce am să fac în continuare. M-am apropiat de ceas, în vârful picioarelor, am deschis ușița de jos și am reașezat greutatea în dreptul lui 1950. Am acționat ca un automat. Eram înmărmurit de spaimă. Următorul lucru de care îmi amintesc este vocea cuiva, care țipa la mine. O voce cunoscută. Când m-am uitat, l-am văzut pe tata. - Ticălos mic ce ești, - striga el - cred că ți-am spus foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
biet soldat. Preoții îi văd. Auta nu se mai putu stăpâni să nu rîdă: - Nu-i vede nici un preot. - Glumești? îl întrebă Iahuben nesigur. Auta clătină din cap, fără să mai zîmbească: - Nu glumesc. Zei nu sunt. Iahuben se uită înmărmurit la fața robului, apoi căzu într-o tăcere amestecată cu spaimă. Clipea uneori, cu ochii la foc. După un timp își ridică fruntea. Stelele erau multe. Ochii soldatului căutară steaua de la miazăzi. O găsiră, atârnată în același loc, ca un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de grâu. Unul dintre străini, ca să umple timpul cu ceva, se ridică și punând ușor o mână pe umărul bătrânului îi arătă cu cealaltă spre un fel de oglindă albă. Marele Preot și Tefnaht se uitară într-acolo și rămaseră înmărmuriți când îl văzură în acea oglindă pe Auta, lângă cort, cum lua din mâna unui slujitor un ulcior cu apă. Străinul de lângă oglindă trase dedesubt un soi de mâner, învîrti niște copci, și se ivi deodată în pătratul alb cerul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că au fost cele două cetăți o ciupercă uriașă de fum negru și cerul brăzdat de dungi încrucișate de lumină albă, ca un grătar. Se lumina de ziuă. Luntrea coborî lângă poarta orășelului. Lumea era adunată și privea cu ochi înmărmuriți zarea. Și când soarele a răsărit deasupra pământului, a intrat și Lot în Țoar. Auta îl strigă, și Lot se apropie cu toți ai săi, aruncîndu-se în pulbere cu mâinile ridicate spre cer. - Unde-ți este femeia? îl întrebă Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
drumului lângă acel maidan și-l asculta pe lepros. Totdeauna era mulțime adunată lângă maidan. Într-o zi leprosul striga: - El a tras un cerc pe fața apelor până la hotarul dintre lumină și întuneric. Stâlpii cerului se clatină și stau înmărmuriți la certarea Domnului. Prin puterea lui el a domolit marea și cu înțelepciunea lui a zdrobit pe Rahab... Nu știa nimeni cine a fost Rahab. Dar parcă asta avea vreo însemnătate? Leprosul urma: - Prin duhul său s-au limpezit cerurile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu mijloace evident supradimenisonate. Iar eroismul devine unul de abator, eroii fiind de fapt doar carne de tun. Sintagme mai puțin consacrate sau specializate, folosite cu deosebită abilitate, dobîndesc dublu sens În poemele lui Vasile Conioși-Mesteșanu: tablou de iarnă - bătrâna-nmărmurită lângă factură noapte albă - În jurul bufetului drum alunecos Tabloul de iarnă este Înțeles atît ca o priveliște hibernală, posibil mirifică, cît și ca unul al necazurilor financiar domestice prilejuite de costurile neverosimil de mari ale Încălzirii. E firesc ca bătrîna
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
n-are rânduială, și de-aceia nu te poți înțălegi cu dânsa. Prostu‟ nu intră pe poartă, o faci pi grozavu‟ sărind gardu‟!.. În pragul crâșmei, ecoul vorbelor Anucăi încă mai pluteau în aer... „ai să mori mâncat de lup!“, înmărmurindu-l. ... Un pâlc de căldărari au răsărit ca din pământ, la crâșmă, să se bucure și ei de sărbatoarea zilei. Bărbați pletoși, bărboși, cu ciubotele cu tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
astăzi? Minette le privi și ea cu interes. — Deci? întrebă mama lor cu un glas mai puternic. Ați vorbit cu el? Nu ne-a mai contactat de când a sunat în prima seară, zise Amelie stânjenită. —A sunat doar? Darcey era înmărmurită. — Nu a vorbit în persoană cu tine? Tish clătină din cap. A spus că totul e încă prea dureros și emoțional, zise aceasta. A promis că va veni să ne vadă când lucrurile se vor mai calma. —Dă-o naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Dumnezeu, Darcey! Oamenii ăștia nu sunt cei care...? — Da. Evident, nu s-au obosit să-și pună pirostriile până acum, spuse ea scurt. — S-ar putea să nu am dreptate, însă... Darcey ridică din umeri. M-am înșelat. Neil era înmărmurit. —Ce-ai zis? Te-ai înșelat? Credeam că s-au căsătorit, spuse ea. Nu știu de ce nu au făcut-o. —Eu... nu știu ce să spun, bâigui el holbându-se la ea. De câte ori ai vorbit despre ei și cum au fugit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
celor care se ocupaseră de ea. — Dar trebuie să-ți fi fost greu să vii singură acasă, se încruntă Minette. Nici teafără nu e prea ușor. Darcey menționă în trecere că Neil venise după ea. —Neil al tău? Minette era înmărmurită. — Nu e al meu, stărui Darcey. A venit la Singapore doar pentru că e șeful meu. Pe lângă asta, acum are pe altcineva. —Țțț. Minette clătină din cap. Nu e un lucru tocmai bun. — Ce să nu fie? întrebă Darcey, simțind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
plătească la restaurantele de lux și că o să ia ochii tuturor cu cardul ei de credit nelimitat. Ea era cea care trebuia să despacheteze, lăsându-și ca din întâmplare rochia de la Vera Wang pe pat, pentru ca mama sa să fie înmărmurită la vederea ei. Gail trebuia, de asemenea, să rămână fără cuvinte în fața genții Balenciaga pe care o avea Nieve. Dar la rochie se uitase pur și simplu și spusese că era superbă, iar geanta nici măcar n-o băgase în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în caleașca mea de gheață? Tu ești zâna zăpezii? am întrebat-o cu glas tremurat. Da eu sunt. Vii cu mine? Dar, deodată aud glasul mamei: Trezește-te. E timpul să mergi la școală. Când m-am trezit, am rămas înmărmurită de minunea petrecută în acea noapte. Afară totul era acoperit de zăpadă . Era un peisaj de basm. Casele păreau mai mici, sub căciulile grele de nea, iar copacii muiați în zahăr. Întreaga natură își purta cu mândrie straiele albe de
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
presară încet cu sare, știe ce face și nu se oprește de frica lui Dumnezeu, Iar eu cu liniștea celui străpuns am tăria să-i spun, Dar eu nu știu să pictez altfel decât Theo, Nu asta e important, Daniel! înmărmurit eu, în pictura religioasă important e cine, am auzit bine l-a subliniat apăsat pe cine, important e cine pictează și credința acelui pictor, vei picta ca și Theo, asta o înțeleg, doar el te-a învățat, dar vei picta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fiecare fum, plânsul se liniștea, până când singurele sunete pe care le scotea erau suspine lipsite de lacrimi. Scuze, spuse ea într-un final. Totul se încetinise; bătăile inimii, reacțiile, gândurile. Ar fi putut sta în biroul lui o veșnicie, prea înmărmurită pentru a se rușina, prea somnoroasă pentru a se întreba ce se întâmplă cu ea. —Alta? întrebă Jack, în timp ce ea stingea țigara. Ea dădu din cap. Știi că te-au ales pe tine pentru slujba asta pentru că ești cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prea în ultimul moment. —Bine. Și cu asta, se gândea Clodagh, basta. Până când, la nouă, Marcus s-a ridicat în picioare și a spus: — Eu plec, voi sta până târziu, așa că mă duc acasă apoi, în loc să vin aici. Clodagh era înmărmurită. —Chiar pleci? Nu așa am spus? — Nu, ai spus că e în regulă că nu pot să dau de o dădacă. Credeam că vrei să spui că nu te vei duce fără mine. Nu, voiam să spun că voi merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]