507 matches
-
și la locul de muncă, pe lângă faptul că avea o aventură sexuală cu soția șefului în unele ocazii făcea trafic și vânzare de droguri. Și la urmă a zis că i-a transmis o boala venerică sorei sale. Am rămas înmărmurit, stupefiat și foarte speriat! Dar după aceea am cunoscut lume care nu semăna deloc cu acest individ. Mai mult, pot să spun că a fost o parohie de oameni responsabili, cu valori morale, credincioși și că am trăit aici ani
BANCUL ZILEI: Arde casa lui Boc! () [Corola-journal/Journalistic/68814_a_70139]
-
cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de taină. Tu te-ai repezit să mă iei în brațe, beată de bucurie, dar eu am luat-o la picior, strigându-ți: „Hai, prinde-mă!“ O ascultam înmărmurită. Era oare cu putință să dăm anii înapoi, să ajungem amândouă pe același culoar al timpului, s-o luăm împreună de la început? — De ce nu? chicoti la capătul firului mătușa, pusă pe șotii. Totul e să mă prinzi! — Într-o carte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a dus-o la pieptul ei, ținând-o strâns... Buzele încercau să spună ceva, dar de pe ele nu și-a luat zborul nici un cuvânt... În clipa următoare însă, gura ei aprinsă s-a așezat cu voluptate peste a lui, rămas înmărmurit... Au stat așa preț de o clipă... Se părea că Hliboceanu a cedat ispitei și a acceptat revărsarea pasiunii Măriuței, pusă în acel sărut, dar... Totul a dăinuit mai puțin decât două bătăi de aripi ale unei vrăbii... Ochii lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lucrători care nu puneau nici un fel de întrebări. Cayle păși de pe pasarelă pe solul planetei Marte și se opri involuntar. Pământul era tare ca piatra. Răceala lui de gheață îi pătrundea prin tălpi, străbătându-i parcă și măduva spinării. Privea înmărmurit sinistrul oraș Shardl. Îl cuprinse deodată o ură atât de puternică încât parcă simțea gheața dinlăuntru! său prefăcându-se în oțel. - Hai, mișcă-te mai repede, auzi el, și un baston îl înțepă în umăr. Unul dintre soldații care conduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ce vârâse spaima n Statu-Palmă nu era alta decât fioroasa Hâcă, neîm blânzita fiară ce pustia boscorodind ținutul Fălticenilor. Aici, Tanti Justina se uita împrejur la noi, mândră. — Măi copii, ce-ar fi să facem noi un tramvai clandestin? Rămăseserăm înmărmuriți. Lui Găinaț îi clănțăneau dinții de admirație. Tramvaiul fusese dat la casare la noi, dar Nea Nebunelea zicea că încă-i bun. Că-i păcat de el, că putem să umblăm noi cu el, între tramvaiele normale, pe aceeași linie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și de oarbe năzuinți în mine mă-nchin luminii voastre stelelor, și flăcări de ardoare îmi ard în ochi, ca-n niște candele de jertfă. Fiori ce vin din țara voastră, îmi sărută cu buze reci de gheață trupul și-nmărmurit vă-ntreb: spre care lumi vă duceți și spre ce abisuri? Pribeag cum sunt, mă simt azi cel mai singuratic suflet și străbătut de-avînt alerg, dar nu știu - unde. Un singur gând mi-e rază și putere: o stelelor nici
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Ești Sfîntul lui Dumnezeu!" 25. Isus l-a certat, și i-a zis: "Taci și ieși afară din omul acesta!" 26. Și duhul necurat a ieșit din el scuturîndu-l cu putere, și scoțînd un strigăt mare. 27. Toți au rămas înmărmuriți, așa că se întrebau unii pe alții: "Ce este aceasta? O învățătură nouă! El poruncește ca un stăpîn chiar și duhurilor necurate, și ele Îl ascultă!" 28. Și îndată I s-a dus vestea în toate împrejurimile Galileii. 29. După ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
au văzut, și s-au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei și le-a zis: "Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!" 51. Apoi S-a suit la ei în corabie, și a stat vîntul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți, 52. căci nu înțeleseseră minunea cu pîinile, fiindcă le era inima împietrită. 53. După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului, și au tras la mal. 54. Cînd au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
mai desăvârșit sânge rece. — Steenie, zise. Apoi, cu spada goală În mână, nemaizăbovind, durui pe scară În jos urmat de Buckingham, care și el Își scotea oțelul din teacă pe când sărea câte două trepte deodată. Iar don Filip al Patrulea, Înmărmurit, nu știu dacă să-i oprească sau să apară din nou la fereastră; așa că atunci când Își recăpătă stăpânirea de sine pe care fusese cât pe ce să și-o piardă, cei doi englezi se aflau deja În patio-ul corral-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-i mângâie obrazul. Mâna, mâna lui brăzdată de vreme... E posibil? Visează. Mâna ce tocmai a atins obrazul cald al femeii de lângă el, ei bine, mâna aceea a devenit netedă și delicată, așa cum era, cu mult în urmă... O privește înmărmurit. Cum e posibil? Inima bate să-i spargă pieptul și lacrimile încep a-și croi drum spre bărbie. - Vezi? E adevărat, Silviu. E cât se poate de real Niciodată nu ești prea bătrân, ca să devii tânăr. Mai ales când iubești
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Cer prea mult? Deodată, cuprins de o îndoială înfiorătoare, își lovi obrajii cu palmele. Nu asta își dorise? Nu gândise el de capul lui? Nu asta fusese ce sperase în urma scandalului cu nevastă-sa? Fugi la oglindă și se uită înmărmurit. Era bătrân. Din calea-afară de bătrân. Cum nu crezuse vreodată că ar putea să ajungă. Era ciudat chiar și numai faptul că se recunoștea. Cât timp trecuse? Asta era, acum nu mai avea nici o îndoială. Veriga lipsă! TRENUL SPRE ALTUNDEVA
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mi se pare uluitor că sînt amîndouă aici. Culorile bogate, pastelate din robele apostolilor se regăsesc în acelea ale personajelor care îl privesc pe Isus răstignit. Lîngă Fecioara Maria, care își înlănțuie mîinile de piedestalul crucii, Tomas d’Aquino, martor înmărmurit... Ninge. Cu fulgi mari care anulează marginea dintre realitate și poveste. Păcatul din noi nu poate fi acoperit, însă. Străbat Piața Domului și merg spre Scala. În față, deși este 15.30, iar spectacolul începe la ora 17.00, poliție
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
Oprescu se pregătea să-i comunice rezultatul calculelor, arhitectul îl privi fix cu ochii lui albaștri, aproape opalini în bătaia soarelui, și cu expresia cea mai serioasă zise: - Domnule, mă confundați, eu nu mă numesc Ioanide! Și lăsă pe bătrân înmărmurit. După masă, Ioanide primi pe Tudorel în birou. Aștepta cu emoție acest moment dificil, deoarece fiul său i se părea tot G. Călinescu atât de impenetrabil ca și tagma celor mulți moralmente căreia îi aparținea Dan Bogdan. Arhitectul făcea silințe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fiica domnului Hagienuș! Pomponescu se purtă amabil și-i sărută mâna la ieșire, dar îndată ce-l întîlni pe Hagienuș îl luă în primire, spre a petrece: - Nu știi cine a venit deunăzi la mine la minister! Fata dumitale! Hagienuș rămase înmărmurit. - Mă jur pe ce am mai sfânt că nu am trimis-o eu! - Nu te mai jura, că te cred. Asta e în fond singura satisfacție a unui ministru, să fie solicitat. Pomponescu prețuia pudoarea relativă a lui Hagienuș și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
valurilor murmurele de protest ale tatei. Zgomotul s-a oprit și ea a intrat în cameră și s-a întins lîngă mine, strîngîndu-mă cu ardoare în brațe. Așa a fost de multe ori, umplîndu-mi nopțile cu nerăbdare și încîntare, lăsîndu-mă înmărmurit a doua zi, căci sărutările ei zgomotoase îmi explodau în urechi ca niște artificii, iar vraja îndelungată îmi anihila cu totul gîndirea. Așa că nu am băgat de seamă cînd m-a îmbrăcat, cînd a făcut geamantanul și m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lumina de lună tomnatică, de o neasemuită transparență, scotea în relief pomeții și bărbia măștii celei palide și lăsa-n scânteiere și obscuritate ochii. Îngenuncheată la căpătâiul meu, privindu-mi fața cu expresia nebunească a celor fără expresie, stătea tăcută, înmărmurită, sora a treia, "sfînta", cea fără șolduri și fără sâni, cea pe care n-o dezbrăca nimeni din priviri. M-am ridicat într-un cot, deloc surprins, i-am zâmbit și i-am pus mâna pe braț. Deși subțire ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
malachită verde-nchis și de porfir cu vinișoare sângerii, lustruite atât de bine, încît tot ce se afla pe suprafața lor dulce se răsfrângea adânc și minuțios în oglinda lor. Înaintând din con în con de lumină transparentă, printre scaunele înmărmurite, Coca ajungea din nou la măsuța empire și la bătrânul taxidermist, privea o vreme minunile sau ororile pe care le etala pe lame de sticlă (pentru cine? și unde le depozita mai apoi, căci nu se afla în sală nici un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căzu iarăși. Când se ridică și se întoarse să privească spre luminiș, rămase încremenit. Alți doi bagauzi zăceau în iarbă, străpunși de săgețile lui Khaba, iar Odolgan, strigând și râzând, se năpustea cu securea însângerată către un al treilea, deja înmărmurit; iar Kayuk se străduia să țină catârul, ce răgea zvârlind din copite. Bagauzii care rămăseseră în viață se retrăseseră în grup la marginea luminișului; de acolo, incapabili să mai reacționeze, aruncau priviri îngrozite spre Balamber; acesta, în șaua calului, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urle, aducându-mi aminte de bâlciul de Sfântul Ilie din târgul meu și de vocea răgușită care striga: „Zeița mărilor, moartea marinarilor, are de la cap la coadă 7 metri, de la coadă la cap 7 metri, în total 15 metri”. Stam înmărmurită și-o ascultam, la fel cum am stat și acum, de ziua Marinei, când stimații cetățeni de la Constanța au fost chemați la vot de sirenele oficiale adunate la Cazinou, care făceau aceeași reclamă incredibilă, ce poate să devină un spectacol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
la Ginza și am luat-o într-acolo. Am mers pe jos până la intersecția de la Tsukiji și mă îndreptam spre Uoichiba, dacă faci la dreapta este Teatrul Kabukiza. Dar, când am trecut prin fața gurii de metrou de la Tsukiji, am rămas înmărmurit. Acolo era întins pe jos un material impermeabil albastru, pe care stăteau mulți oameni. Trei sau patru erau întinși. «Mamă! Oare ce să se fi întâmplat?» Era un observator în jur de patruzeci de ani căruia, săracul, îi curgea neîntrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
neliniștită și așteptam în casă. Am văzut numele lui Yoshiki pe banda de jos a ecranului și, aproape în același timp, au dat telefon și cei de la poliție. Era trecut de ora prânzului când am ajuns la spital. Am rămas înmărmurită când l-am văzut pe soțul meu întins pe pat, aproape complet dezbrăcat, și cu tot felul de tuburi introduse în corp. Gemea de durere. Bâiguia: «Frig, frig», însă cuvintele nu erau întregi. Mult timp n-a putut vorbi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
val, E palida ruină din fruntea unui deal. Cu noaptea și cu somnul și visul zboară, trece, Și nu rămîne-n creieri nici suvenirea-i rece, Pe când ruina sură e-un vis încremenit, E-un basmu făcut piatră, e-un veac înmărmurit Ce secoli mai durează și ne aduce-aminte De oameni mai puternici, de vremi mai mari, mai sânte; E zdreanța cea de piatră unui trecut măreț Ce-atîrnă sus se pare de-a cerului nori creți, Pe când cu a ei poale încungiură
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
său? Și cu toate astea voința sa cauzală s-a împlinit. [A C T U L V] [V e r s i u n e a A] FINELE: prin nebunia lui FINE: trecând dintr-o durere [vie] într-una din ce în ce mai înmărmurită. [MIRON-ȘTEFAN] Aș fi topit marmură... (invocă pe Satan) [UN GLAS] Ce cauți în pămînt? [MIRON-ȘTEFAN] Caut în pământ o idee pentru durerea mea neagră. 2258 Să scormolesc din pământ, cu unghiile, concepțiunea durerei mele, ideea disperărei mele.. 2254 ÎN ACTUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de copil căzute pe-o frunte pătată, două diafane ființe de înger sparte în stânca păcatului. 9 2258 timpul - o idee ce leagă fapt de fapt. 10 2258 unda ce-și mână trecutu-n viitor. 11 2255 trecutul - o feerie-nmărmurită, viitorul - umbră. trecutul - marmură, prezentul - Dumnezeu, viitorul - umbră. 12 2254 Negre idei, ca [a] unui ce se prăvale-ntr-o prăpastie pustie ca trecutul. 13 2254 Durerea-i o ruină. {EminescuOpVIII 256} 14 2258 O stea ce cade, o ură
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din nou, cu aceeași febrilă stânjeneală. Momentul de frângere a serii n-a mai putut fi reechilibrat. Nu mult după aceea, Radu - excesiv de politicos totdeauna - n-a mai suportat nici măcar benignele convenții ale vizitei. S-a retras, ruinat, Împreună cu soția, Înmărmurită și ea. Rugămințile, efortul nostru comun de a-l distanța, cu umor, de nefericita clipă deveniseră caraghioase și triviale, aidoma Întâmplării Însăși. A doua zi, luni 26 iunie 1976, Cella avea să primească un uriaș buchet de trandafiri roz, legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]