499 matches
-
de vărul ei de-aproape și Rim ar fi dorit să știe adresa croitorului și gândea că revenirea lui Lică însemna și revenirea bunei dispoziții a Siei. Menajul Rim condusese pe Lică până la ușă, pe când Sia rămăsese încă pe loc înmărmurită. Apoi se urnise brusc și, izbind cu coatele pe cei doi, ajunsese pe Lică la poartă. - Ai fi putut să-ți mai schimbi apucăturile, stând cu oamenii ăștia distinși, unde am avut grija să te așez! îi spusese Lică cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sta lângă tronul episcopal, s-ar fi zis că se reazămă chiar puțin de el, ca un om care nu-și are destul de bun aplombul pe picioare. Aghiotanți fideli, cei doi gemeni Hallipa stau dosiți înapoia lui cu niște figuri înmărmurite, ca scoborâți în ultimul moment de pe scaunul electric de execuție si neputând crede în grațiere. Se întrebase mult dacă trebuie, sau nu să asiste și sfârșise ca criminalii prin a veni la locul crimei. Chiar în rândul întîi se afla
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri, și că le-am hotărît din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească și să prefaci cetăți întărite în mormane de dărîmături. 26. Locuitorii lor sunt neputincioși, îngroziți și înmărmuriți; au ajuns ca iarba de pe cîmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri și ca grîul care se usucă înainte de a-i da spicul. 27. Dar știu cînd stai jos, cînd ieși și cînd intri și cînd ești furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
Dar vine un moment cînd scamatorii Încearcă să le arate copiilor că pe lumea asta nimic nu este imposibil. Atunci Îi cheamă, Îi invită să se apropie unul dintre ei, oricare și să Încerce să facă o scamatorie. Copiii rămîn Înmărmuriți cu toții, se rușinează, amuțesc, lasă capul În jos Încercînd să se ascundă, guvernantele Îi Împing de la spate, le spun să se ducă și tot așa pînă cînd răsare unul mai curajos, unul care, probabil, a mai văzut scamatorii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întîmplase. Vilma se Înfurie abia cînd Julius o Întrebă ce Înseamnă pișicher. „Vino“, Îi spuse. — Carlos! Coboară te rog din trăsură, ca să se poată juca Julius... E ora lui de joacă. — Și a mea. Vilma și Julius au rămas Înmărmuriți și fără să poată scoate o vorbă. Frumoasa metisă se mulțumi să-i atragă atenția că nu trebuia să fie obraznic față de copil, dar Carlos Își trăsese șapca pe ochi și părea că doarme. — Se preface că sforăie, spuse Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
printre invitați căutînd-o pe Susan. — Ai auzit, draga mea? Nu, darling, ce? — Chiar acum ne-a spus majordomul că șoferul e disperat fiindcă Santiago a furat una din mașini. Fiecare cuvînt era spus cu o intonație perfectă, bărbătească. Susan rămase Înmărmurită; se uita țintă la el, nu știa dacă era bine sau rău ce făcuse Santiago. Se gîndi că ar fi fost rău pe vremea cînd trăia primul ei soț, dar acum, cu Juan Lucas... — Darling, ce putem face? — Să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu acele, iar ea, cu creta În mînă, făcea semne după ce le lua măsurile. — Anul ăsta ți-a venit și ție rîndul, spuse ea cu o pronunție impecabilă văzîndu-l pe Julius. Nu-i căzu nici un ac din gură. Julius rămase Înmărmurit uitîndu-se la ea cum vorbește Într-una cu gura plină de ace și nu se Întîmpla nimic, nu-i cădea nici unul de parcă i-ar fi fost Încrustate În gingii. Ceru o cafea nu prea tare, cu două lingurițe de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amintindu-și Dumnezeu știe cum de un negru hîtru pe care-l auzise stînd de vorbă cu un preot și care Înjura ca la ușa cortului fără măcar să clipească și pe urmă spunea: iertare, domnule doctor și bietul preot rămânea Înmărmurit. Dar preoțelului nu-i tresări nici un mușchi de pe față; poate că-i plăcea să se știe că e doctor În teologie, de altfel domnul era elegant și avea un aer bărbătesc și-i stătea bine să-i spună „domnule doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începea ora și el vru să se mai uite puțin la ea, cînd deodată fata cea drăguță se aplecă să moaie pensula În sticluța cu lac și cînd se ridică Îi făcu semn cu mîna În care sufla. Julius rămase Înmărmurit, fiindcă ea nu-l văzuse niciodată acolo sus, imposibil, probabil că făcuse altcuiva semn cu mîna, dar fata Îi zîmbi din nou, de data asta nu mai Încăpea nici o Îndoială și Începu să-i cînte lui sau nimănui: Te-nfiori privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce naiba o fi și asta? Dădu fuga la fereastră: caleașca nouă-nouță, niciodată n-o văzuse cu cai, ieși glonț. Susan și Juan Lucas coborau chiar În clipa aceea. „Nu Închide poarta! strigă jucătorul de golf la bietul Universo, care rămăsese Înmărmurit văzînd că veneau regele și regina. Nu Închide poarta, fiindcă o să vină după cai și-o să-mi aducă mașina!“ Celso ieșea să-i Întîmpine și să-i anunțe că un domn Îi așteaptă Înăuntru. De cum deschise ușa, Julius Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doi pomi. E făcută zob și, oare, cum naiba?, e-ntoarsă iarăși către sat, cu toate că direcția ei de mers fusese alta. Un singur lucru i-a rămas bun. Chiar în stare de funcționare. Încă. Motorul. Iese fiecare cum poate dinăuntru. Privesc înmărmuriți. Să fie posibil? Evident! “Dă-o naibii!” încearcă șă-și facă curaj Ion Dimofte. E-asigurată, așa că... Păcat de ea, că era nouă!” Trece o vreme până la sosirea miliției. Un timp dens, apăsător. Nimeni nu știe exact ce e mai bine
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
primului șoc a trecut, locuitorii orașului au reacționat rapid În fața morții, acceptîndu-i violența, mutilarea sîngeroasă și grozăvia cu calm, ca pe o consecință firească a vieții cotidiene. Dar cînd am văzut moartea pentru a patra oară, locuitorii orașului au rămas Înmărmuriți, Îngroziți, uluiți și Înspăimîntați, așa cum nu fuseseră altă dată; și, totuși, cea de-a patra moarte a survenit atît de lin, de ușor și de firesc, Încît - după cum mi s-a părut - chiar și un copil ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
valurilor murmurele de protest ale tatei. Zgomotul s-a oprit și ea a intrat în cameră și s-a întins lîngă mine, strîngîndu-mă cu ardoare în brațe. Așa a fost de multe ori, umplîndu-mi nopțile cu nerăbdare și încîntare, lăsîndu-mă înmărmurit a doua zi, căci sărutările ei zgomotoase îmi explodau în urechi ca niște artificii, iar vraja îndelungată îmi anihila cu totul gîndirea. Așa că nu am băgat de seamă cînd m-a îmbrăcat, cînd a făcut geamantanul și m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucrători care nu puneau nici un fel de întrebări. Cayle păși de pe pasarelă pe solul planetei Marte și se opri involuntar. Pământul era tare ca piatra. Răceala lui de gheață îi pătrundea prin tălpi, străbătându-i parcă și măduva spinării. Privea înmărmurit sinistrul oraș Shardl. Îl cuprinse deodată o ură atât de puternică încât parcă simțea gheața dinlăuntru! său prefăcându-se în oțel. - Hai, mișcă-te mai repede, auzi el, și un baston îl înțepă în umăr. Unul dintre soldații care conduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și urcau drumul lunei, și se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetății din lună, prin a cărora ferești se auzea o muzică lunatecă... o muzică de vis. 326 {EminescuOpVI 327} Atunci i se păru că și fata de lângă el se ridica încet..., că trupul ei se risipea în aer, de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ei galben și lung, despletit, - și împrăștiat ca creții unei mantii de aur pe sânul ei rece - cine-ar fi văzut fața ei de-o durere mută, săpată parcă cu dalta în trăsăturile ei, ar fi gândit că-i o înmărmurită zână a undelor, culcată pe un mormânt de prund. Dar cum auzi vuietul venirei lui, fața ei se-nsenină; ea luă o mână de lacrimi din bae și stropi grădina. Ca prin farmec foile galbene ale aleilor de arbori și ale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ani Isus în templu ne oferă un exemplu de ascultare, înțeleasă în modul cel mai corect. Datorită faptului că el rămâne la Ierusalim după pelerinaj, părinții îl caută timp de trei zile până când îl găsesc: «Văzându-l, ei au rămas înmărmuriți și mama lui i-a spus: Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău și cu mine te-am căutat îngrijorați. El, însă, le-a spus: De ce m-ați căutat ? Nu știați că eu trebuie să fiu în casa
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Cum nu reușea să priceapă nimic, Dominic izbucni în râs. Nelson îl imită. "Nu râdeți. Vă rog", am strigat. Au tăcut pe loc, dar eu am continuat să strig: Nu râdeți. Vă rog! Nu râdeți. Vă rog!" Bătrânii mă priveau înmărmuriți, fără să scoată o vorbă, serioși, preocupați, numai Mopsul avea o satisfacție răutăcioasă în priviri care mă irita: "De ce rîdeți? V-am rugat doar. Sau nu vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog", am continuat cu ochii la Mopsul. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întemnițare care aduce cu ea o groaznică libertate față de tot ce nu ținea de prezent, acest miros de moarte care-i amețea pe toți cei pe care nu-i ucidea, ei negau, în sfârșit, că am fi fost acest popor înmărmurit din care, în fiecare zi, o parte din noi, îngrămădiți în gura unui cuptor, ne evaporam în fumuri grase, în timp ce ceilalți, copleșiți de lanțurile neputinței și ale fricii, ne așteptam rândul. Asta era, în orice caz, ceea ce lumina privirea doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se roage ca cineva să-i cumpere un crenvurșt. Dar cel puțin avea un proiect admirabil gata să fie lansat împotriva lui M. Minkoff. Gândul că va da startul acțiunii îl însenina foarte tare. De data aceasta fufa va rămâne înmărmurită. * Toată problema era depozitarea. De la ora unu până la trei, în fiecare după-amiază, George era obligat să țină la el pachetele. Într-o după-masă se dusese la un cinematograf, dar nici acolo, în întuneric, privind cu un singur bilet două filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu ți-au dezvăluit nimic despre asta? — Ba da, ca să spun drept, a mărturisit Banu. Însă aș vrea să nu fi știut lucrurile pe care le știu. Inima lui Mustafa a Început să bată mai repede pe măsură ce asimila cuvintele ei. Înmărmurit, a Închis ochii. Însă până și din spatele pleoapelor Închise putea zări privirea pătrunzătoare a lui Banu. Și Încă o pereche de ochi strălucind amenințător În Întuneric, atât de găunoși și de Înspăimântători. Era oare djinnul ei cel rău? Însă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că era o femeie frumoasă, care avusese parte de mai mulți bărbați memorabili și de mai multe clipe memorabile. Și că el nu era decât cel mai nou. Dar părea momentul perfect pentru o ofertă. Ea se retrase. El rămase Înmărmurit. — Ce e? Întrebă el. Ce s-a Întâmplat? Te-ai plictisit deja de mine? Atât de repede? o Întrebă el ironic. — Nu m-am plictisit, iubitul meu. Sunt nebună după tine. — Atunci? Dintr-odată, zâmbetul lui larg o enerva. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Cum nu reușea să priceapă nimic, Dominic izbucni în râs. Nelson îl imită. „Nu râdeți. Vă rog”, am strigat. Au tăcut pe loc, dar eu am continuat să strig: „Nu râdeți. Vă rog! Nu râdeți. Vă rog!” Bătrânii mă priveau înmărmuriți, fără să scoată o vorbă, serioși, preocupați, numai Mopsul avea o satisfacție răutăcioasă în priviri care mă irita: „De ce râdeți? V-am rugat doar. Sau nu vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog”, am continuat cu ochii la Mopsul. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu-adevărat. — Michan, Michan, se auzi deodată vocea unui bărbat de partea celalaltă a zidului. Trebuie să merg la toaletă. — Taci și lasă-mă să dorm. — Mă scol. — Mă trezești... Dacă nu poți să ții, folosește chiuveta. Gaston a rămas înmărmurit. Pe masa de proastă calitate circula în voie un gândac negru. Si-a ținut respirația și a ascultat. Auzea jetul subțire în chiuveta din colțul camerei. Se pare că bărbatul proceda așa cum îi sugerase Michan. Gaston a sărit, șocat, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și de oarbe năzuinți în mine mă-nchin luminii voastre stelelor, și flăcări de ardoare îmi ard în ochi, ca-n niște candele de jertfă. Fiori ce vin din țara voastră, îmi sărută cu buze reci de gheață trupul și-nmărmurit vă-ntreb: spre care lumi vă duceți și spre ce abisuri? Pribeag cum sunt, mă simt azi cel mai singuratic suflet și străbătut de-avînt alerg, dar nu știu - unde. Un singur gând mi-e rază și putere: o stelelor nici
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]