2,895 matches
-
la rândul său și fără nici o ezitare spuse cu o voce ce trăda un simțământ aparte: Luana! Se duse pe apa sâmbetei tot curajul iar elanul de moment, provocat de cei din jur, se pierdu în neant. Picioarele fetei se înmuiară și glasul îi pieri, în vreme ce, în delir, băieți și fete strigau în cor: Sărutați-vă! Atunci când fata alunecă în genunchi, Rosti îi zâmbi, din suflet și din viață, îi prinse obrajii în palme și-i atinse buzele abia înmugurite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dădură lacrimile. Luana își îngroșa glasul, se văita de dureri de spate și, în ciuda faptului că afară era uscat, se plângea de drumul greu, prin nămeți, pe care-l făcuse ca să ajungă la ei. Până și inima lui Rosti se înmuie iar atunci când își primi darul sărută mâna mică a Moșului și acesta se înfioră, pentru a doua oară, la atingerea buzelor lui fierbinți. Trăiau un moment pe care n-aveau să-l uite vreodată. Primăvara veni și merii se gătiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de curaj, tânărul prinse mâna Luanei. Stai puțin. Vreau să vorbesc cu tine. Fata izbucni în râs și dădu să plece dar el o opri din nou. Te rog. Numai un minut. Întâlnind aceeași ochi, unici și albaștri, Luana se înmuie. Bine. Ce vrei? Te rog să mergi cu mine la discotecă în seara asta. Luana rămase fără grai. Se întoarse spre Cristina. Du-te! îi făcu semn colega. Discoteca era ticsită de studenți. Muzica îți spărgea timpanele, trupurile tinere se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
simplu: Acum ești a mea și-a mea ai să fii, pentru totdeauna. Au hotărât să se căsătorească la sfârșitul lui iunie. Ștefan veni la Sanda să ceară mâna fetei. Când doamna Leon dădu cu ochii de el, i se înmuiară picioarele. Îl văzu pe Eduard Leon, cu mulți ani în urmă, înalt cât ușa, strigându-i Bicii din prag: Doamnă Roman, am venit să-ți cer fata de nevastă. Mi-o dai, ori nu, eu tot o iau. Cam același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe pat. Lasă-mă, ticălosule! Monstrule! Bărbatul îi acoperi gura cu sărutări pătimașe, se încolăci în jurul ei, îi atinse trupul cu mâini fierbinți. Luana încerca, eroic și zadarnic, să se elibereze. Simțea trupul cald și dorința lui pentru ea, se înmuia încet sub pasiunea lui și se trezi sărutându-l, căutându-l, smulgând hainele de pe el. În liniștea de apoi, ea se urî pentru slăbiciunea de care dăduse dovadă. Ștefan îi mângâie buclele căzute șuvoaie pe pernă. Pe cine ești geloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ce realizase ea? Avea o căsnicie nefericită și stearpă, facultatea o agățase în gard și locul ei de muncă era în bucătărie. În clipa când se văzu ridicată deasupra celorlalți, cu toate privirile ațintite asupra ei, simți că i se înmoaie picioarele. Ochii i se umplură de lacrimi. Dirigintele din prima treaptă de liceu vorbi înaintea ei: Luana ar trebui să ne spună prin cântec realizările ei de până acum. Dincolo de tot ceea ce a făcut sau ce va face, noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Marc se retrase cu discreție, lăsând-o să facă față singură săgeților otrăvitoare. Cei doi se cântăriră îndelung și, cu cât privirile lui stăruiau mai mult asupra ei, cu atât se îndulceau și căpătau reflexe de admirație. Simțind că se înmoaie, Rosti lăsă paharul pe măsuța de lângă el, zise un "La revedere" din vârful buzelor și se depărtă. Masa festivă și dansul s-au desfășurat, la sfârșitul săptămânii, la Durău. Frumoasa stațiune montană primise votul unanim al participanților. Tot la insistențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-se. Nuța Cordel se îndrepta spre ea, cu un zâmbet lățit pe toată fața. Ce mi-au auzit urechile? Te-a lăsat bărbatul. În sfârșit, s-a lămurit cine ești. Luana nu reuși să-și mai găsească echilibrul. I se înmuiară picioarele și se rezemă de perete. Nuța o țintuia cu privirea ei verde, de o răutate dementă. Știam că mai devreme sau mai târziu vei fi pedepsită pentru tot răul pe care mi l-ai făcut, pentru aroganța și superioritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În claviculă cu o mișcare bruscă și l-a Împins. Lui Adam bicicleta i-a scăpat din mâini și a căzut. Ceilalți băieți au râs. Ce mai mototol! a adăugat el. Adam a Încercat să se ridice, dar i se Înmuiaseră picioarele, fața Îi ardea și nu era În stare să spună o vorbă. Simțea că-i plesnește țeasta și că-i vine să verse. Urechile Îi vuiau ca pe malul mării Înain tea furtunii, când vuietul valurilor acoperă orice alt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
burțile dragonilor, astfel Încât pâlpâie, se schimbă și aruncă pe ziduri ciudate umbre mătăsoase. Însă știa bine că, oricât s-ar fi străduit el, nici orașul și nici dealurile n-aveau să se clintească din loc. Mami, i-a cerut el Înmuindu-și glasul, n-ai vrea tu să-mi mai spui câte ceva despre fratele meu? Nu, te rog, Johan, nu sunt În stare să vorbesc despre asta. Doamne! S-a șters la ochi cu o batistă fină. Îmi vine rău când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
invada tot corpul. Z a continuat să-l ungă, Însă acum ceva mai energic. O căldură agreabilă i s a răspândit prin tot corpul. Durerea din piept tot o simțea când Își trecea Z mâna pe deasupra acelui loc, dar se Înmuiase, nu mai era atât de ascuțită, nu-l mai surprindea, acum era localizată, așa că putea să prevadă când și cum avea să reapară. Degetele fetei lucrau ritmic, cu mișcări blânde și lungi sau făcând cercuri din ce În ce mai mari, din ce În ce mai departe de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa cum mergea cu ochii mai mult închiși din pricina prafului, cu poalele hainei fluturând, gata să se desprindă din butoniere. Ah, dumneavoastră, murmură Carmina și se lăsă trasă sub streașina unui magazin. El o privi și coama lui șatenă, încâlcită îi înmuie și bruma de rezistență resimțită. Avea nasul vinețiu, porii contractați de răceală. Sunt ca o frunză în vânt, îi spuse după un timp lui Alexe, aproape plângând. El nu-i sesiză încordarea, miezul de dramă trăit de femeie și calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la munți. Iarba strălucește prin frunzele uscate: se arată cele dintâi flori: ghiocei și viorele. Soarele crește în căldură și-n lumină; zilele se fac mai lungi și mai blânde, înfloresc livezile. M. Sadoveanu Primăvara Vine primăvara Zăpezile s-au înmuiat în câteva ceasuri. Văzduhul s-a umplut de aburi. Treceau nori de scamă. De sub acei nori scăpărau, deodată, convoiuri de păsări călătoare. Unele dispăreau spre asfințit 282 miazănoapte. Altele se încovoiau spre zăvoa-iele Siretului. Cel dintâi amurg de primăvară a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
viață Nu voi renunța la sărutul primăvăratec. Știu că e iarnă. Mai știu că mi-au înghețat lacrimile pe obraz. Voi ține minte că nu am meritat să primesc sărutul morții. Dacă măcar ar fi fost vară, l-aș fi înmuiat în apa dulce a florilor. L-aș fi curățat și apoi l-aș fi agățat de ochii mei. Știu că am promis să nu mă revolt. Dar am plâns. Mi s-au adunat mii de lacrimi în obraz. Și acum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
biscuit? Chipul lătăreț al doctoriței se înclină spre farfuria cu biscuiți digestivi de ciocolată. — Nu, am spus. Nu, mulțumesc. Ea încuviință din cap, luă doi și-i așeză unul peste celălalt, partea cu ciocolată peste partea cu ciocolată, apoi îi înmuie în ceai, întorcând ochii serioși spre mine ori de câte ori îi permitea această îndeletnicire. — Îngrozitor, știu, zise ea. Doctorița Randle era mai degrabă o furtună electrică sau o complexă reacție moleculară decât o persoană. Era o femeie ca o explozie uriașă, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tocmai când jaluzelele căzură la pământ și soarele după-amiezii se revărsă înăuntru. Am văzut din nou mișcarea dalelor, de data asta cu claritate. Pentru o secundă, fu o informație fără sens, dar apoi ochii focalizară imaginea. Tot corpul mi se înmuie și se răci. — O, Dumnezeule, am zis, încet, simplu. Fugi, strigă vocea fetei. [Pentru compunerea rechinului se aplică șablonul peste bucăți luate la întâmplare din Fragmentele becului; de preferință cele unde apar numele Clio și Eric.] Figura ????? Picioarele îmi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mine, iar profunzimea personalității ei mă lovi ca un ciocan. Și nu știi nimic despre mine. Gura mi se deschise singură pentru a rosti o scuză, dar am forțat-o să se închidă la loc. După câteva secunde, Scout se înmuie murmurând pentru numele lui Dumnezeu. Uite ce-i, am nevoie doar de-o noapte de odihnă. Nu putem să ne prefacem amândoi măcar pentru o seară că suntem niște oameni normali care stau într-un restaurant și servesc cina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cuvinte, Scout, multe despre Scout - pagini de hârtie luminoasă căzând peste pupa, în apele oceanului. În vreme ce Orpheus înainta hurducăit, paginile îmbibate se rostogoleau și se curbau pe valuri, iar noi le lăsam în urmă. Rămâneau plutind puțin sub suprafața oceanului, înmuindu-se, luminoase în bătaia soarelui. Dâra de hârtii se întindea dinspre noi, o albă potecă unduitoare ducând în zare. Am privit apa în căutarea vreunei alte mișcări, dar nu se vedea absolut nimic. Mergeam în felul acesta de aproximativ patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
arc, dintre "cămara" corectorilor și zețărie, pocnește, făcîndu-mă să tresar. Mă așez la masa mîzgălită. Nea Pătruț o acoperă cu o coală proaspătă-proaspătă, o mîndrețe de coală, pe care o transform, după ce dau "bunul de culoare", într-un tablou nonfigurativ: înmoi o sfoară groasă în cerneluri negre-albastre, mixez cu galben strălucitor. Sfoara o petrec prin coala îndoită anume, trag de ea și iese ceva à la Hartung. Din tentația mai-binelui, exersez cu sfoara. Așa-zișii Picabia, Kandinsky, Arp, Mondrian, colajați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mâncăm din fiecare bucată oferită de viață, decantându-i în noi gustul aromat sau amar. Să-l mestecăm bine pentru a nu-l uita și înghiți, indiferent dacă zgârie sau arde, cu fața destinsă, plină de importanța dumicatului din pâinea înmuiată în sarea vieții. Așa cum v-am mai spus, nu e deloc caldă poziția de personaj, dar are avantajele spectrului pentru că poți pătrunde oriunde fără a fi descoperit. Păcălisem și timpul pentru că, așa cum simțise Cargobot, era numai o fațetă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se va mândri de neuitarea sa pentru că sunt una și aceeași, capricios de vii, tulburător de îndrăznețe, chinuitor de frumoase, neîndurătoare în dorința de a fi privite, admirate, adulate, neantizate și cineva o va face, se va naște o pană înmuiată în cerneala care suportă așternerea unei asemenea frumuseți. Maestrul orb, după ce lectură în Braille paginile, închise cu zgomot cartea dincolo începea simfonia naturii -, schimbă din partitură un bemol pițigoi cu un diez coțofană și scrise cu degetele în aer: ZIUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca pe o uriașă deșertăciune. Așa că Brăila neintrând în criteriile lor valorice, aveau să le caute pe alte meleaguri, dispărând pentru totdeauna. Mai sunt însă zvonuri a căror veridicitate se situează în sfera imposibilului, că ar fi reușit să-și înmoaie un deget în apa nemuririi, dar zvonistica propagată ca undele hertziene era consistentă precum amintitele unde, adică se știu, dar nu se văd... Dovezile palpabile lipsind, uitarea lor a revenit pe același făgaș. Întotdeauna însă, trecutul pus pe tapet tinerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aș fi fost Baptiste Bordave, la ora asta m-aș fi aflat la birou lucrând alături de colegii mei. Cum am putut pierde atâția ani din viață cu o ocupație despre care păstram așa de puține amintiri? M-am tolănit la înmuiat în apa fierbinte. Eram fericit ca o ciupercă uscată scufundată în apă clocotită: să-mi regăsesc volumul de odinioară era absolut delicios. Întotdeauna mi-a fost milă de legumele deshidratate: la ce fel de viață să te aștepți când ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
lașii națiunii vor deveni eroii ei cei mai curajoși, iar turnătorii cei mai nenorociți, mințile geniale, datorită cărora va fi înlăturat tiranul. Fă-i o compresă că aiurează, zice Gulie, și Tîrnăcop pune rapid mîna pe fața de masă, o înmoaie în chiuvetă sub jetul de apă rece ca gheața, o stoarce ca pe o rufă, i-o așază pe frunte. Dacă pe tine te lasă conștiința Curistule, îți recomand să nu stai prea mult pe gînduri, voi ăștia știți ponturile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ajungem la Iași, zice Petrică, jucîndu-se cu butonul care reglează temperatura. Orice acțiune cere sacrificii, zice Monte Cristo, credeți că s-ar putea să dăm peste ceva filtre? — De cînd n-am mai băut o cafea pe cinste, zice Petrică, înmuindu-și cu grijă limba în ceașcă, ademenit de aroma braziliană. — Atîta ne-a mai rămas din marfa de import, zice domnul Președinte, abținîndu-se deocamdată de la prima sorbitură, mulțumindu-se doar cu adulmecatul. Cine ne așteaptă acolo? se interesează Monte Cristo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]