465 matches
-
Lissy... ce mai pot să fac acum ? Ce ? — Du-te, spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gîfÎind, cu plămînii arzîndu-mi. CÎnd ajung la șosea mă uit Înnebunită În stînga și-n dreapta. Apoi Îl văd, un pic mai departe. — Jack, stai. Merge cu pași mari, cu mobilul la ureche și, În clipa În care Îmi aude vocea, se Întoarce spre mine cu chipul Încordat. — Deci de-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ai greșit, și eu te-am iertat. Nici măcar nu se uită la mine. Nu-mi dă nici măcar o șansă. Mașina argintie oprește lîngă bordură și el deschide portiera. Mă străbate un atac de panică. — Jack, eu nu sînt așa, spun Înnebunită. Nu sînt așa. Trebuie să mă crezi. Nu de-asta te-am Întrebat despre Scoția ! Nu am avut nici cea mai mică intenție... de a-ți vinde secretul ! Lacrimile Încep să-mi șiroiască pe obraji și mi le șterg dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se vor aduna cu toții, își vor spăla mlinile și picioarele, vor mâneca din aceeași pâine, și vor mirosi iarbă... Zice că se vor lipi unii de alții și-și vor desface nasturii de la piept... ca să-i bată vântul... INAMICUL (Alergând, înnebunit, lângă MACABEUS.): Zice că toți vor ieși cu mâinile goale, din găuri și de după ziduri și că vor râde... că-și vor ține femeile de țâțe și le vor bate cu câte o floare peste cap... INAMICUL (Alergând, buimac, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
răstimpurile scurte când luminile proiectate de ferestrele gigantice trec peste ei.) IOANA: Nu vreau! Nu... HAMALUL: Ce face ăsta? Nu oprește? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Alergând dintr-o parte în alta.): Opriți! Opriți! IOANA: De ce nu oprește? De ce? CASIERUL: Bestiilor! (Aleargă înnebunit, se aruncă pe șine.): Unde sunteți, bestiilor? ȘEFUL GĂRII: Am știut! Am știut! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit, aleargă în jurul celorlalte personaje): Ce i-ați făcut? De ce nu-l opriți? Opriți-l! IOANA (Lovindu-l pe ȘEFUL GĂRII: Oprește-l! Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sunteți, bestiilor? ȘEFUL GĂRII: Am știut! Am știut! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit, aleargă în jurul celorlalte personaje): Ce i-ați făcut? De ce nu-l opriți? Opriți-l! IOANA (Lovindu-l pe ȘEFUL GĂRII: Oprește-l! Oprește-l! ȘEFUL GĂRII (Descompus, râde înnebunit.): Am știut, ha, ha... Am știut... HAMALUL: Opriți-l, domnule, opriți-l! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Luați-mă de aici... Vreau să merg cu voi... IOANA (Plângând.): Faceți ceva! (Către ȘEFUL GĂRII.): Porcule! HAMALUL (Cu vocea tremurândă.): Acum! Acum! (Trenul fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de plete pe maică-sa, devenită dintr-o dată o atât de aprigă, hapsână și criminală moașă. Urla înnebunită de durere. - Io ți-l scot, fă, acușica, pă moment, în ziua asta de s-a născut Sfântul Cristos, ăl răstignit pă crucea durerilor și necazurilor noastre. Cu mâinile astea ți-l scot, nenorocito! Ca cu furculița ți-l scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Încercase să-și descarce cargoul Într-un port african, Însă i se refuzase permisiunea de acostare. Așa că nava navigase În Mediterana preț de ceea ce păruse săptămâni la rând, presa fiind la fel de interesată de el cum fusese de acei delfini bruni Înnebuniți care Încercau să Înoate În susul Tibrului odată la doi ani. În cele din urmă, Karen B acostase la Genova și acesta fusese sfârșitul poveștii. La fel de eficient cum se pierduse În apele Mediteranei, Karen B se scufundase În paginile ziarelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era purtat anual la paradă cu ocazia sărbătorii Puri și În care se afla statuia zeului hindus Krishna; Într-un gest de auto-sacrificiu, credincioșii se aruncau ritualic sub el; În sens figurat - ceva ce reclamă credință oarbă sau sacrificiu crud. Înnebunită, teribil, ce spaimă, bătrânică (În ital. În orig.). milanez trădător (În ital. În orig.). chei (În ital. În orig.) mal (În ital. În orig.) bine (În ital. În orig.) FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\MoarteTaraStraina.doc PAGE 208
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
onoare. — Vezi tu, a gâfâit Amanda, legănându-și capul de la stânga la dreapta și-napoi, pentru tine nu e nici o problemă. Bărbații, a adăugat ea cu o mișcare expertă de pelvis, pot să aștepte. Ba nu pot, s-a gândit înnebunit Hugo, nevoia ridicându-i-se rapid și de neoprit. Dar eu nu-mi pot permite luxul ăsta. Am treizeci și cinci de ani. Peste câțiva ani, ovarele mele or să ajungă cât niște nuci. Vrei să fii de cincizeci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
siguranță că fii-su ajunsese deja la jumătatea scării. Sau zăcea în capătul lor sub forma unui morman mototolit. Hugo s-a uitat disperat pe etichetele cutiilor. Aici scrie că e o căsuță de pus în copac, a zis el înnebunit. E o căsuță de pus în copac. —Ei, atunci asta e, a spus bărbatul în maro. E o căsuță de pus în copac. —Dar eu n-am comandat nici o căsuță de pus în copac... of, fir-ar al dracului! Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că ne face de râs. Ți‑ar prinde bine, mai câștigi și tu un ban... Până să apuc să răspund, Priză a revenit la masă, radios. — Dom’le, e ceva de speriat, spuse el pe un ton plângăcios. Toată lumea e Înnebunită să facă afaceri. Toți Ăștia care stau la masă În jurul nostru, uitați‑vă puțin la ei. Uite, Ăla cu oche‑ lari cu rame de aur are nu știu câte terenuri. Celălalt, Ăsta gras cu două ghiuluri pe deget, a cumpărat acum câteva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că ne face de râs. Ți-ar prinde bine, mai câștigi și tu un ban... Până să apuc să răspund, Priză a revenit la masă, radios. — Dom’le, e ceva de speriat, spuse el pe un ton plângăcios. Toată lumea e înnebunită să facă afaceri. Toți ăștia care stau la masă în jurul nostru, uitați-vă puțin la ei. Uite, ăla cu ochelari cu rame de aur are nu știu câte terenuri. Celălalt, ăsta gras cu două ghiuluri pe deget, a cumpărat acum câteva zile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nostalgia însăși devine geometrie, stâncile par fluide față de împietrirea vagului sufletesc și nuanțele sânt mai prăpăstioase decât munții. Atunci nu-ți mai trebuie decât tremurul și privirea câinilor călcați, și-un ceas hodorogit din alte secole - pernă a unei frunți înnebunite. De câte ori mă primblu prin ceață, mă dezvăluiesc mai ușor mie însumi. Soarele te înstrăinează, căci descoperindu-ți lumea, te leagă înșelăciunilor ei. Dar ceața este culoarea amărăciunii. Accesele de milă sânt precedate de o stare de slăbire generală, în care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Plictiseala bântuie un suflet erotic ce nu găsește absolutul în dragoste. Pentru a acoperi cu fast drama viețuirii, aruncă prin spirit un foc de artificii; întreține-l din zori în noapte; creează în preajma ta strălucirea efemeră și eternă a inteligenței înnebunite în propriul ei joc; fă din viață o scânteiere pe un cimitir. Căci nu-i sufletul omului un mormânt în flăcări? Dă un curs genial senzațiilor; impune trupului vecinătatea aștrilor; carnea, ridic-o prin grație sau crimă până la cer; - simbolul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înregistrate de Gavriel în trupul său. La căteva ore după ce s-a calmat redevenind cel dinainte de schimbare a primit lovitura finală atunci cănd Cristina i-a spus că îi este soție și că așteaptă copilul lor. I-a spus ca înnebunit dar atunci cănd s-a privit în oglindă și a sesizat ridurile fine din jurul ochilor căt și cele de expresie puțin mai adăncite decăt le știa și-a dat seama că îmbătrănise cu cățiva ani. Dar cănd? Toată energia sa
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
strada Sf. Lazăr nr. 49. Deși este un ziar județean, cu subredacții la V aslui, Bârlad și Huși, publicația acordă spații largi și evenimentelor din Bârlad, numărul din 3 octombrie 2003, oferind b ârlădenilor, în afară de o bogată publicitate, articolele: „Locatari înnebuniți” „Ecusoane pentru angajații Primăriei Bârlad”, „Rețea de «carderi» descoperită la Bârlad”, „Hoț vasluian, în «vizită» la Bârlad”, „Analize mai ieftine pentru pensionari ‐ membri CARP Bârlad vor putea să‐ și facă o ecografie sau o electrocardiogramă plătind mai puțin decât la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și nici nu se va vinde în atât de multe exemplare. Cum ar fi putut? Din 1951 lumea se schimbase fundamental. Cititorii de la începutul anilor '50, care priveau spre Hadrian pentru a-i călăuzi și conduce într-o lume totalitaristă, înnebunită, aveau nevoi diferite spre sfârșitul anilor '60. Apăruseră noi războaie. Înfocații anii '60 au făcut victime la nivelul sensibilității și acum problema, pe ambele maluri ale Atlanticului, nu era cum un om s-ar putea bate pentru adevăr împotriva unui
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
din capcana întinsă de zânele mării (implicația circelor în destinul muritorilor e un ecou suficient pentru a transforma aventura lui într-o tragi-comedie) se soldează însă cu un eșec, în urma căruia ne vom reîntâlni cu un cap de familie "confuz, înnebunit, dezagregat", dar și în plin contact cu "fiorii divini ai dragostei", căci "se simțea acum mai bun, mai îngăduitor, și tulburarea ce o încerca la vederea acestei pâlnii îl făcea să se bucure și totodată să sufere și să plângă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
angelismul petrarchist ori eminescian. Orchestrare în totul ingenioasă! Poeta se adresează sieși; propoziția "Sunt cea mai frumoasă femeie" (devenită refren), de cinci ori repetată, acreditează ideea de descântec, de magie albă, în așteptarea Zburătorului: Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile Înnebunitele ploi și ploile calme, Ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei, Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit, Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă, Îmi place să le rup firele și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
când sala era goală ori când privitorii erau atât de numeroși, Încât tabloul abia se mai putea vedea. Lucrase astfel timp de patru ani, selecționând și dând deoparte, până când adunase ulima serie de peste douăzeci de fotografii, care includea de la ochii Înnebuniți ai bărbatului ce Înjunghia un mameluc din 2 Mai 1808 la Madrid, abia Întrezăriți printre capetele oamenilor care umpleau până la refuz una dintre sălile dedicate lui Goya la muzeul Prado, până la Mad Meg de Bruegel În penumbră, cu războinicul jefuitor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Începea să-i fotografieze pe primii bărbați ce se Întorceau din vârf ori erau aduși jos de camarazi, lăsând În țărână urme roșii, șchiopătând, susținându-și oblojelile și bandajele de pe răni, mudari de noroi și sânge, loviți de schije, orbi Înnebuniți care Își duceau mâinile la ochi, lovindu-se de toate cele la coborâre. Olvido era tot așa, În genunchi, când Faulques se ridicase și fugise un pic pe povârniș În sus, se lăsase pe vine și mai fugise o bucată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
zor. Timp de un an, teatrul i-a plătit hotelul! (lucru care se întîmplă destul de rar). Dar premiera, vai!, n-avea să mai iasă niciodată! Fiindcă regizorul, G.G., din București, a luat un avans consistent și, cînd a revenit, a... înnebunit! S-a trezit cu 120 de păpuși mari, în scenă și, fiindcă nu mai încăpeau, și-n sală: nu știa ce să facă cu ele. Nu știa cum să le miște. Nu realiza cum se pot mînui. Devenise isteric. Uitînd
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de fratele său, Matei, să-l îngrijească la boală, să-l îngroape, să-l pomenească. În aceste condiții, apare foarte limpede de ce boierul nostru vrea cu orice preț să pună mâna pe zestrea soției sale. Într-o săptămână, Costandin aleargă înnebunit să strângă noi și noi probe care s-o incrimineze și mai mult pe infidela soție. El cere cercetarea vecinilor. Cu cartea de blestem în mână, un cleric al soborului se prezintă în mahalaua Brezo ia nu și începe să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
halucinant, un tăvălug al rostirii, o nevroză a cuvântului repetat. Iar, prin repetiție, ploaia distruge, "calcă-n picioare", propriul ei semantism (și, implicit, al termenilor proximi). Iată particularizarea termenilor generali, diferențiați pe niveluri individuale. "Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme/ ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei,/ Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit/ Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor înaltă, înaltă,/ Îmi place să le rup firele și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
trimitere. Pluralul semn al suspendării parțiale a alterității, prin identificarea cu ceilalți, se menține și de această dată, contribuind acut la reprezentarea țipătului: "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?),/ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga". (Delimitări) Aceeași metaforă a fricii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]