489 matches
-
a remarcat ceva. Bănuiesc că ar trebui să te întreb dacă ești măritată, întrebă Ed în timp ce eu mă adunam, din moment ce porți verighetă. O, uitasem de asta. Le-am simțit pe Maria și pe Lisa bătându-se pe telefon, apăsând butoanele înnebunite înainte ca eu să pășesc pe terenul ăsta minat. Nu era nevoie. Mă stăpâneam perfect. —Sunt despărțită, am spus calm. Eram deja cu mâna pe telefon, gata pentru inevitabilul mesaj. NU POMENI DE COPII. SCHIMBĂ SUBIECTUL ACUM. Am scăpat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la o oră înaintată cum era atunci. Dar amândouă am început să fim deranjate de volumul crescând al claxoanelor din jurul nostru. — Ce e zgomotul ăla? întrebă ea. Ne-am uitat și am dat de o coloană lungă de mașini claxonând înnebunite, târându-se în spatele lui Alfie care ne urma cu 5km/h, deloc deranjat de nebunia din spatele lui. — Ce faci? am strigat ca să acopăr zgomotul. — Nu vă las singure în starea în care sunteți, răspunse el liniștit. Dacă nu vă omorâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ora de geografie și nimeni nu ridica mâna. Femeile din jurul nostru urlau ceva despre țelurile lor strivite în fașă și coapsele lor pline. Femeia cu coif își atingea urechea dreaptă ca și cum ar fi ascultat-o pe fiecare dintre harpiile acelea înnebunite. Apoi a cerut să se facă liniște, a urlat, mai bine zis, ca să se facă liniște. Toate aveți dreptate, dar, știți, a fost un cuvânt pe care nu l-am auzit. Singurul cuvânt care vă împiedică să vă împliniți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a încrederii sultanului cu bani. „Bani, de unde?” I-a promis că va avansa chiar el, Brâncoveanu, suma și că va merge la Istanbul să încerce cu Mavrocordat să aranjeze lucrurile. Vodă însă nu auzea nimic, se plimba furios și striga înnebunit „Cine a luat scrisorile?”, apoi după un timp s-a oprit și a întrebat „De ce nu mi ai spus de la început?” și-și aduse aminte de răspunsul pe care i l-a dat: „N-am avut răgaz, măria ta, că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tanti Mae de braț pentru că era gata să urce înapoi. Nu, David, nu. Nu știu ce să fac. Mi-e frică. Ar putea fi pe moarte. — Hai, tanti Mae, uită-te. De acolo vine sângele. Probabil arătam foarte nervos sau pe jumătate înnebunit, dacă se poate să arăți în felul ăsta la șapte ani. În orice caz, tanti Mae a încetat să se mai tragă de lângă mine și a zis: — Bine. I-a deschis mamei gura și și-a vârât cu grijă degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
știe când să o ia de pe aragaz. Într-o zi, tanti Mae i-a spus să stea pe verandă cât ea lucra prin casă. Când am ajuns acasă în amiaza aceea, tanti Mae a venit după mine cu o privire înnebunită. M-am speriat când am văzut-o venind și nu înțelegeam ce s-a întâmplat. M-a prins de umeri și mi-a spus că a lăsat-o pe mama să stea pe verandă și că acum nu o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
încât traiectoria ejaculării mele a atins noi culmi uluitoare: decolează din vintre ca o rachetă și pornește glonț spre becul din tavan, pe care spre mirarea și groaza mea, îl nimerește, rămânând agățată de el. În prima clipă îmi acopăr înnebunit capul de frică, să nu explodeze în cioburi, să nu mă împroaște cu scântei - dezastrul, vezi bine, mă obsedează la tot pasul. Pe urmă, fără cel mai mic zgomot, mă cațăr pe calorifer și șterg guguloiul încins cu o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
practicant al umorului negru! Fiindcă asta-s practicanții umorului negru - desigur! - toți Henny Youngman-ii și Milton Berle-ii care-i fac să crape de râs la Fountainebleau, dar cu ce anume? Cu bancuri despre crime și mutilări! „Ajutor“, strigă femeia alergând înnebunită pe plaja din Miami, „ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ Ha-ha-ha - numai că e vorba de fiu-meu, pacientul, doamnă dragă! Și cum se mai îneacă! Doctore, scapă-mă de indivizii ăștia, te rog eu! Macabrul e foarte amuzant pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
surprins în câmp de câteva avioane americane care au început să ne mitralieze. Ai mei au murit chiar în primele secunde ale atacului, noi am reușit să ieșim la timp din vagon. În jurul nostru mulțimea se îmbrâncea, țipa, se agita înnebunită și, nu știu cum, la un moment dat, ne-am pierdut. Am regăsit-o după câteva minute lungi, ghemuită după o căpiță de fân. Își închipuia că acolo este protejată. Când m-a zărit, a zâmbit fericită. Și acum regret că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că ne face de râs. Ți-ar prinde bine, mai câștigi și tu un ban... Până să apuc să răspund, Priză a revenit la masă, radios. — Dom’le, e ceva de speriat, spuse el pe un ton plângăcios. Toată lumea e înnebunită să facă afaceri. Toți ăștia care stau la masă în jurul nostru, uitați-vă puțin la ei. Uite, ăla cu ochelari cu rame de aur are nu știu câte terenuri. Celălalt, ăsta gras cu două ghiuluri pe deget, a cumpărat acum câteva zile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
făcu orb la orice altceva. Jumătate de milion de parai! Milton aruncă În jur o privire sălbatică, Însetată. Reclama la sandvișuri prăjite era În flăcări. Scaunele de bar acoperite cu piele de zebră erau ca un șir de torțe. Și, Înnebunit, se Întoarse și se grăbi afară, la Oldsmobile... Unde mă Întâlni pe mine. ― Callie! Ce naiba cauți aici? ― Am venit să te ajut. ― Ți-ai pierdut mințile? țipă Milton. Dar, În ciuda supărării din glas, se lăsase În genunchi și mă Îmbrățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă gândeam c-o fi un șobolan sau un dihor, până când a ieșit un pui de câine cât un borcan, puțin mai închis la culoare ca mierea și la fel de speriat ca mine. Era puiul cu care mă jucasem trei zile, înnebunit, topit (fiindcă e o vârstă când nu te îndrăgostești de fete, ci de câini), puiul de lup alsacian al unor francezi care colindau cu rulota și care plecaseră în după-amiaza aia. N-am înțeles nimic, mi s-a încălzit pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
păroase ale labelor. Și când, paralizat de vis și de firele rezistente, abia dacă mai puteam roti doar ochii în orbite, păianjenii, perfizi și tăcuți, mi-au atacat inima, ca pe o muscă mare și neagră, ca pe un bărzăune înnebunit. Se repezeau brusc la ea, cu chelicerii transparenți șiroind de venin. Inoculau acolo aminoacizii fatali și se retrăgeau fulgerător. Urmau aritmii și convulsii, lipsă de aer și durere săgetătoare. îmi simțeam ochii ieșindu-mi din orbite. Corpul îmi era paralizat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
făcută dintr-un material mai solid decât s-ar fi așteptat cineva. Pe măsură ce capul continua să se ridice deasupra solului, iar trupul rămânea agățat ferm în puț, gâtul lui Judy se înălța tot mai tare. Se întindea. — Doamne Dumnezeule, exclamă înnebunit profesorul Baxendale, oare n-o să se mai termine? Dr. Board studie fenomenul cu un interes tot mai sporit. — Din câte se pare, nu, zise el. Și, dacă tot veni vorba, oare n-ar trebui să avem printre obiective și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
murdară. Gaskell întoarse capul și se uită la el. — Ăsta pentru ce-i? Pentru tine, dragule. Lapte de noroi. Femeia îi înălță puțin trupul și i se așeză pe piept. — Deschide gura, zise ea. Gaskell Pringsheim se uită la ea înnebunit. începu să se zvârcolească. — Ești nebună! Ești țicnită! — Haide, haide, stai așa, liniștit, și n-o să te doară. O să se termine repede, iubitule! Moarte naturală prin înec. în pat. O să rămâi în istorie. — Curvo, curvă ucigașă... — înspre Cerber, zise Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cap, fiindcă știam că liliecii se agață în păr și nu-i mai poți desprinde. Ne treceau pe lângă urechi largile lor aripi de piele, în curând colcăiau prin aerul clasei, ticsit de ei. Noi alergam dintr-un colț în altul, înnebunite. Profilați pe lună, veneau cîrduri-cîrduri, le vedeam bine siluetele diabolice, cu aripi dințate și urechi de șobolani. Deodată Garoafa avu o idee care ne salvă: să facem focul. Țipând și ferindu-ne, am cules repede de pe jos caiete murdare, bucăți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu infinite precauții ca să nu produc nici un zgomot, de parcă liniștea în care o ridicam ar fi putut anula într-un fel zgomotul făcut la cădere. - Ei, na, începu din nou Iag, dar Nelly îi făcu semn să tacă, cu ochii înnebuniți, în timp ce Kitty care întinsese mâna ca să-l oprească încremeni în această poziție. Pe bună dreptate erau speriate, căci exact în momentul acela, undeva pe coridor s-a auzit cum o ușă se deschide încet. Apoi niște pași s-au apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-și viața sub un soare care topește și pietrele, eu n-aș sta acolo, sus, cu aer condiționat, bând bere. — Ei sunt aici pentru că așa au vrut, îi aminti interlocutorul său. Nu sunt soldați trimiși la război, ci niște netoți înnebuniți să-și facă praf curul sau să-și rupă șira spinării doar ca să-și vadă numele în ziare sau ca să apară cincisprezece secunde într-un telejurnal. Tu știi, eu știu, toți cei care trăim din afacerea asta o știm, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un continuu du-te-vino, părând a nu ști ce carte să păstreze, fiindcă de la facerea lumii nici o ființă înaripată nu-și amintea ca zilele și nopțile să se succedă cu o asemenea repeziciune. Un mercenar trase într-o hienă șchioapă și înnebunită, ce se aruncase asupra lui arătându-și amenințătoare colții, altul crezu că împușcătura era împotriva lui și trase la rându-i un glonț, un altul răspunse din întuneric - și, astfel, cu toții reușiră ca acea învălmășeală să atingă proporții cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
opusă, unde erau depuși morții ce nu îi ridicase până acum nimeni, oameni veniți din tot orașul, și unde am evitat să mă uit. Mai erau destui care nu-i găseau pe ai lor nicăieri și se îmbulzeau, tot mai înnebuniți, îmbrâncind, orbi și tremurânzi, și tot întorcându-se spre locul unde căzuse bomba, foarte aproape de unde mă oprisem eu : acolo, pe pământul scurmat, negru de sânge și cu urme albicioase de creieri împrăștiați, rămăseseră încă niște resturi neridicate și, la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noi, e Îndrăgostit de tine... — Ăsta nu e un secret ! spune, dîndu-și ochii peste cap. — A, da ? Să-i spun, atunci ? Mă aplec un pic, spre fereastra deschisă. Hei, Mike, strig. Ia ghici ! Lissy crede că tu... — Termină ! zice Lissy Înnebunită. — Vezi ? Și tu ai secrete. Toată lumea are secrete. Probabil că pînă și Papa are cîteva secrete. — OK, spune Lissy. OK. Am Înțeles ce vrei să spui. Dar nu Înțeleg deloc care e problema. I-ai spus unui tip din avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și Îmi stă inima. O, Doamne. O, Doamne. Acum o să mă sărute. O să mă... Aaa ! Aaa ! Aaa ! Sar de pe bancă, Într-o panică nebună. Pe piciorul meu urcă un păianjen. Un păianjen mare și negru. Dă-mi-l jos ! strig Înnebunită. Dă-mi-l jos ! Cu o mișcare iute a brațului, Jack aruncă paianjenul pe iarbă, iar eu mă prăbușesc Înapoi pe bancă, și inima Îmi face treișpe-paișpe. Și, evident, momentul a fost total compromis. Bravo. Minunat. Jack Încearcă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi atinge sfîrcul și rămîn fără aer În clipa În care mă trage jos, pe covorul scăldat În soare. O, Doamne, ce repede se desfășoară totul ! Îmi rupe bikinii. MÎinile lui... degetele lui... gîfÎi Înnebunită... Totul se Întîmplă atît de rapid, Încît nici nu mai am timp să-mi dau seama ce fac. E cu totul altfel decît cu Connor. Nu se compară cu nimic din... Acum un minut eram lîngă ușă, complet Îmbrăcată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lumea mă acostează, din toate direcțiile. Nu mi-am dat seama că sînt lesbiană decît la treizeci și trei de ani... — Mulți oameni sînt confuzi În legătură cu religia. Uite o broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă În pace, toți ! Sprintez spre ieșire, urmărită de toate aceste voci, care reverberează În holul de marmură. Împing disperată ușile grele de sticlă, În timp ce bodyguardul Dave se ridică repede În picioare, cu ochii țintă la sînii mei. — Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nimic. Mi-a zburat absolut totul din minte. — Toată lumea crede asta, Îi spun pe un ton liniștitor. Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi mai aduc aminte nimic. Mă fixează cu o privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește posomorîtă, apoi Îl lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]