1,013 matches
-
decât o oportunitate în satul care s-a născut. Semnele care-i indică prezența sunt o coloană în miniatură, cu lemnul crăpat, de la intrarea în sat, o troiță din cimitirul în care sunt îmormântate rude de-ale lui, un bust înnegrit dintr-un parc în care pășteau până nu demult vacile și casa-muzeu ce imită condițiile în care-a copilărit. Și despre care unii localnici încă țin să precizeze, cu o frondă pe care nu și-o pot explica, că nu
„Mie să-mi aducă Cuminţenia aia la poartă, eu nici n-aş băga-o în seamă. Să dai atâtea milioane de euro”. Reportaj din satul lui Brâncuși () [Corola-blog/BlogPost/337918_a_339247]
-
tine? îl admonestă Buhăianu. Nici măcar nu am început discuțiile și tu te retragi din negocieri? --M-ați înțeles greșit. Am spus că achit protocolul, dar sunt grăbit, ce nu-nțelegeți? Aruncându-și ochii pe încărcata listă, fixă privirea pe total. Se înnegri. Se uită mai aproape. Era clar. Suma depășea rezerva și intra în valoarea unui sac de castraveți. Se descurcă el. O să-l roage pe șofer să cumpere doi saci. Însă, comandase el toate cele de pe listă? Trebuie să mă iau
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
porumb, care era încă verde, și nu se vedea nimic. Pe iarba din livadă era priponită Joiana, care a supraviețuit războiului. Lângă ea, un vițel mare. După un timp s-a ivit în mijlocul porumbului un om cu barbă, ca lipovenii, înnegrit de soare, care, auzindu-mă, s-a prăbușit la pământ. Eu am sărit gardul din sârmă și m-am dus la el, iar când și-a revenit, prima lui întrebare a fost : <Unde-s Mihai și Ilie? >. Și n-a
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343883_a_345212]
-
Adaug pași pe drumul ne-nsemnării, Strâng cioburi de cuvânt din colb de vis Și trag perdeaua aspră-a depărtării De la fereastra primului abis În care a căzut povestea noastră Când n-a mai rupt petale de senin. S-a înnegrit întinderea albastră A gândului, puțin câte puțin. Ies din lumina zilei, derutată. E vânt, rumoare și se-nnoadă stări În sfori de umbre. Am mai fost vreodată Atât de prinsă-n lațul de-ntâmplări, Atât de apăsată de povara Altei
DE DOR de AURA POPA în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344209_a_345538]
-
să găsească Luceafărul ascuns. Suspinul din adâncu-i Nu o lăsa să umble, Iar sufletul de lună Curgea și-o-mpiedica Să meargă la Luceafăr Pe umăr să ii lase O parte din necazuri Și din durerea sa. Dar cerul se-nnegrise Și-acoperise noaptea, Iar luna-n supărare Se stinse-ncet și ea, Se-nchise orice cale Doar rana-i se deschise Să îi primească dorul Și să-l înece-n ea. Cu supărarea-i neagră Pe mal de cer se
PE MAL DE CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379058_a_380387]
-
un rotond despărțit de pereții camerei de un brâu de ferestre, și ele rotunde, prin care intrau raze groase de lumină. Cupola cenușie avea străluciri argintii venind dinspre niște aștrii pictați pe ea. Coborând treptat privirile, observai decorațiile murale. Pereții înnegriți de timp ofereau ochiului o înșiruire de tablouri - tot ovale - înfățișând portetele unor femei având comune distincția și sobrietatea minei. Ce mă nedumiri mai mult fu că toate păreau să fi fost imortalizate la aceeași incertă vârstă. Încăperea avea ca
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
știi, când mă apropii de duhul tău extatic cu fiecare gând, în orice zi? Același sunt! Am mai îmbătrânit, dar mintea mea Te caută la fel, printre hârtii ce-n trupul lor albit m-am rătăcit demult, copil rebel! Am înnegrit caiete cu cerneală în chinul meu ce pare fără rost și-n față am tot o hârtie goală pe care o să scriu atât: am fost! Căci mă închizi în ochiuri de hârtie, între cuvinte aspre rătăcind și chinul meu se
CHINUL MEU de ION MIHAIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381978_a_383307]
-
care cocea turte. Pe jos, în bucătăria din curte, așternute pe rogojini de stuf, erau frunze de salate și rădăcini de plante ce așteptau să fie fierte. Doi copii mici, un băiețel și o fată, Levi și Talya, cu pielea înnegrită de soare, dar curați și cuminți, mai mult despuiați decât îmbrăcați, stăteau așezați pe o rogojină, așteptând răbdători să fie gata turtele și fierturile pregătite de mama lor, apoi să fie chemați la masă. În zilele bune, prin oalele de
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
din 08 august 2015 Toate Articolele Autorului Alambicul Vântul doar ce se ițise. Mergea elegant ca un gentleman cu maniere alese, fără să facă prea mult zgomot sau deranj peste câmpurile Todireștilor. Zăpada ședea la locul ei, cumincioară, albind așternuturile înnegrite de arătura tomnatică, pădurile, drumurile și mai tot ce îi ieșea în cale. Nea Vasile, poreclit și Chițâgoi, mâna roibul în pas domol pentru a nu obosi mânzocul. Cât se uita înainte pentru a ține drumul drept, cât înapoi după
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
într-un vileag Ani frumoși, salvându-i gândul... Și urcând spre bolta vieții, Pentru puii săi se va ruga, Flacăra nestinsa a dreptății O va însoți pe mama, care va lupta. Care ziua se sfârșește seară Și în noapte se înnegrește? Tristă-i pasărea fără de mama, Singur este puiul, care nu zâmbește. Să fii mama nu prin jurăminte, Dar a crede în tezaurul din dor, La chemarea dorurilor scripte, Pasăre să fii numai în urma lor... FIICEI Au anii rodul lor, fetița
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
făcu o plecăciune adâncă și se retrase în viteză. Ceilalți doi înțepeniră în poziția de drepți. Negru-Cioară transmise gâfâind porunca, iar croncănitorii speriați și zburliți începură să cârâie haotic prin tot palatul. Mai ales în Valea Troienelor Uriașe, cerul se înnegrise de atâta vălmășag și cârâit. Cioroipanii croncăneau peste tot ca turbații: - Să vină la Măria Sa toți slujitorii! Toți slujitorii! Toți slujitorii! La auzul cârâiturilor alarmante, toate namilele împrăștiate prin împărăție alergară într-un suflet la palat, măturând totul în calea
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
și compactă, Cucul dând ora exactă, Mierla-n prun cântând o horă, Iar prin roua incoloră Un arici ca un moșneag, Strecurându-se pribeag; Pomii-n floare de sidef Și un sturz, cam fără chef, Moțăind într-un scoruș, Corbul înnegrit în tuș Și mai multe vrăbii care Zboară vesele, ușoare. Ghiță este fascinat, Tot ce vede-i minunat, Cât și-ar mai dori și el Să fie un copăcel!... Referință Bibliografică: LIVADA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LIVADA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374532_a_375861]
-
locurile dragi, de ființele dragi, dorul de acest loc minunat, binecuvântat de Dumnezeu cu frumuseți unice. Acestei frumuseți paradisiace, poetul îi contrastează sărăcia omului de rând, nemilos spoliat de lăcomia unei „clase“ politice lipsită de scrupule, vicioasă, coruptă, cu sufletul înnegrit de goana nebună după partea materială a vieții, lux și huzur. Inedită este și includerea în volumul poetului gorjean a doi autori - Alexie DUȚĂ și Ionel PARASCHIVESCU, cu ale lor peripluri cu ecouri și nuanțe folclorice - doine și balade. Acest
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 1 MAI 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371349_a_372678]
-
reci ale dimineții legănându-se ușor în bătaia vântului. Într-un luminiș nu departe de malul râului unde începe desimea pădurii, se zărește bătrânul care tot răscolește cu bastonul covorul cafeniu așternut peste pământul negru și reavăn, în jurul unor buturi înnegrite de vreme. Dar ce o fi pierdut pehlivanul acesta bătrân de moș Gheorghe așa până-n ziuă? El de obicei la ora aceasta își ia micul dejun, pită cu șuncă și ouă prăjite și-și savurează țoiul cu țuica lui de
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
de a anilor ninsoare, Printre rafturi prăfuite, am găsit a ta scrisoare. S-o deschid? Iar să caut timpul pe care-l pierdui!... Mâna-ncet spre ea întind; ia te uită ce îmi spui: „Lasă dragostea să doarmă printre rânduri înnegrite De-un condei purtat de doruri și de patimi rătăcite. Lacăt inimii mai pune, rana veche nu-o deschide, Că-i stă bine amorțită. Mi-ai fixat-o între firide Zăbrelite ca să steie-ncătușată, doar ții minte?... Rost n-are să mai
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
mai multe ca dar pentru sărbători. Dacă nu, nu-i ăsta baiul viața merge înainte și om asculta buhaiul zârnăind alte colinde. Acum scriu dar scriu pe roșul frunzelor ce ruginesc însă văd cum ies prin coșul casei fumuri ce-nnegresc zarea și o înfioară cu un negru ca de cioară ce-a vestit că norii cresc a ninsoare peste tot. Asta vreau și chiar socot iarăși să îmi fie foaia peisajului mai albă și să scriu cu bucuria unui alt
REÎNVIERE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371991_a_373320]
-
În castel îți stă iubita, Și-are lanțuri la picioare. Zmeul s-a gândit s-o țină Prizonieră pe vecie; Iată singura ei vină: Nu vrea să-i fie soție! Sare-n șa pe loc flăcăul, Ceru-n nori se înnegrește Și, grăbit să-ndrepte răul, Către zmeu calul zorește. Când sub soare, când sub lună, Trec prin țări necunoscute, Și prin ploi, și prin furtună, Prin zăpezi proaspăt căzute. Ei tot merg, nimic nu poate Să le stăvilească drumul Până
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
se știe. Și mai e și Necuratul, umblă slobod prin desișuri și stăpânește prin oameni. Din toată urâțenia asta a scăpat un prunc ce se da în țuțuluș, dar cum a trecut negura și a venit lumina, pruncul s-a înnegrit, a vărsat negru și s-a dus. Avea vreo trei anișori. Mamă-sa n-a mai putut avea alți prunci. Cum îi năștea cum mureau, parcă erau să fie dați morții. Și toți se negreau, ca cel lăsat în vârtej
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
sprijinită de zidul casei și-o mută, fără nici un motiv, în colțul format de gardul ce împrejmuiește curtea păsărilor și magazia de deasupra beciului. Mai înjură de câteva ori cu năduf, apoi ocoli curtea păsărilor, trecu de veceul din scânduri, înnegrit de vreme și hâit spre stânga de-ai fi zis că stă gata să se prăbușească și porni pe cărăruia îngustă, printre straturile de zarzavat - cam pârlite și îngălbenite de secetă -, spre fundul grădinii. El și Păsărilă au curțile „fund
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
scene lirice, filmice, îndrăznețe, aparent nelogice, paradoxale, triste, viziuni poetice. DANSEAZĂ CUVINTELE-N HORĂ!/ SE DESPART ȘI JOACĂ DIN NOU/ ȘI JOACĂ MAI BINE DE-O ORĂ... „E vorba despre...corp, dar nu mă lasă un amar pustiu ce mă-nnegrește a corb...tu, biete corp...miroși a colb”. Și integral RUGĂ CUVÂNTULUI: Mai dă-mi un vers,/ O, Tu, Stăpâne!/ Mai dă-mi o strofă/ Doar anume... Cuvântule, cel din genune!// Mai dă-mi ceva:/ Nu mă lăsa cu dor
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
frânele luminii și ai soarelui scăpați." În acele momente, datorită gravitației solare prea mici, se destramă sistemul, iar planetele „s-avârl rebeli în spațiu". Apoi este descris stadiu cunoscut sub numele de Big Bang, când catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, „Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au perit;/ Timpul mort ș-întinde trupul și devine vecinicie,/ Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie." În această viziune cosmică nu scapă din versurile sale destinul înțeleptului, care nu este apreciat
IN LUMINA LUMII de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347874_a_349203]
-
le mai văd, la drum să plecăm; Toți mi te cunosc. Știm că nu scăpăm... Căci în Cartea Ta suntem scriși cu toții; Destin, tu să fii umbra tristă-a morții? Dacă te privesc, rău nu prea arăți... Păcat! Prea te-nnegriră iluștri poeți. Cred că ești chiar bun; vrei să mă ajuți? Daruri nu primești și nu vrei să minți. Liniștit îmi ești, ba-mi pari chibzuit... Un rând nu te-abați. Bravo! Ești cinstit. Văd, Dumnezeu și-a pus baza
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
a început să funcționeze din nou. Efemeră salvare. Nu după mult timp, inima lui s-a oprit iar. Medicii își pierduseră speranța că il mai pot salva. Inima lui nu mai bătea de aproape 3 minute. Corpul se învinețise, se înnegrise. Doctorii au tras un cearșaf alb peste el. Dar părinții, care urmăreau evenimentele de la geam, de pe balcon, când au văzut cearșaful alb peste băiatul lor, au intrat disperați în salon implorându-i pe doctori să mai încerce încă odată repornirea
KOSTEA KUZMENCO de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347911_a_349240]
-
nu am umbră, iar patimile se divid Prefer lumina cât de mare, decât o beznă și un vid Idei finite, gânduri grele, ce se grupează în fascicul Dar nu dispar, ci se depun, pe atrii, chiar și pe ventricul Se înnegrește mușchiul roșu, se pregătește de genune De n-o să-mi pierd nicicând credința, se va produce o minune Referință Bibliografică: Trăiri terestre / Alexandru Florian Săraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1060, Anul III, 25 noiembrie 2013. Drepturi de Autor
TRĂIRI TERESTRE de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347250_a_348579]
-
un loc bine întreținut unde poposeau cei mai aleși călători din Pontus Axeinos. În mijlocul căsuțelor se înălța o casă nu prea mare, din cărămizi coapte bine în cuptoarele tracilor. Acest loc de popas avea un gard mare din lemn masiv, înnegrit de vreme, ce amintea de lagărul Burneshei. -Aela! Climene! se auzi vocea iritată a prințesei amazoanelor. Vă caut de ceva timp. Talestri se apropie de prietenele ei și le privi dojenitor. -Nu ai să crezi pe cine am găsit aici
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]