346 matches
-
mireasma unui alt duh decât a vântului din lumea noastră. Raza harului, ce i strălucește pe chip, coboară din alt orizont decât al muritorilor. în spațiul și în timpul ce ni s-a dat, trăim aici ca sub bolta unei zile înnorate compact, când nu vedem soarele, pe care îl știm dincolo de nori. În ceasul dimineții, am zărit numai luciul zorilor, trimis de dincolo de dunga pământului să împrăștie întunericul haotic și să dezvelească din noapte formele făpturilor din apropierea noastră. Orice dimineață seamănă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
începutul lunii aprilie. Ei se hrănesc pe diferite crucifere spontane (muștar, rapiță sălbatică etc.), apoi trec pe crucifere cultivate (răsaduri de varză și conopidă sau pe ridichi, hrean etc.). Adulții sunt activi în zilele însorite și călduroase, iar în zilele înnorate și ploioase se ascund în diferite locuri adăpostite sau în pământ. Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe mici în pământ, printre rândurile de plante. Incubația durează 1 - 2 săptămâni, în funcție de condițiile climatice. Larvele apar la sfârșitul lunii mai sau
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
aură de eroi în acea lume, situată în bună parte sub nivelul mării și expusă incursiunilor ei devastatoare. Ca mai toți cei de-ai locului, înțelesese, ulterior, că pitoreasca perspectivă adâncă a peisajului olandez, cu plopii lui drepți și cerul înnorat proptit precar de turlele bisericilor, cu câmpurile lui multicolore plate și irezistibil de ciclabile, cu patinatorii hibernali străduindu-se zadarnic să mai onduleze prin piruetele lor canalele încremenite într-o rectitudine exasperantă, în sfârșit, toată această viziune de convivialitate idilică
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Par fragile. Văd profilându-se turla bisericii din Hamra și o ghicesc pe cea de la Öja își merită numele popular de "gâsca cenușie". Vamlingbo nu se vede. Vremea: cer variabil, nori joși spre est, vânt sud-sud-vest, slab. Umed. 4 decembrie Înnorat, vânt proaspăt, averse izolate. Zăpada practic a dispărut. Sună cornurile de ceață. 5 decembrie Porcul și-a revenit. Umflătura a dispărut. (Ar trebui să-l împiedic să se scarpine la rană cu copita, dar cum?) Îi dau drumul pe podea
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
dar neavând altceva mai bun le-am luat și am plecat cu un mic sentiment de remușcare. Dar m-am liniștit singur spunândumi că o mică lecție nu le strică și altădată să nu mai procedeze așa. Ziua se anuntă înnorată, ca și cele anterioare în cursul dimineții, cu o temperatură foarte bună pentru mers. Până la prima localitate, Viana, drumul are mai multe urcușuri și coborâșuri printre lanuri de grâu treierat sau printre plantații de viță de vie. Multă vie mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
după mult timp ploaia se oprește și-mi pun pelerina la locul ei în rucsac. Altitudinea la care se merge pe camino este mai mereu cam de 700 metri. Temperatura este mai mult decât potrivită pentru drum, cerul este ușor înnorat, și așa a fost în toate zilele de când am început pelerinajul. Se pare că cerul îmi oferă o vreme ideală. Acasă înainte de plecare îmi închipuiam că aici va fi mereu caniculă, vor fi temperaturi toride dar realitatea este cu totul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dat îmi atrage atenția asupra unei - inscripții pe o piatră: „Gândești prea mult”. Am luat cele scrise ca un fel de avertisment pe camino. Bercianos del Camino, 3 august La 7.30 plec de la han. Este o dimineață liniștită, puțin înnorată, ceea ce este cel mai bine pentru călătorit. Sătucul este pustiu. Privesc casele sărăcăcioase, unele din lut și susținute cu bârne, și mă întreb din ce trăiește populația de aici. în afară de cultura de grâu, de unele lanuri mai mici de floarea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
picioarele întregi, fără bășici, tendinite, umflături, așa cum iam văzut pe atâția alții. Astorga, 7 august La ora 6, dormitorul era deja gol. Toți pelerinii plecaseră, iar eu eram printre ultimii care au părăsit hanul. Se anunță o zi frumoasă, puțin înnorată, deci cum este mai bine pentru drum. în bucătărie întâlnesc un tânăr ce-mi spune că este din Chile, dar de 12 ani locuiește în Spania, unde a studiat iar acum lucrează. Este amabil, disponibil să te ajute cu orice
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Când furtuna se-ntețește Și când valurile gem Sufletu-mi se odihnește Cu Iisus și nu mă tem. Căci Scriptura minunată Ne arată cum Iisus Marea-a potolit odată Cu-un Cuvânt ce-atunci i-a spus. Când e noapte Înnorată Și nu văd În calea mea Mă călăuzește ndată Domnul cu Lumina Sa. Căci Scriptura-i plină tare De povești ce spun frumos Că lumina adevărată Este doar Iisus Hristos. Și Scriptura iarăși zice Că de sunt cu Domnul Sfânt
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Nu alerga, dacă nu te fugărește nimeni. * Îndărătnicul e întotdeauna de acord, dar mereu împotrivă. * Rob cu rob sporește puterea stăpânului. * În timp ce unii adună bani albi pentru zile grele, alții strâng bani negri pentru zile cu zăbrele. * Când ai sufletul înnorat, nu cerul e de vină. * Acul în carul cu fân nu se caută cu mânuși de box. * Nu pune bani în buzunare sparte. * După omul frumos toată lumea întoarce capul; și după cel prost, dar în sens invers. * Adevărata frumusețe nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
mea, sper ca următoarea scrisoare să fie mai luminoasă; îmi întind către tine biata mea față boțită, ochii triști, gura cu colțurile lăsate: învață-mă să zâmbesc, să trăiesc. II 8 septembrie [1948], miercuri dimineață E de dimineață sumbru și înnorat. E ziua plecării tale. În casă niște tufănici roșii ca vinul pe biurou, pe măsuța ta. Eu, molâie și fără nici un pic de vlagă. Aseară, când m’am întors de la organizația de bază, de unde am fost parțial debarcată - fapt de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prin frunzișul ud de sub copaci, până să descoperi și să extragi cu grijă din pământ ceva cu adevărat frumos, cum ar fi o familie de pui de edulis cu capișoane sau acea varietate de scaeber asemănătoare cu marmura. În după-amiezile Înnorate, singură În ploaia măruntă, cu un coș pe braț (pătat cu albastru pe dinăuntru de cineva care pusese afine În el), mama pornea Într-un lung tur de cules ciuperci. Spre ora cinei, putea fi văzută ieșind din adâncurile nebuloase
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu se vedea mai nimic. Așa, niște umbre... Pe ecranul tulbure, cețos al acestui aparat (un personaj în felul lui) am „vizionat” celebrul discurs de la balcon din 21 august 1968. * 21 august 1968 s-a nimerit a fi o zi înnorată, ploioasă, cvasi-autumnală. Toamna s-a făcut simțită și a doua zi, când a fost neobișnuit de rece pentru acel anotimp, pe fondul unui cer complet senin însă. Un albastru de gheață, așa mi-a rămas în minte acea zi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
electrice, în cadrul căruia ocupa, încă de pe atunci, o funcție importantă; deci prima senzație e o senzație de interior de mașină, de spațiu închis, mișcător, confortabil, încăpător, plăcut - scaune moi, luminile aparatului de bord, vibrația egală a motorului. Era o zi înnorată și la intrarea în sat a început să picure; a doua senzație memorabilă deci: de praf - gros, autentic, de țară, pentru mine inedit - perforat de primii stropi de ploaie, rari și foarte mari. În fine: am ajuns la destinație, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cand furtună se-ntețește Și când valurile gem Sufletu-mi se odihnește Cu Iisus și nu mă tem. Căci Scriptură minunată Ne arată cum Iisus Marea-a potolit odată Cu-un Cuvânt ce-atunci i-a spus. Când e noapte înnorata Și nu văd în calea mea Mă călăuzește - ndată Domnul cu Lumina Să. Căci Scriptura-i plină tare De povești ce spun frumos Că lumina adevărată Este doar Iisus Hristos. Și Scriptură iarăși zice Că de sunt cu Domnul Sfânt
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării. Teroarea surdă, colbul de răzmeriță, întunecarea apocaliptică sunt pregătite în timpuri lungi și măsurate, cu un efect epic considerabil. Epopeea debutează încet ca un cer înnorat, devine bubuitoare spre mijloc, apoi se rezolvă. Misterul existenței epice nu stă în observație, ci în durată. Nici aici scriitorul nu observă individul rural. Eroul cărții este țăranul colectiv cu psihologie de gloată, în fundul căruia mocnesc instinctul de pământ, nemulțumirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
venali; unealtă a uneltelor". Elegy / Elegie - "umbră solitară"; "Contemplație crepusculară"; "adăpost întunecat"; "tristețe groaznică"; "ruine-întunecoase ale vreunei chilii sacre"; "peșteră sumbră"; "val întunecat"; "văl înțesîndu-se"; "priveliștea stingîndu-se"; "bezna"; "mormîntul"; "toate chinurile unui iad"; "pasăre de rău-augur"*; "liniște grozavnică suspendată"; "luna înnorată"; "licăr firav"; "colină și văiugă întunecoasă"; "tristețe". [*bird of omen: vezi Corbul lui Poe cu care are afinități pasărea nocturnă, selenară, de "rău-augur" a lui Chatterton.] The prophecy. When times are at the worst they will certainly mend / Profeția. Cînd
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
cicatrice sunt pecețile Cititorului-de-vise. Dar atâta vreme cât ele există, trebuie să te ferești de lumină. Ochii tăi nu mai văd lumina zilei. Dacă privești soarele, vei regreta amarnic. Deci n-ai voie să ieși din casă decât noaptea sau în zile înnorate. Când e senin, fă-ți întuneric în cameră și stai frumos acasă. Paznicul mi-a dat apoi o pereche de ochelari de soare. Trebuia să-i port tot timpul, cu excepția momentelor în care dormeam. Astfel am fost eu lipsit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pași? Ți-aș arăta ceva interesant, zise Paznicul. Am ieșit în urma lui. Umbra era cocoțată pe căruță și bătea ultima scândură. Mai lipsea osia... dar arăta ca nouă. Paznicul a luat-o cu pași mari spre turn. Era o după-amiază înnorată și umezeala pătrundea în oase. Deasupra Zidului planau dinspre vest nori întunecați ce amenințau cu ploaia. Paznicul transpirase și cămașa i se lipise de bustul solid. Mirosea îngrozitor. — Acesta e Zidul, zise el. L-a bătut cu palma de câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
învăluit de sunetul goarnei și de copitele animalelor. Ca să-mi dau seama de forma Zidului, va trebui să parcurg tot drumul pe jos. Dar cum eu n-am dreptul să ies din casă decât după ce se înserează și în zilele înnorate, va trebui să am mare grijă când mă îndepărtez de dealul de vest. S-a mai întâmplat să ies din casă pe timp înnorat și să se însenineze fără veste, sau să mă prindă o ploaie torențială când mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cum eu n-am dreptul să ies din casă decât după ce se înserează și în zilele înnorate, va trebui să am mare grijă când mă îndepărtez de dealul de vest. S-a mai întâmplat să ies din casă pe timp înnorat și să se însenineze fără veste, sau să mă prindă o ploaie torențială când mă așteptam mai puțin. Colonelul îmi prezice timpul probabil în fiecare dimineață și aproape întotdeauna îl nimerește. — Să stai liniștit când îți spun eu că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
A clătinat ușor din cap și m-a privit fix. — Nu există nici un „dincolo“, preciză ea. Chiar n-ai înțeles atâta lucru? Suntem la capătul lumii. Capătul lumii. Țintuiți aici pe vecie. M-am întins și-am privit cerul. Mereu înnorat și apăsător. Singurul cer pe care mi-e permis să-l văd. Pământul de sub mine e rece și umed de la ploaie, dar miroase a proaspăt. Câteva păsărele și-au luat, zgomotos, zborul din tufișuri, au trecut Zidul și au dispărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și fără amintiri. Ele își au principiul lor de funcționare și alcătuiesc sinele propriu. Trebuie să ai încredere în tine. Dacă n-ai, o forță exterioară o să te târască cine știe unde. — O să-mi dau silința. Umbra a privit o vreme cerul înnorat și apoi a închis ochii de parcă ar fi vrut să se gândească profund la ceva. — Când nu sunt în apele mele, privesc păsările, spuse Umbra. Îmi face foarte bine. Ele n-au nici o legătură cu perfecțiunea orașului. Nu le interesează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din cap de câteva ori. — Merg cu tine, zise ea. — De ce? Tu nu poți să suferi pădurea. Nu vreau să-ți creez nici o neplăcere. — Nu te las singur. Pădurea e absolut îngrozitoare. Tot n-ai înțeles atâta lucru? Era puțin înnorat. Am luat-o spre est de-a lungul râului. Era o dimineață plăcută, încât aveai impresia că a venit primăvara. Când nu bătea vântul, susurul râului te încânta pur și simplu. După zece sau cincisprezece minute de mers, mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în ciocuri, porțiuni întinse plantate cu legume de iarnă, câteva copci în râu, coama dealului acoperită de zăpadă. Sufletul îmi era plin de frumusețea peisajului și îmi venea să-l absorb cu fiecare părticică din trupul meu. Până și cerul înnorat părea mult mai prietenos ca altădată. Am văzut animale căutând mâncare prin iarba uscată. Blana lor de un auriu pal era mai lungă și mai deasă decât fusese toamna, dar se vedea clar că slăbiseră. Oasele li se zăreau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]