3,541 matches
-
să îmi fii pereche, Feriți, îndepărtați de lumea rea. Pământul, vântul, cerul, apa, visul Ne vor înconjura cu har divin, Cuprinși de armonie, dor, tristețe, Vom degusta al nemuririi vin. Îndepărtând ce-i rău ( ce-a fost în urmă... Vom înota în rouă și zenit, Vom face dragoste în praf de stele... Amorul nostru? Prag spre infinit! ******** Te mai aștept să vii dinspre-nceputuri, În munții inimilor fără dor - Îți este greu... Știu... Nu găsești poteca Spre lumea mea... Tu, veșnic
MĂ-NTORC ÎN MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1494170598.html [Corola-blog/BlogPost/362204_a_363533]
-
Acum înaintam mai ușor. Parcurgeam la fiecare trăsătură câte un metru și ceva. Barca era jumătate cu apă în prova și nea Nicu nu mai prididea cu scosul apei din barcă. Totul plutea. Nimic nu mai era uscat. Peștele prins înota în voie prin barcă. El era singurul care se simțea în largul lui și în siguranță. Noi încă nu, dar eram conștienți că nu ne vom scufunda. Malul se apropiase văzând cu ochii. M-am îndreptat spre cel mai apropiat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400520453.html [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
de dragă pe Anemona, care crescuse blândă, înțeleaptă și mai ales dreaptă cu toate viețuitoarele oceanului. Anemona își iubea și ea peste măsură tatăl și se străduia să îl ajute în treburile regatului, dar, de cele mai multe ori îi plăcea să înoate fără nici o țintă, numai și numai de dragul de a descoperi noi și noi întâmplări din Oceanul Fără Sfârșit. Într-una dintre plimbările sale, ajunsă în apropierea unui vulcan pe care îl credea demult stins, îi atrase atenția un țipăt ascuțit
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
a descoperi noi și noi întâmplări din Oceanul Fără Sfârșit. Într-una dintre plimbările sale, ajunsă în apropierea unui vulcan pe care îl credea demult stins, îi atrase atenția un țipăt ascuțit care părea să vină chiar din interiorul craterului. Înotă cu repeziciune peste marginea abruptă, tocmai la timp să vadă un căluț de mare roșcovan prins în tentaculele unei caracatițe imense. - Oprește-te, strigă Anemona, dă-i drumul căluțului! Caracatița o privi cu un ochi și rânji spre ea batjocoritor
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
melci lucioși și perle scânteietoare. Încet, încet, viețuitoarele oceanului au început să se obișnuiască cu trăsurica Anemonei, iar Perluță și Steluța au devenit niște vedete printre căluții de mare. Cel mai mulțumit, însă, era Algus, căci fiica lui nu mai înota singură te miri prin ce colț de ocean din care să nu ajungă la timp acasă și să-i dea lui emoții. Putea acum să-și vadă liniștit de domnie și chiar să mai tragă câte un pui de somn
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
să înnebunească de durerea pierderii fiicei sale, iar furtunile pe care le stârnea deveniseră periculoase chiar și pentru viețuitoarele oceanului, răscolind nisipurile de pe fundul lui și tulburând într-atât apele, încât nimeni nu mai reușea să se hrănească sau să înoate liniștit. Într-una din zilele cele mai negre ale lui Algus, când curenții puternici de pe fundul oceanului măcinat de furtună îl purtaseră pe Marinică în apropierea unui lanț muntos subacvatic, delfinul descoperi o peșteră subacvatică închisă cu zăbrele împletite din
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
insula despre care pomenise bătrâna prezicătoare a oceanului. Marinică îl urmă, făcând semn celor doi rechin-ciocan să li se alăture. Cu micul său alai, stăpânul Oceanului Fără Sfârșit ajunse la insula pedepselor abia după o zi și o noapte de înotat forțat. Delfinul era destul de îngrijorat de starea regelui, care nu mai scosese o vorbă încă de la plecare. Pescărușul trimis în recunoaștere se întoarse curând, aducând vestea că pe insulă se aflau trei tineri. Algus nu putea trimite acum după Coral
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
iar Perluță avea să o urmărească pe bătrâna prezicătoare în continuare. Căluțul de mare nu așteptă prea mult în preajma sălașului bătrânei, că aceasta apăru curând purtând o pelerină cu glugă care îi acoperea fața și un coș mare pe braț, înotând grăbită printre stâncile unui defileu care se deschidea în preajma lanțului muntos subacvatic din locul în care fusese răpită Anemona. Perluță își simțea inima bătându-i în gât și micuțele aripioare înțepenite de emoție, căci bănuia că bătrâna mergea să-i
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
le șopti Arin, mă duc în recunoaștere. Caracatița adormise în vârful turnului, iar tentaculele îi atârnau de-a lungul pereților stâncoși, mișcate de curenții oceanici, ca niște ierburi, lăsând să se vadă deschizătura care ținea loc de fereastră. Prințul mărilor înotă cu grijă până în apropierea turnului și privi înăuntru. În încăperea mică, pe singurul pat așezat lângă perete, dormea o arătare scundă, cu un chip atât de urât, încât fiul lui Triton fu gata să țipe de uimire. Nu putea fi
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
gata să îi sară și ei în ajutor. Arin hotărî că primul pas pe care trebuiau să îl facă, era să scape de uriașa caracatiță. Perluță se oferi să fie el momeala care să o atragă în dreptul săgeților prințului, așa că înotă direct spre capul diform care se odihnea pe turn și se lovi de el, ca din întâmplare. De îndată ce fu sigur că enormitatea s-a trezit, o luă rapid înapoi spre defileul în care se ascundeau Arin și însoțitorii săi. Prințului
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1442372158.html [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
val își ridică spinarea și lumina pare să se înece. Se ridică de pe șezlong și se plimbă.) Ce caldă-i apa! Îi simt focul și fără s-o ating. (Se plimbă.) Lumina, dâra aceea de lumină ce se încăpățâna a înota prin valuri, se stinge. Se stinge, că marea și-a aprins torța de acvamarin și arde. Se întoarce la șezlong.) Îmi place foarte mult să stau pe malul mării, să privesc și să ascult. Apa aceasta e o binecuvântare. Simt
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1471261850.html [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
trăgeau iavaș-iavaș. Oștenii trăgeau obuzul, în zori, chiar de dimineață, să slujească taica popa, la copca făcută-n gheață. Popa cânta boboteaza, botezul lui Isus Cristos și arunca crucea în apa sfințită cu busuioc... Tineri s-aruncau în copcă și înotau voinicește, să scoată crucea din apă, iute, cât ai zice pește. Toată lumea lua agheasmă, El primea în dar cadoul, doream să-nceapă coșia și să proclamăm eroul. Îmbrăcați în mândre straie și căciula pe-o ureche, de prin sat veneau
GERUL BOBOTEZEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/cardei_mariana_1451858365.html [Corola-blog/BlogPost/375621_a_376950]
-
noroc că nu mi s-a întâmplat nimic, însă acum, când îmi amintesc de imprudența și ignoranța mea față de eventualele pericole, mă înfior. Ajunși la vechea cabană, după vreo două ore de mers, obosiți, mai ales eu, care mă zbenguisem înotând prin tot felul de nămeți, am servit câte o cană fierbinte cu vin fiert cu scorțișoară, apoi ghidul ne-a făcut poze cu grupul. Drumul de întoarcere a fost într-un ritm mai alert, dar plimbarea și întreaga excursie au
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444995235.html [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
scoteau triluri fermecătoare și, fără să-și oprească dansul, a intrat pe cărările înguste unde a simțit, ca într-o mângâiere răcoroasă, iarba proaspătă plină de rouă. S-a aplecat să-și plimbe palmele micuțe prin picăturile transparente în care înotau steluțe vii de lumină și apoi le-a dus la gură să-și umezească buzele ce, brusc, se uscaseră și căpătaseră un gust acru-sărat. A repetat mișcarea și, speriată că toată iarba dispăruse și setea năprasnică o invada cu durere
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434910468.html [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
haină căreia i-a descusut căptușeala în brațe.) Nu mai pot ajunge în lumea cea vie, pentru că nu le găsesc. Fata din stele mă așteaptă. Oare cât o să mă mai aștepte? Nu mai pot zbura pe raze de stele și înota în apa verde a ochilor celei ce mi-a furat inima. Cum să mai ajung în lumea creeată de mine dacă nu vă găsesc. (Plânge.) Nu mai pot. Unde sunteți? De ce v-ați ascuns de mine? Se aruncă la podea
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461437074.html [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
pe calul său alb ca zăpada și intră în ținutul vrăjitoarelor să salveze prințesa care credea el că se rătăcise pe acele meleaguri. Urmărind melodia, ajunse la lac și ce-i fu dat să vadă. O fată neasemuit de frumoasă înota printre nuferi și cânta cum el unul nu mai auzise vreodată o prințesă să cânte. - Hei, strigă prințul, cum ai ajuns aici? Fata se opri din cântat și îl privi speriată. - Nu te teme, am venit să te ajut ca
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1486117673.html [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
al părului pe umerii gândurilor mele. Iluziile casei, dorințe rătăcite, noduroase însemnări de cuvinte, distilerii de vise, ceasuri de întâmplări de care ne separă un arbore ireal, simbol al timpului respirând viitorul și râul, malurile sale opulent încărcate prin care înoată femeia să ajungă la timp. Cineva-mi toarnă-n cuvinte efuziuni florale, cineva le umple cu mirosul femeii grăbite sculptând un lanț de clepsidre prin care nisipul se mișcă aidoma valurilor. Zile și nopți se scad și se adaugă pănă
CUM SE NAŞTE CÂNTECUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 by http://confluente.ro/Catelul_pamantului_llelu_nicolae_valareanu_1359915265.html [Corola-blog/BlogPost/341368_a_342697]
-
s-a spart dintr-o mișcare bruscă. Valurile concentrice se înmulțeau și anulau unul pe altul, venind din centru altele și altele. O sprânceană spânzurată întrebător. Se întâmpla ceva neobișnuit. O arătare în apă. O femeie s-a încumetat să înoate în șiragul albastru și limpede. Nu a văzut o asemenea expunere de câțiva ani buni. Era dezorientat, nu știa ce se întâmplă. Nici dacă se întâmplă ceva. Nu avea reprezentări pentru asemenea momente. Nu avea nici cunoștințe. În cele câteva
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_pescarului.html [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
Nu mai știți învățătura? -Coaste aici... pe ape? Hm... Femeia simțea din vocea lui, indignarea pentru revărsarea ei în ape interzise, brusc și-a revenit din euforia spontană, și-a întors spatele întâmplării și cu mișcări hotărâte a părăsit golful, înotând spre mal, care nu era departe, dar totuși la o distanță considerabilă. Nu-și lua ochii de pe ea. Minutele treceau, dar privirea lui era pironită într-o singură direcție. La fenomen. Care dispărea tot mai mult în secundele nechemate, dar
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_pescarului.html [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
ani! - striga indignat pescarul. Din așa ceva noi nu am putea trăi! -Atunci ar fi timpul! - insista femeia. Uitați-vă ce vreme minunată, cât de plăcută este apa, nu te poți sătura de ea. Să nu spuneți că nu știți să înotați, că așa ceva mi-ar fi peste putință să cred. -În atâția ani poți uita orice, chiar și gustul apei - a răspuns răspicat pescarul, în timp ce îl cucereau pas cu pas impulsuri misteroase, cărora la un moment dat nici nu mai dorea
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_pescarului.html [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
a speriat. Se învârtea cu mare viteză, uitându-se în toate direcțiile. El s-a ivit deodată aproape de ea, intenționat vrând s-o sperie, întârziind în adâncimea apei peste limita admisibilă. Apropierea li s-a părut tulburătoare. Au început să înoate unul lângă celălalt în același ritm, mirându-se unul de celălalt, într-o clipă lungă și neverosimilă. Combinația dintre timp, spațiu și mișcare de multe ori schimbă percepția omului, momentul devine unic, prețios, privirile realizează un fluid continuu, emoțiile răscolesc
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_pescarului.html [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
din întâmplare. O liniște imensă i-a îmbrățișat cu două aripi, doar zvâcnirea inimii părea că risipește această fărăcuvântare cu înțelesuri vulcanice. Nu vorbeau, doar vocea pescărușilor îi obliga să se uite involuntar înspre traiectoria lor. Femeia a început să înoate în jurul pescarului la o oarecare distanță, parcă vroia să evalueze gradul pericolului sau farmecul idilei. El dintr-o dată s-a scufundat în adâncime, până unde ea nu-l mai putea vedea. Femeia nu-și mai făcea griji, aștepta curioasă, iar
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_pescarului.html [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
mai făcea griji, aștepta curioasă, iar așteptarea o emoționa. Pescarul a apărut chiar lângă corpul ei, cuprinzându-l, o clipă au rămas uniți sub efectul jocului senzual, până ea, nemaisuportând intensitatea momentului, speriată s-a îndepărtat și a început să înoate către mal. Ajutat de mâinile sale vânjoase, pescarul s-a tras în barcă și în câteva clipe s-a îmbrăcat. Nu se uita în direcția malului, nu mai avea nevoie de alte iluzii optice, clipa cucerită bătea zgomotos în coșul
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_pescarului.html [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
atracția. Bărbatul o ia de mână și încet o trage după el în marea cea neagră și infinită. Corpul lor se leagănă într-o strânsoare dulce. Mângâierea este blândă, acaparatoare. Fierbinte. O simt din toată ființa lor... După un timp înoată către mal și se întind pe nisipul cald și primitor. Febra descrește, respirația își revine încet-încet la ritmul obișnuit. Rușine. Mândrie. Stăpâniți de sentimente ambivalente adorm în brațele iubirii. Dimineața treziți de primele raze, se scoală cu repezeală cuprinși de
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_pescarului.html [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
uită la ea, dar n-o salută. Nu-i răspunde la întrebări. Devine mut ca la început. Femeia îl cheamă în apă. Bărbatul n-o bagă în seamă. Străina se răzgândește dintr-odată și începe să se îndepărteze de barcă, înotând spre mal. El urmărește cu privirea loviturile brațelor peste apa liniștită, dar nu strigă, n-o reține, nu sare după ea în apa adâncă... În fiecare dimineață își pregătește barca și ustensilele de pescuit tot așa, ca și până acum
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_pescarului.html [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]