1,294 matches
-
zona exercițiului literar. Marile curente (romantismul, simbolismul), influența exercitată de Baudelaire și Marinetti, tendințele specifice ale principalelor direcții lirice europene sunt discutate și în ele se descoperă, parțial, rădăcinile orientărilor literare apărute la noi după 1920. Nu sunt neglijate nici înrâuririle venite dinspre artele plastice sau dinspre arta populară. Se adaugă pagini consistente consacrate descrierii aplicate a tehnicii „lirismului anarhic”. Se au în vedere, aici, lexicul, sintaxa, stilul, „figurile” (epitetul, metafora ș.a.), se urmăresc atent și adecvat procedeele de versificație. C.
CONSTANTINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
I. Păun-Pincio, Gheorghe din Moldova, O. Carp, Artur Stavri, D. Anghel (debut) ș.a. se mișcă între confesiunea sentimentală și vibrația protestatară; deziluzie și elan, dezgust și indignare se articulează patetic, schema antinomiilor tranșante, violente fiind de altfel extrem de uzitată. Și înrâurirea lui Eminescu, poet pentru care aici există un cult, se răsfrânge epigonic. La rândul lor, prozatorii „decupează” din realitate fapte diverse, întâmplări ieșite din comun. Nuvelele și schițele publicate sunt populate de oameni roși de mizerie, suferințe și vicii, văzuți
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
fără a egala virtuozitatea predecesorului „artist” care fusese Dosoftei, dar întrecând cu mult în expresivitate pe ardeleanul Ioan Viski (căruia i se atribuie o nouă și modestă transpunere în stihuri a psalmilor, datând de la 1697). Interesează, în Psaltirea lui C., înrâurirea poeziei populare în metrică, dar mai ales deprinsă ca model stilistic. Predoslovia, izvodită în versuri rusești și românești, denotă un anume exercițiu în cultivarea spiritului, a elocinței. SCRIERI: [Psalmi], în I. Bianu, Introducere la Dosoftei, Psaltirea în versuri, București, 1887
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
Patrie și libertate (1879). O primă fațetă, erotica, este ilustrată de stihuri delicate, vibrând discret, elegant, dar până în cele din urmă convențional. Caracteristică pentru C. rămâne însă coarda patriotică. Cu toate că pe strunele inspirației civice cântaseră mai toți pașoptiștii, primindu-le înrâurirea, el este mai mult decât un epigon. Energia, patetismul, tensiunea mobilizatoare, lipsa de retorism a exhortațiilor își au izvorul în credința în rostul mesianic al poetului și poeziei. Participant la evenimentele timpului, C. închină revoluției, revoluționarilor, Unirii, strofe imnice, ode
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
altfel, și celelalte scrieri, sunt cu totul incolore și, adesea, fără opinii ferme. Maiorescian prin mimetism, este și el de părere că personalitatea unui artist domină mediul înconjurător, a cărui influență, totuși, o recunoaște. Combătându-l pe H. Taine, admite înrâurirea mediului nu la nivelul individului, ci la acela al speciei. Ca poet, a debutat în 1892 cu Orla, poem „în genul lui Ossian”. Utilizând cu sobrietate procedeele retoricii romantice, poemul se distinge prin acuratețe și prin corectitudinea rece a imaginilor
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
răsucit și frânt, într-o violentă mișcare prozodică, tentată de ritualul abscons. În poeziile de după Aliquid, fizionomia eului liric se modifică. Captând ecouri barbiene, poetul cultivă acum un balcanism cutreierat de vedeniile unui delir oniric, în turnură expresionistă. Dincolo de asemenea înrâuriri și contiguități, B. este, nu încape îndoială, un poet autentic. Lirica lui exprimă armoniile și dizarmoniile unui „cântec bizar”. SCRIERI: Aliquid, Silistra, 1933. Repere bibliografice: Victor Corcheș, Gavril Voșloban, Lirica dobrogeană, Constanța, 1984, 308-311; Ovidiu Dunăreanu, Victor Corcheș, Corabia de
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
și I. Codru-Drăgușanu, călătorul știe să observe lucid și să comenteze aspecte felurite ale vieții sociale, să cântărească gradul de civilizație al fiecărei țări. Nu poate ignora contrastele, ce îl intrigă și îl mâhnesc. Ca și Dinicu Golescu, a cărui înrâurire transpare mai ales în primele însemnări, atenția îi este îndreptată spre tot ce ar fi putut să fie trecut alor săi ca învățătură. B. are darul de a scrie clar, energic, fără rigiditate, ba chiar cu frecvente tente de umor
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
din 1925). Între 1928 și 1931, a fost vicepreședinte al Senatului. Poetul Lucian Blaga îi era nepot. În publicistica lui B., preocuparea dominantă este aceea estetică. Chestiuni cum sunt arta și finalitatea ei (care este plăcerea de ordin spiritual) sau înrâurirea morală a artei își fac loc într-o suită de articole scrise vioi, fără pedanterie, apărute în „Tribuna poporului” (1897). Unele idei vor fi reluate în manualul Teoria dramei, cu un tratat introductiv despre frumos și artă (1899), bazat pe
BLAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
acestea spre b., ci și în sens invers. Prin șlefuire îndelungată, multe metafore au căpătat valoare de simboluri. Asemenea descântecului, b. prezintă de multe ori un limbaj aproape cifrat, în care simbolurile, convertite în imagini plastice, amintesc de credințe arhaice. Înrâurirea b. se resimte și în literatura cultă. Poeți ca G. Coșbuc, I. Pillat (Bocetul), V. Voiculescu (Patru brazi), Adrian Maniu (Înmormântarea feciorului de domn) preiau din b. nu numai concepția filosofică populară asupra morții, ci și elemente stilistice și compoziționale
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
gând a se arunca asupra Filipopolei sau Berrhoei, îl nimereau. pe urmele lor și se vedeau primejduiți, încît cutreierările pustiitoare pe pământ romei deveniră tot mai rare. Îmmîndrit prin asemenea succese, deși nu hotărâtoare, ademenit de-o nemăsurată ambiție, sub înrîurirea vioiciunii tinereții, i se clăti fidelitatea, deci Constantin Angelos își formă un partid în armată, tinse la coroana împărătească, se-mbrăcă în haină de monarh, încălță papuci purpurii, și-ncercă, deși-n zădar, să câștige pentru planul lui pe majordomul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putea spera că prin supunerea bisericească a unui stat neconsolidat încă, dar totuși puternic și aspirând cu vigoarea tinereței, precum era în vremea aceea statul româno-bulgar, el ar câștiga desigur o răspândire însemnată a supremației sale spirituale, ba chiar a înrîuririi sale politice în Orient. Corespondența papii cu Asan și trimiterea unei legațiuni la ei. Stimulul pentru aceasta porni de la Asan; și tot de la el porni reînceperea bunelor relațiuni cu Roma, căci în anul 1237 regele adresă papei Grigorie IX o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sub fratele său, Carol de Anjou, rege al Siciliei, cari aveau a năvăli în împărăția romeică; deci între acestea Mihail încercă să amăgească pe papa cu propunerea uniunii și făcu pasul acesta numai cu speranța că doar ar putea prin înrîurirea papală să oprească pe latini de-a ataca Constantinopolul și de-a reinstala pe exîmpăratul Balduin II, care trăia încă. Episcopii săi, nefiind tocmai favorabili unei asemenea schimbări de lege, el le lămuri că chiar cu ocazia unor primejdii cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
piedici, intrară cu triumf în Tîrnova și primiră, ca regi aleși, în acelaș an (1279) omagiul poporului lor. Între marii demnitari ai țării se distingea pe atunci un anume Terteres, om cu mari merite și multă vaza, care exercita o înrîurire puternică asupra conaționalilor săi și întîmpina mari laude din partea tuturor. Fiindcă ambiția acestui om, deși tăinuită și abia întrevăzută de el însuși, se urcase până la dorința după coroana regală, împăratul, voind a-l face neprimejdios, găsi cu cale să-l
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
foarte considerabilă a lui Smiltzus, încuscrit cu Eltimeres, despotul de Krunos, și cu Terteres, care avea de asemenea de soție o soră a lui Eltimeres, având deci legături atât de răspândite și de mari în țară, putea să exerciteze o înrîurire cu atât mai mare cu cât Smiltzus, pe care, îndată după fuga lui Terteres, Nogas bătrânul îl alesese să urmeze în scaun și care fusese înlăturat de cătră Tzacas și Sfentislav, îi dete mână de ajutor lui Radoslav cu toată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
148} acestui nepot al său și pentru a-l atrage din contra pe cel dentîi împrotiva celui din urmă, împăratul recurse la toate mijloacele câte se puteau întrebuința cu oarecare cuviință, precum: daruri bogate, un prezent anual în bani și înrîurirea prin înrudire ce avea să se exercite prin persoane mijlocitoare anume poftite, între cari anume soția lui Smiltzus chiar, care era cumnată cu Eltimeres și nepoată împăratului; apoi fratele acesteia, Mihail Paleologul, care de la Constantinopol a fost anume trimis la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
curând considerabilele orașe Anchialus și Mesembria și se pregătea să supuie Agathopolis cu ținut cu tot, care pe sub mână i se și supuseră, învoindu-se prin tratat. Acest progres, bogat în biruințe, sporea nu numai puterea bulgarilor, ci vaza și înrîurirea căpeteniei lor. Din cauza aceasta alanii, cari acuma se lepădaseră de-mpăratul, trimiseră solie cătră Sfentislav, a cărui putere le inspira respect, și-l rugară să le rânduiască căpetenii bulgare, sub a cărora ordine sânt dispuși să se lupte, și-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poată realiza deplina nimicire a ereticilor și restabilirea unității legii catolice. Elementul român dă-ndărăt și cu ei împreună neatârnarea politică a Bulgariei. Decursul următor al evenimentelor pe pământul româno-bulgar dovedește într-un mod și mai plauzibil totala lipsă de înrîurire și deplina împingere la o parte a elementului român în regatul Asanizilor, încît numai bulgarii ca atari mai putură juca un rol oarecare; pe când peste români istoricii bizantini pot trece de acuma înainte cu tăcere În asemenea împrejurări Bulgaria, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un egoism lacom de câștig; lipsa egal de mare de bună-credință atât în relațiile dreptului intern cât și într-acelea ale dreptului internațional; fățărnicia și înșelăciunea interesată din viața publică devenind regulă statornică si întinzîndu-se și asupra vieții private; demoralizatoarea înrîurire, coborând din sferele de sus în cele de jos, pătrunzând cu sila și cu vicleșugul toate păturile populației, molipsind prin mijlocul unei culturi mai înalte și țările învecinate, doritoare de învățătură; toți factorii aceștia în unire involuntară cu puterea mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
potrivite cu cinul lui, nu era în genere potrivit ca să joace vreun rol însemnat în privire politică sau socială; apoi chiar în popor se bucura de-o vaza mică și nu avea nici aptitudinea, nici puterea de-a exercita vo înrîurire invederată și folositoare în trebile lumești. De oarecare greutate a fost {EminescuOpXIV 161} mai târziu, deși nu totdauna, atitudinea mitropolitului, a celor doi episcopi și a egumenilor mănăstirilor mai mari, cari parte prin poziția lor mai naltă, parte prin o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu greu câștigată a împăratului Ioan Paleologul, care îndemna însă și la facerea altor încercări; îndemînateca accesibilitate unionistă a caselor domnitoare din țările laterale ale Ungariei prin căsătorii cu prințese catolice; speranța Scaunului roman de-a paraliza în acele țări înrîurirea și domnia bisericească a patriarhatului ecumenic prin ajutorul Curții bizantine strâmtorate, deci concesive; sporita trebuință de ajutor a micelor state vecine din sudul Ungariei contra covârșitoarei puteri osmane, ce creștea amenințătoare văzând cu ochii; toate aceste împrejurări favorabile dădură un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei era de mai nainte zădărnicită. Un seceriș cu mult mai abundent părea a afla papalitatea în principatul Moldovei, unde tânăra si neîntărita întocmire a statului și atârnarea țării de Ungaria și de Polonia catolică dădeau câmp liber și deschis înrîuririlor de convertire ale Scaunului roman. capitolul V VALACHIA CONTINUĂ LUPTA PENTRU AUTONOMIE Mircea Vodă I. O stăpânire îndelungată este obișnuit o dovadă despre puterea și dibăcia regentului, dar dovada este și mai mare când stăpânirea se petrece în timpuri mișcate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și va domni numai în numele lui, ci din contra el lucră în numele său propriu c-o putere suverană lipsită de scrupule. Prietenia relațiilor sale intime cu Mircea se spori prin recunoștința ce-i era dator și atât vaza cât și înrîurirea voievodului acestuia crescură mult în sfatul coroanei turcești. Dar pe cât de recunoscător se arăta Musa cătră aliații săi stator {EminescuOpXIV 182} nici, tot pe atât de răzbunător și neîmblînzit a fost cu aliații cei necredincioși sau răuvoitori și, cu energia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
respective. Această cumulare a mai multor cârje arhipăstorești în una și în aceeași mână se esplică prin vălmășagul confesional din țară și prin silințele energice și cu zel reațîțate a unor puternici amici ai uniunii, prin a căror asistență și înrîurire biserica grecească din Principatele dunărene era subminată cu hărnicie, încît ajunsese să se clatine. Ocupat cu războaiele cu turcii, armîndu-se mai ales pentru acea campanie care-l conduse la bătălia de la Nicopole, principele Mircea avea tot atâta nevoie de Apus
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai prin mijlocirea unei cunoștințe raționale din noțiuni numai carea, numeasc-o cum or vrea, nu este alta nimic decât metafizică. De aceea metafizica este și complectarea a toată cultura rațiunei omenești, care e nedispensabilă, deși în privirea unor scopuri anumite înrîurirea ei ca știință se înlăturează. Căci ea cercetează rațiunea după elementele ei și supremele-i maxime, cari constituiesc poate putința chiar a unor științe și sânt temeiul întrebuințărei tuturor. Că în calitatea ei de speculațiune servă mai mult a opri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai mult curaj, unui al treilea un mai vast spirit de întreprindere, armonia c-un cuvânt, nu unisonitatea monotonă. Poporul, da! Dar în acest popor noi credem că d. Vernescu bunăoară, care are talent și avere, cată să aibă o înrîurire mai mare asupra sorții lucrului public decât un alt cetățean, care n-ar avea nici talent, nici avere, nici spirit de muncă. Și legea 'i dă o sferă mai mare de influență, înscriindu-l în colegiul I. Nu exista în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]