374 matches
-
șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scârnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stânca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cânta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mișca ca un pendul de ceas în care Dumnezeu a dat arc în zori... Bătrânul portar atârnă ca o limbă de clopot de bolta cerului, pufoaica mirosea a om liber. Nene Matei, te rog, hai să ieșim din această fotografie înrămată! 46. Spânzurat de tocul ușii, rece, livid, rigid, vânăt, lignificat, o ultimă explozie de sânge în orbite. Altfel ar fi trebuit să se întâmple. Însă paznicul, fost subofițer în garda personala a doctorului Petru Groza, a intuit intențiile dezertorilor. Ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dat, se amestecă, se omogenizează, se topesc în același tipar al așteptărilor, poveștile frumoase se rostesc singure. Dai prima pagină, intri într-o lume uniformă, umbrele răzlețe se descompun aproape identic. În locul lor, lumina îmbracă, repetabil, aceleași tipare. Tabloul, frumos înrămat, întregește definitiv memoria. Pe sobă, în casa bunicilor, iarna, păsări multicolore ciripesc în cor despre o poveste scrisă în cer: Ce o să le spun despre mine? Știți, eu am fugit de la balamuc cu un pedofil, am spânzurat paznicul de calorifer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Peste 40 de zile vrei să colinzi despre o naștere în floarea de păpădie; scutece verzi pentru mântuitorul câmpiilor să împletești în icoană. Spargi zidul și, ca prin minune, înmugure busuiocul sub grindă, stoluri de fluturi se desprind din fotografiile înrămate, cotorul de pâine uscată în buzunarul paltonului coace spice ca un pământ sub unghia lui Dumnezeu. Aceeași durere apasă mereu altfel. Deschizi larg fereastra să golești casa de lumină, dar odaia, precum o oală de lut, ascunde cerul în pântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a spune așa ceva: deocamdată, se poate spune că ești posesivă cu tine însuți, ca să te legi de semne în care descoperi ceva din tine, temându-te să nu te pierzi o dată cu ele. Într-un colț se află mai multe fotografii înrămate, atârnate pe un perete una lângă alta. Fotografiile cui? Ale tale. La diferite vârste, ale altora, bărbați și femei, chiar și fotografii foarte vechi, scoase parcă dintr-un album de familie, dar toate împreună par să constituie un montaj al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ne poate uni În fața intemperiilor economice și politice mondiale... Gicu aplaudă. Tiii, Sandule, ai brodit-o cu pasajul ăsta, să mor eu treaz și nebăut dacă nu te-aș vota. Te-aș face președintele meu, te-aș agăța pe perete, Înrămat, și m-aș ruga În fiecare seară la tine cu ochii În lacrimi. Sandule, Sănducu meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, eu sunt treaz, tu fă-mă tare, să beau mai multe pahare!!! Și-n tot locul mă păzește
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
răsucesc pe călcâie și mă uit în jur. Biroul e gol. A fost golit complet. Fac câțiva pași prin încăpere, uluită. Biroul e gol. Rafturile sunt goale. Pe pereți sunt vagi urme pătrate, acolo unde au fost date jos fotografiile înrămate. În tot biroul nu mai e nimic decât o bucată de scotch industrial pe podea și câteva piuneze încă prinse în panoul de la avizier. Nu-mi vine să cred. După tot acest efort. După ce am ajuns atât de departe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ordine rapidă În hârtii și bârfesc aprins. Când trec pe lângă biroul lui Neil Gregg, care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe birou, În timp ce Fiona, asistenta lui, lustruiește de zor fotografiile Înrămate, care Îl prezintă dând mâna cu diverse celebrități. Tocmai Îmi atârn haina În cuier, când Paul, șeful departamentului nostru, mă ia deoparte. Ce dracu s-a Întâmplat la Glen Oil ? Am primit azi-dimineață un e-mail foarte ciudat de la Doug Hamilton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ajungând În stația C, un grup de tineri gălăgioși au urcat În tren, amuzându-se copios de un lucru pe care-l povestea un băiat bălan, cu plete lungi și figură de comediant. Aveau cu ei un tablou ( 40/ 40) Înrămat În lemn, din care privea o tânără cu umerii dezgoliți, părul negru prins la ceafă, pielea fină și albă, Înconjurată fiind de verdele pădurii. De fapt, era o pictură În ulei. Artistul se afla acolo, printre ei, poate chiar blondul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lor neterminată. Așa trăiau ei. Cele trei săli ale galeriei ocupau mai tot podul. Acolo erau așezați sub sticlă pașii de dans îngălbeniți ai lui Eberhart, nimic altceva. De la prima până la ultima privire invidioasă a lui Engelhard, toate mărite și înrămate. Și o ladă plină cu negative zgâriate și gândaci înmulțindu-se cu frenezie. Când am urcat ultima oară acolo, știam deja în linii mari ce înseamnă „marș afară“. Eberhart era încă înalt și uscățiv și călca pământul cu o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cărat lucrurile pământești ale Selinei la furgonetă. Avea, într-adevăr, înduioșător de puțin. Totul ar fi intrat ușor în Fiasco, dacă Fiasco-ul ar fi mers. Dar Fiasco-ul nu mergea. Trei cufere pline cu haine, un ceainic, două fotografii înrămate, o savonieră, un scaun, un fier de călcat, o oglindă și o veioză. — Asta e, fată, am spus eu, venind cu ultimele lucruri. — Mulțumesc, iubitule, mi-a spus Selina. Stătea în mijlocul camerei mele de zi închiriate. De acum, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei trambuline aflate la o înălțime amețitoare. Și bunica mea picta, dar șevaletul ei părea o scobitoare în comparație cu impresionantul instrument. De pe o etajeră, în dreptul geamului, m-au privit dintr-o fotografie înrămată Ioana și Sergiu, tineri, mergând cu ace lași pas, în același ritm, pe o stradă din Londra. Aveau pe chipuri aceeași expresie mândră, de învingători care cuceriseră lumea prin talentul și iubirea lor. Din prima încăpere, am pășit într-un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Armelle. Se repeziră Într-acolo. Bătrînul simțise nevoia să se Întindă, fiind mult mai Încercat de sarcasmele fiului său decît ar fi vrut să admită. CÎnd tocmai Își rezema bastonul de colțul patului, privirea Îi rămăsese pironită pe o poză Înrămată sprijinită de cana cu apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă așezată pe umărul lui Arthus, zîmbea larg spre obiectiv. Bătrînul Îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scînteia, Și-ndreptățită te-o chema 'nainte. "Ai suferit deajuns" vei auzi atunci, Precum o adiere, o voce să îți spuie "Copila mea iubită, de astăzi ai să urci, Acolo unde omul cu nemurirea suie”. Alb pe alb Pe pânza albă, înrămată, Pe șevaletul tău imens, Pictezi din nou îngândurată, Cu-același tub, de-un alb intens. Din când în când, amesteci vise, Cu-același alb, imaculat. Iubiri și doruri interzise, Așterni plângând pe albul blat. Pe frunte se preling suvițe, Vopsite
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-l observăm - acestea erau ritualurile noastre, extrem de mature, de împerechere în calitate de tinere de optsprezece ani. O dată, Bea l-a văzut pe Randall ieșind de la McCosh Hall și s-a prefăcut că-mi face mie o poză în fața clădirii. Acea fotografie înrămată, cu silueta puțin cam neclară a lui Randall plasată în fundal, s-a odihnit ani de zile pe căminul din camera noastră de studente. Cu alte cuvinte, îl pândeam pe Randall. La greu. — Trebuie să vorbești cu el, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
persoanele nemulțumite, care sunaseră de mai multe ori, erau pe cale să organizeze o rebeliune. Trebuia să încep cu ele. * * * — Claire? a zis Phil, băgând capul pe ușă. În brațe avea lampa de pe birou, o cutie mare de carton, un afiș înrămat și un ghiveci cu o plantă. Căcat, m-am gândit. Cuvântul mi s-a reverberat în craniul gol, zvâcnind de durere. — Îmi vânează capul de un an de zile, Claire, a ridicat Phil din umeri. Ca să nu mai zic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să țipe în draci ca să facă atmosferă, Tiranul a fugit! Casa i-a fost cucerită! Halal înflăcărare, dom’ Petrică, își pierde Dendé cumpătul, ia să văd și eu ce ai acolo, îi smulge din mîini Bulgarului cele două pînze frumos înrămate. Tonitza, Andreescu, spuneți voi, ia să văd și eu dacă cel puțin sînt semnate, zice, falsuri, gogomănie, începe să le ia în șuturi ca un apucat, să le izbească de pămînt pînă le face praf pe amîndouă, porcăriile astea nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scunde canapele, un șemineu de piatră imens, carpete orientale multicolore, plasate în diferite unghiuri, pentru a fi mărginite de numărul potrivită de plăci de parchet din stejar. Pereții erau lambrisați cu lemn de cireș și erau plini de fotografii sepia înrămate ale familiei și ale înaintașilor ei. Am observat un cocker spaniel împăiat, așezat lângă șemineu, cu un ziar îngălbenit în gură. Madeleine îmi explică: — Ăsta-i Balto. Ziarul este numărul din 1 august 1926 din L.A. Times. În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dacă te uiți cu atenție, o să vezi gaura glonțului în piept. Ține-te bine, dragule. Iată-mi familia. Rămas cu gura căscată, am lăsat-o pe Madeleine să mă introducă într-o cameră de zi micuță. Pe pereți atârnau fotografii înrămate, iar podeaua era ocupată de fotolii asortate, pe care erau așezați ceilalți trei Sprague. Ridicară cu toții privirea, dar nici unul nu se ridică. Le-am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții și i-am salutat: — Bună. Madeleine făcu prezentările, timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mi-am julit piciorul într-un obiect înalt și instabil. Era cât pe ce să-l răstorn și mi-am dat seama că-i o lampă cu picior reglabil. Am găsit întrerupătorul și am aprins-o. Lumină. Tablourile erau fotografii înrămate ce-l înfățișau pe Fritzie în uniformă, în haine civile și în poziție de drepți, împreună cu restul promoției din 1925 a Academiei. În dreptul peretelui din fund era un birou cu fața la o fereastră acoperită cu draperii de catifea, un scaun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o pungă din trusa pentru probe și am pus pușca în ea, fiind pe deplin conștient că va ajunge în posesia vreunui vânător din LAPD. Apoi am ieșit pe holul de la intrare. M-am oprit când am văzut un tablou înrămat, atârnat undeva la nivelul ochilor. Era portretul unui clovn: un tânăr îmbrăcat în haine de bufon de odinioară. Avea trupul noduros și era cocoșat. Afișa un zâmbet tâmp, de la o ureche la alta, ce arăta ca o cicatrice continuă, adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
va afla și o va urî - și consumul de cantități din ce în ce mai mari de laudanum, codeină și somnifere, pentru a-și învinge acea spaimă. • • • Când Ramona se opri din povestit, eu mă uitam la un șir de reclame din niște reviste înrămate - lucrările premiate ale Marthei. Tăcerea mi se păru discordantă. Povestirea ei se derula în mintea mea înainte și înapoi, fază cu fază. Camera era răcoroasă, dar eu eram lac de sudoare. O reclamă a Marthei, care luase premiul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Robin cooptat în nu se știa care for, mai emoționat totuși de cele două sfeșnice din bronz, grele cât niște coșciuge, din dreapta și stânga, decât de diploma și cocarda cu care-l împropietăreau o tagmă de moși. Deasupra fotografiei înrămată și ea, linsă și ea de o limbă lată de sticlă, amestecând ritualurile ortodox și catolic, mucăia o candelă albăstruie, iar pe placa unui scrin, cu toracele și sertărașele laterale ondulate și bombate, într-un vas de argint cu manufactură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
femei care născuse. Sofia era mică de stătură - avea în jur de un metru și șaizeci și cinci de centimetri - așa că, în mod neobișnuit, Alison se simțea destul de înaltă prin comparație cu ea. —Despre băieți, a răspuns Alison înclinând capul înspre fotografia înrămată. Atunci a observat, pentru prima dată, că alături era o fotografie făcută în ziua în care Sofia se măritase cu Luca. Cu toate că nu voia, Alison s-a trezit holbându-se la fotografia respectivă, studiind-o în detaliu. Luca nu arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a tulburat. S-a mișcat repede prin încăpere și l-a urmat pe Nick către o scară adiacentă, parțial ascunsă. Dacă își închipuise cumva că acolo avea să scape de imaginea lui Caitlin, se înșelase amarnic. Un șir de fotografii înrămate însoțeau ascensiunea scării. În cam șaptezeci și cinci la sută dintre ele, personajul principal era Caitlin. —Doamne, mi-aduc aminte de poza asta! Nick se oprise în fața uneia dintre fotografii și-o arăta cu mâna. Asta a fost făcută în luna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]