307 matches
-
Voluntarilor Români”, existând și funcționând ca atare la Kiev doar structura de comandă destinată, inițial, formării unei asemenea mari unități. Aceasta sub presiunea evenimentelor și-a redus activitatea la primirea, echiparea, organizarea în subunități și expedierea în România a voluntarilor înrolați și și-a adaptat structura pentru a asigura, în același timp, atât activitatea de înrolare a voluntarilor, cât și ajutorarea sub multiple forme a prizonierilor de origine română. Noile structuri de comandă înființate de către Ministerul de Război, condus de către Vintilă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
după specializările fiecăruia și nevoi, iar aproximativ 20.000 de voluntari demobilizați au fost plasați la munca câmpului, fiind repartizați mai ales pe marile moșii. În momentul ajungerii Partidului Bolșevic la cârma statului rus, situația prizonierilor români și a voluntarilor înrolați care au rămas pe teritoriul rusesc s-a înrăutățit vizibil, iar haosul instaurat a făcut imposibilă orice acțiune organizată. Ruperea legăturilor dintre guvernele bolșevic și român a pus într-o grea situație voluntarii, considerați acum periculoși pentru Rusia bolșevică - aflată
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
un serviciu de intendență și o Secție Culturală condusă de către sublocotenentul Augustin Șandru, iar fiecăruia dintre batalioanele operative I și II i-a fost alocată câte o companie de depozit. După apelul "Comitetului Național Român" din 15 august, cifra voluntarilor înrolați a ajuns la peste 5.000, organizați în 5 batalioane - unul în Kurgan și patru în Petropavlovsk. Noilor voluntari - veniți în număr mare, nu li s-au putut asigura hrană, îmbrăcăminte, bani și adăpost, astfel că Nițescu a mers pentru
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
misiune. Pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar în toamna anului 1918, Armata Austro-Ungară se afla în curs de dezintegrare, dezertarea pe câmpul de luptă a soldaților de diverse naționalități, determinând împrăștierea acestora în interiorul Dublei Monarhii. Manifestat și în rândurile militarilor etnici români înrolați, acest fenomen a pus conducătorii mișcării naționale române în fața necesității de a organiza și îndruma acești soldați, împrăștiați în diferite zone ale Imperiului. Cu scop de măsură preventivă Comandamentul Armatei Austro-Ungare dispersase unitățile cu pondere națională minoritară însemnată. În acest
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
din Octavian Goga, Ion Nistor și Leonte Moldovan. La 14 iunie 1917 pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române s-a înființat, la sugestia acestei comisii , "Biroul A. B. (ardeleni bucovineni)". În atribuțiile acestuia au intrat atât ținerea evidenței voluntari înrolați, cât și recrutarea și primirea altor voluntari din Rusia. Conducerea biroului a fost asigurată de către maiorul A. Romalo din Armata Română, iar membrii acestuia au fost sublocotenenții Victor Deleu, Leonte Simion și Vasile C. Osvadă - ajutați de către personalul din subordine
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
luat sfârșit și activitatea "Comisiei Militare Române" de repatriere a "Legiunii" (aceasta fiind repatriată în integralitatea ei și fără pierderi umane). Alți prizonierii ardeleni și bucovineni din Siberia (până la un total de 4.746 persoane incluzându-i și pe cei înrolați voluntar în Legiune), au fost repatriați între anii 1920-1922 prin portul Vladivostok prin intermediul Misiunii Militare Române din Siberia. Înafară de navele maritime care au fost închiriate de către Consiliul Suprem Aliat, aceștia au mai fost repatriați pe vase puse la dispoziție
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
lui „papa Libion”, se întâlneau jucătorii de șah, artiștii ratați și modelele care se visau reginele nopții, cum erau Aicha sau Alice Prim, care va deveni curând Regina Kiki de Montparnasse. În Parisul anilor de război, din care lipseau francezii înrolați, „banda lui Modigliani”, cum a numit-o un poet, era formată din tot felul de străini: un grec, compozitorul Marios Varvoglis, sau un japonez ca Foujita, care se îmbrăca în kimono și sandale, alături de cei deja amintiți. Cap de tânără
"Prințul din Montparnasse", Modigliani, la Palazzo Ducale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105654_a_106946]