407 matches
-
ținea de cap pe un ins masiv cu tatuaje. Celălalt Îngrijitor era lovit În burtă, fiind țintuit la pământ de alt parior. Iar Logan zăcea, cu mâinile și picioarele Întinse pe jumătate, peste un tip În salopetă, cu o gaură Însângerată În locul În care avusese dinții din față. Silueta de la ușă se Întoarse și fugi. Doug Disperatul! Înjurând, Logan se adună de pe podea și se clătină către ușa care se Închidea. O mână Îi cuprinse glezna și se aplecă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apucă băiatul de partea superioară a brațelor, săltându-l de pe podea. Taci! Taci! Taci! Dar asta-l făcu pe copil să zbiere mai tare. Mârâind, Martin Îi arse un dos de palmă tare și usturător, crăpându-i copilului buza și Însângerându-i nasul. Se făcu liniște. — Oh, Doamne... Oh, Doamne, nu... Martin scăpă copilul pe podea, cu fața Îngrozită. Se uită la copilul terifiat care suspina, mișcându-și mîinile ca să alunge usturimea palmei. Îmi pare rău! N-am vrut să... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
întinau credința, nimic subversiv, cum ar fi transmiterea de manifeste, nu vine să mă despovăreze. Nici un banc cu Göring nu mă făcea suspect. Mai degrabă îmi vedeam patria amenințată, fiindcă era înconjurată de dușmani. De când mă îngroziseră rapoartele despre „duminica însângerată de la Bromberg“, niște reportaje care, îndată după începutul războiului, începuseră să umple pagini întregi din Avanpostul de Danzig și unde toți polonezii erau tratați drept asasini, orice faptă a germanilor mi se părea o dreaptă răzbunare. În orice caz, critica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
neschimbată, comerțul de cereale cu tendință crescătoare - înainte să se lase înspăimântat pentru a nu știu câta oară de reportajele de groază în care este stors la maximum, pagină după pagină, măcelul de pe trei septembrie comis de „neoameni polonezi“, „duminica însângerată de la Bromberg“, el se urmărește pe sine, ba nu, pe băiatul care, prin intermediul volumelor scoase de Knackfuß, admiră mai întâi polivalența lui Klinger, pictorul, sculptorul, desenatorul, dar care acum, după ce într-un alt volum a fost fascinat de biografia dezordonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cântec înserat în infinituri. Orice ar fi, eu am rămas, Cu setea mea, culcată-n alte timpuri Arzând la demoni, lacrimi pe obraz. Ei m-au iubit și m-au urât Și au vrut să fiu pe o altă lume Însângerând doar veacul mohorât, Îngenunchiat pe-o zare de furtună. II Amărăciunea zace peste-un vânt, Cutremurată-i viața în poeme. Văd cerul cum se pleacă într-un gând Cu sufletele albe ucise-ntre blesteme. Am mai lăsat în cimitirul deziluziei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură de boabe de vâsc. Seara strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii hăituiți își smulgeau cu dinții testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând umbre prelungi peste câmpie. în vârful muntelui se opriră să-și tragă sufletul. Priviră cărarea șerpuitoare pe care urcaseră, cu nostalgia cu care îți privești, cu ochii minții, firul vieții. Ea începea din ceea ce rămăsese din iarmaroc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sunt unite într-o relație în care se strecoară violența, neîncrederea și incomunicabilitatea. Nimic paradisiac în acest univers care se mișcă sub impactul forțelor tectonice ale instinctului. Gestul care va fi punctul de plecare al furiei elementare ce distruge și însângerează este violul. Patima iese la suprafață, iar din acest viol comis de cei doi indieni asupra unei fete din colonia puritană se hrănește revolta unei memorii reprimate. Vara indiană anunță deșteptarea nu doar a vitalității sexuale, ci și dezvăluirea secretelor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui invizibilă, începea să mimeze, și banii începeau să curgă. Mai ales la colegii, dar mergea treaba și la târgurile locale și statale. Chiar dacă o luau drept un fel de spectacol ambulant, tot plăteau să-i dea una. Să-l însângereze. La barurile de pe marginea șoselelor, după ce treaba cu mimul s-a fâsâit, am încercat „Cincizeci de dolari să-i dai un pumn unei tipe”. Flint știa o fată care ar fi fost de acord. Dar după ce-a luat una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cît ai clipi. 19 — Imaginați-vă domniile voastre tabloul, conchise don Anacleto spre consternarea tuturor. Epilogul poveștii nu era de natură să Îmbunătățească expectativele. Dimineața, o furgonetă cenușie de la comisariat Îl lăsase pe don Federico lat În dreptul ușii casei lui. Era Însîngerat, cu rochia zdrențuită, fără perucă și fără colecția lui de fine bijuterii false. Urinaseră pe el și avea fața zdrobită și plină de tăieturi. Fiul brutăresei Îl găsise chircit În fața ușii de la intrare, plîngînd ca un copil și tremurînd. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și, dacă nu-i deschideam, bătea cu pumnul sau îmi azvârlea cu pietricele în geam. Până la urmă trebuia să-i deschid, n-aveam încotro. Și își făcuse obiceiul să vină la aceeași oră, când umbra amurgului cădea roșie peste oraș însîngerînd acoperișurile de tablă... Ieșeam la ușă, iar el mă întîmpina în tăcere ca și cum eu îl căutasem. Avea ochii tulburi și o gură oribilă. Când deschidea buzele, groase ca niște lipitori, i se vedeau dinții îngălbeniți. Rânjea fără să spună un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
stat în fața primejdiei cu simțurile neațipite. Asta s-a întîmplat demult, în copilărie. Mă pierdusem într-o pădure din care nu mai găseam nici o ieșire. Alergam în toate direcțiile, orbecăind, lovindu-mă de mărăcini, dând la o parte cu mâinile însîngerate de ghimpi crengile de trandafiri sălbateci și, când credeam că voi ajunge în sfârșit la un luminiș, totul se încurca din nou. Mă întorceam și porneam în direcția opusă. În zadar. Pădurea se strângea în jurul meu, înlănțuindu-mă cu toate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
amintirilor cu mama sa, revărsând peste toate celelalte amintiri o lumină înflăcărată și dulce de iubire. Pe tatăl său abia și-l mai amintea; era o umbră mitică ce i se pierdea în cea mai distantă depărtare; era un nor însângerat de asfințit. Însângerat, pentru că, micuț încă fiind, îl văzuse scăldat în sânge, în urma unei vome, și cadaveric. Și-n inimă îi răsuna, de la o atât de mare distanță, acel: „fiule!“ rostit de mama sa, fără a ști dacă-i fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din urmă semnul monstrului răpus. CÎt de departe sînt toate orgoliile sale naive acum, cînd are nevoie de orgoliul sau de umilința unui singur cuvînt pe care să-l opună nisipului. În timp ce Belerofon se depărtează, soarele declină la orizont și Însîngerează nisipul. E o lumină atît de frumoasă, Încît nu se poate stăpîni să n-o simtă și cinică. Iubește această lumină care Îl doare și Îi reamintește o vîrstă cînd n-avea trecut. Alerga odată cu timpul, cu părul În vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
totale de existența a altcuiva pe lume decât a liceului, fie-i țărâna ușoară, în care Gustav, colegul și prietenul meu, îndrăgostit de Any Palade, a adus drept ofrandă iubirii veșnice pentru tot ceea ce simboliza femeia un maldăr de hârtie însângerată cu sufletul lui. Și cu aceasta am spus totul, ziceam eu, nopțile, iubitei imaginare. În fiecare noapte, implantam alți sâni și șolduri și umeri și pulpe și toate câte au femeile ca dar pentru ele însele, îmbătrânesc fără să dăruiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acum întreg colectivul profesoral, elevii tuturor claselor, Primarul, părinții și vecinii priveau înmărmuriți în curtea școlii monștrii acvatici. Unul de 1,60 m, celălalt mai scund, 1,40 m. Aveau încă alge în aripile înotătoare și între branhii. Burțile erau însângerate, dar capul fiecăruia era neatins. Doi carași uriași cu solzi de aur. Unul avea chipul lui Chirilă, celălalt era Halipa. S e făcea că Gustav primea felicitări înainte de a-și juca nenorocitele roluri, dădea autografe îngăimând rușinat: Bine, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prinse cu mâna dreaptă junghiul din capul primului TEG. Cea stângă se duse după Eterna. Ajungând în partea cealaltă, îl lovi din întoarcere pe cel din spate cu un picior în piept, trimițându-l la pământ. Învârtindu-se, scoase lama însângerată din teacă și reteză gâtul celui din dreapta dându-i sabiei ceea ce dorea. Continuând, implantă junghiul în gâtul celui de-al patrulea și îl lăsă acolo, părăsindu-l pe TEG să se uite cu groază cu coada ochiului la ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
măcinat de o suferință ascunsă, a plecat pentru totdeauna. Cortegiul funerar a oprit pentru câteva momente și în fața școlii noastre... Apoi, în aceea zi mohorâtă și rece, lutul jilav l-a înghițit pentru totdeauna... Toamne peste toamne au plouat frunzișuri însângerate peste ETERNITATE... Dar, atâta vreme cât măcar unul dintre învățăceii săi își va aminti de albastrul-oțelit al privirilor sale și îi va închina un gând de recunoștință, dascălul va continua să trăiască printre noi... Fost profesor, Gabriela Muscaliu, In memoriam Maria Vrabie
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
luăm lumea în stăpânire. privind, deformăm, suprimăm, adăugăm, mistificăm, ucidem, nesfârșitele crime care ne împovărează zilele cu mormane de cadavre. această lume trunchiată, atlantidă ce ne conține și pe noi, ne scufundă în neînțelegere și durere. așchii de frumusețe ne însângerează memoria, vibratile polenuri, hrănitoare și dense ca mierea, ni se adaugă continuu în locul unde ne depozităm comorile iluzorii, smulse din noaptea ce-și închide pleoapa peste tot. chiar și incompletă, lumea germinează în cernoziomul ce se îngrașă în neștire, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
au decât să se dumirească singuri. Să aibă experiențe de capul lor. Nu-i bai. Așa cum te văd, comoara mea, sigur a avut șapte amanți. Și nici n-am exagerat cu asta. Poți să ai încredere în mine. Rujul îi însângera colțurile buzelor. Cum stătea în colivia ei, în dosul sticlei, nu mi-era teamă de ea. Îmi trezea doar milă. — Bine, atunci imaginează-ți că eu sunt mama ta. — Nu pot. Numai un pic, bine?! a țipat ea brusc. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
gheara lui arhimede, ieși iute din mina asta de măcel, te agăți cu mâinile de treapta de jos a scării grădinii tale suspendate, care se ridică precum un balon încălzit, te trage din groapa străvezie. pe urmele tale înoată limacșii însângerați din căruța mică a singuraticului șașiu, însă ei nu pot zbura. nouă în al cincilea loc: pui masa în seara asta ca și când prințul tău prețios ajunge la tine, ca și când vine și bate la portița grădinii suspendate a dragostei tale, aștepți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
loc, pentru a lupta până la moarte. Acei oameni erau complet anonimi, dar, în acea zi, au demonstrat tacit, cu jertfa propriei lor vieți, că nu le erau cu nimic inferiori celor care aveau solde mari sau ranguri înalte. Cu lancea însângerată în mână, un luptător al clanului Akechi, care alerga dintr-o cameră în alta, se opri când își văzu un tovarăș prin fum. — Minoura? — Ei? — Încă n-ai rezolvat nimic? — Nu, nu încă. Începură să-l caute împreună pe Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și dați-le ofrandă zeului războiului. Apoi, în strigăte de luptă, porniți la atac asupra fortăreței din Oiwa! Soldații din jurul lui Hikozo aproape se luară la bătaie pentru a nu scăpa ocazia de a tăia capetele grăjdarilor. Ridicându-și săbiile însângerate cât mai sus în cerul dimineții, aduseră jertfă viața prizonierilor și țipară către demoni. Întreaga armată răspunse cu strigăte războinice. Talazuri învolburate de armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și atunci Puiu și-a făcut cruce, spunând că Frunză ăștia nu știu de glumă, ăștia chiar au omorât pe cineva, a văzut el limpede că-n fața postului de observație e o lance înfiptă în pământ, cu un cap însângerat de copil în vârf, și atunci i-am spus că nu cred, și pe mine să nu mă prostească, dar Puiu mi-a zis, dacă nu cred, să mă uit și eu, m-am sprijinit deci și eu pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Membranele acelea subțiri, ca și septul nazal pe care i-l atingeam cu limba, se reflectau în cadranele de sticlă ale tabloului de bord, în curbura neîntreruptă a parbrizului. Gura ei mă mușcă de umărul stâng, lăsându-mi o urmă însângerată pe cămașă. Fără să stau pe gânduri, am lovit-o cu palma peste tâmplă. - Îmi pare rău! îmi gâfâi ea în față. Te rog, nu te mișca! Îmi reintroduse penisul în vaginul ei. Ținându-i fesele cu ambele mâini, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]