910 matches
-
căruia i se îngăduie să observe și ceea ce se petrece în culise. Cititorul, spre deosebire de personaj, știe că totul e nu este decât o punere în scenă, cu actori instruiți în detaliu asupra rolului pe care îl au de jucat. Regizorul înscenării este chiar califul, care cedează, pentru o zi, rolul principal unui figurant. Acesta, neprevenit, ajunge să confunde farsa cu propria existență. Abu Hasan se crede adevăratul calif, dar noi știm că este doar un simplu pion pe tabla de șah
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
adevăratul calif, dar noi știm că este doar un simplu pion pe tabla de șah a regelui, care s-a plictisit temporar de rolul jucat de el. Riturile de consacrare regală sunt suprimate și totul se reduce la o simplă înscenare, ceea ce atrage implicit atenția asupra consecințelor suspendării elementelor convenționale ale montării teatrale, situație comparabilă cu cea a unui basm, care, fără de formula introductivă, ar putea trece ușor drept o narațiune realistă. Ni se îngăduie accesul la mecanismele generative ale unei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
vorbește. Mai extins decât cele anterioare, cel de-al treilea și ultimul episod în care Negoiță încearcă a-și valorifica ,,darul’’ de ,,vrăjitor’’, postulează în chip concluziv ,,silogismul’’ ideatico fantastic al nuvelei. Protagonistă este însăși fiica lui 70 vodă, iar înscenarea este magistrală. ,,Studiul’’ consacrat nevindecabilei stări de ,,pandalie’’ prin care trece apriga domniță beneficiază de inegalabila artă epic-descriptivă a scriitorului. Instructiv este a vedea în ce anume constă ,,boala’’ tinerei domnițe și cum este aceasta ,,vindecată’’. De această dată diavolul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
spațiu în care logica timpului cotidian și mecanismele activității diurne sunt deconstruite, raporturile subiective se redesenează și recompun, de fapt, însăși scena pe care se desfășoară. Diversele categorii sociale își dispută întâietatea, dreptul la cuvânt.“ Cafeneaua devine un labirint viu, înscenare a pragurilor care, odată trecute, oferă accesul către natura fluidă, efemeră a orașului. Geamul cafenelei devine filtrul deconstructiv prin care mulțimea, clădirile, străzile ajung să fie privite: el reprezintă, se poate spune, mediul privilegiat al experienței urbane, la fel cum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de memorie, dar, cum spuneam, te prinde mai ușor în laț. Scapi însă, la fel cum scapi de ideile de stânga achiziționate, aproape inevitabil, la pubertate: confruntându-te, la un moment dat, cu zgomotul pe care îl fac și cu înscenarea lor aglomerată. În fine, un al treilea fel de memorie este cea care, dacă înțeleg bine, stă la baza concepției muzeului despre care am început să vorbesc. În ultima vreme, face carieră literară. Este vorba de o memorie privată, a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
la întruniri. Mărturisește însă că trece printr-o etapă nebuloasă, înțelegând treptat și târziu că idealul său e contrazis zi de zi. Partidul se hotărăște însă mai repede și în 1954, în urma unei ședințe care durează 12 ore ("cu o înscenare de groază, incredibilă, care m-a lăsat fără grai..."183), Geo Dumitrescu este exclus. Nouă ani mai târziu, în 1963, este realibilitat și, așa cum notează cu ironie poetul, i se permite "în mod excepțional, favoarea de a plăti cotizația din
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Howard a reușit să se sustragă supravegherii FBI și, câteva luni mai târziu, a fost văzut la Moscova. Iurcenko a revenit în Uniunea Sovietică, fapt ce sugerează că este posibil ca actul său inițial de trădare să fi fost o înscenare, iar el să fi fost trimis de sovietici pentru a induce în eroare serviciile secrete americane sau din alt motiv. Dacă aceasta este situația, pentru a întări autenticitatea faptelor lui Iurcenko sau buna sa credință s-a renunțat la Pelton
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
temutei treceri. Mulțimea se înghesuie la marile predici publice ale Dominicanilor și Franciscanilor, care știu să găsească cuvinte simple ce pot impresiona un auditoriu popular. De altfel, unii nu ezită, pentru a-și impresiona mai profund auditoriul, să recurgă la înscenări specta-inloase. Alții, mai demagogi, ridică pe credincioși împotriva clerului parohial cu care intră într-un război deschis. Unii ajung la o adevărată celebritate, ducînd cu ei mase imense de oameni, atrase de elocința lor sau de reputația de sfinți. Așa
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
tradus în limba germană de Max Hochdorf, va fi pus în scenă de Heinz Goldberg și la Neues Theater am Zoo din Berlin, aici rolurile principale fiind jucate de Conrad Veidt și Else Heim, soția lui Max Reinhardt. Dar ambele înscenări nu vor înregistra decât un succes de stimă. Câțiva ani mai târziu este secretar de redacție și scurt timp director la „Mișcarea literară” (1924-1925), revistă condusă o perioadă de Liviu Rebreanu și la care colaborează E. Lovinescu, Tudor Vianu, Pompiliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
Peripatetician vertical”, lui Anselmus îndeosebi ideile despre ecuația om-singurătate i se cristalizează în timp ce urcă scările blocului până la ultimul etaj, unde se află încăperea sa („acceleratorul de idei”, „reactorul”), „gândurile”, observațiile pe marginea existenței cotidiene fiind „depuse” în caiete speciale. Perspectiva înscenării epice, întemeiată pe o stilizare ludică, este vădit (auto)ironică și parodică, fără a părăsi însă tonalitatea gravă, a unei disperări comprimate. Jurnalul și documentele recuperate în Fragmente salvate (1975-1989), eseurile în formulă epigramatică din aceeași carte, din (Re-)citindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
a autorului în China Nouă, deducerea similitudinilor dintre cele două sisteme comuniste realizându-se astfel în cunoștință de cauză. De un cu totul alt nivel sunt câteva proze ale volumului De la potop încoace (1958). Farsa ...ca scaiul! este o agreabilă înscenare după lecția schițelor lui I.L. Caragiale; maestrul este citat, parodiat, iar cititorului i se face cu ochiul, pentru a nu rămâne neavertizat. Deși concepută „pe linie”, povestirea titulară din culegerea A cincea roată la căruță (1962) își depășește condiția prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
cu amantul acesteia 236. Teatralizarea și politica sentimentelor sunt strategii, care se învață la Paris. Este interesant că pentru doamna Deberle, Hélène inventează un alt scenariu, întrecându-le pe Parizienele de origine 237. Dacă în Bel Ami bărbatul este inițiatorul înscenării delictului, multe personaje feminine ale lui Maupassant surprind prin îndrăzneala cu care își încalcă rolurile, înlăturând ordinea patriarhala a secolului al XIX-lea. Astfel, în nuvelă lui Maupassant Sauvée, baroana de Grangerie se debarasează de soț, provocând un scenariu prin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
autor, regizor, scenograf și actrița pe scena politică, privată și intimă. Pariziana ilustrează împlinirea principiului teatralității într-o singură persoană femeia-spectacol. Faptul că personajul Parizienei captează și captivează vine din capacitatea să de a oferi spectacol. Pasiunea scenei și a înscenării conferă Parizienei un statut complex de teatru în sine. Românul fixează aceste multiple ipostaze ale reprezentării feminine. Punerea în scenă a personajului Parizienei și a sagas-ului ei oferă un spectacol inedit, Pariziana personificând ideea de autoreprezentare a omului în cultura
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
entièrement dans un embrassement" [ibidem, p.85]. Dezgolirea parțială face parte din această tactică: "Alors, elle reparut, plus nue, tendant la gorge... (...) Et n'était-ce pas le morceau de dentelle qui avait glissé?" [ibidem, p.92]. Rougon este conștient de înscenare: "Pourtant, îl n'était plus bien sûr que la dentelle ne se fût pas dénouée toute seule [ibidem, p.93]. 319 "Rougon eut un instant d'homme fort. Îl la briserait quand îl voudrait. N'était-ce pas elle qui le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și a sălii de ședință, era întredeschisă din cauza căldurii înăbușitoare și se putea auzi și chiar zări câte ceva din sală. Când am fost chemat, am văzut mai întâi decorul, montarea acestui proces, scena pe care trebuia să se desfășoare această înscenare juridică. Pe o catedră foarte înaltă, completul de judecată format din trei-patru magistrați, în uniforme militare, cu epoleți strălucitori și multe medalii pe piept de o parte, iar de alta juriști în robele negre, clasice. L-am recunoscut pe colonelul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
misiune, așa am avut de-a face cu un jaf în plină zi, a cărei victimă a fost contabilul, căruia i s-a furat un plic cu 20.000 dolari alte patru plicuri similare nu au fost atinse (jaf sau înscenare? aceasta a fost întrebarea în jurul căreia au avut loc anchete și schimburi de depeșe cu Centrala soldate în final cu recuperarea sumei de la cel atacat...); o altă scrisoare... pierdută și semnată "anonim", găsită în căsuța poștală a ambasadei defăima misiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
exerciții de atenție. Pe măsura creșterii posibilității de a asculta și de a înțelege vorbirea, au fost inițiate activități mai complicate: diferențierea suntelor după articularea afonă, formarea deprinderii de a asculta povești după ilustrații, discuri, participarea la jocuri cu reguli, înscenări, raportarea atenției și a auzului diferențiat la obiectele respective (cum face?, cine face?) arătând și denumind în același timp. Prin toate aceste exerciții s-a urmărit formarea deprinderii de a asculta, de a înțelege, și de a participa la diferite
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
face?, cine face?) arătând și denumind în același timp. Prin toate aceste exerciții s-a urmărit formarea deprinderii de a asculta, de a înțelege, și de a participa la diferite acțiuni. Pentru trezirea interesului au fost folosite metode variate: jocuri, înscenări, în vorbire s-au folosit exemple din viața cotidiană. Pentru dezinhibarea vorbirii au fost folosite imagini viu colorate care să trezească interesul, nu au fost comentate eșecurile, (dacă ceva nu-i reușea nu era criticat, ci i se spunea ,,mai
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
parte la Buitur, la nu știu ce... că aș fi cântat. Da’ eu n-am cunoscut Buiturul, n-am fost niciodată acolo. Da’ a fost destul ca să îmi mai dea 15 ani. Am aflat ulterior că totul n-a fost decât o înscenare în ceea ce mă privește. Am plătit că am fugit de la Cernăuți și m-am afirmat, și trebuia să dea cu mine de pământ... că pe cadavre au pus ei stele pe umăr și au avut salarii mari și funcții. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
atunci la proces îmi ridic ochelarii, că noi eram toți cu ochelari, îl văd că era a patra persoană din fața mea, fac patru pași până la el și cu voce puternică zic: Aurel, totu-i o minciună, o ticăloșie! E o înscenare acest proces! Tare, să audă. Și mă duc înapoi. Milițienii erau probabil mai departe, poate erau și cu mai puțină școală, și nu știau despre ce-i vorba, da’ i-am spus repede și răspicat... Mi-or strigat: Stai în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
canonice este programatic (Anonimus, Lieduri, 1992, premiate de Asociația Scriitorilor din Cluj-Napoca, Ronsete, 1995), reiau simfonic temele fundamentale (iubirea, moartea, timpul) într-o orchestrație ceremonială. Poemele pot fi citite ca niște „cântece împotriva morții”, din ce în ce mai laconice și mai reflexive. Din înscenări fastuoase, cum erau baladele (Starea bizantină, 1983), ele se restrâng la dimensiunea, directețea și dramatismul unui crochiu expresionist sau a unui haiku, fără a pierde, însă, ritualitatea rostirii: „Spală-mă de cuvintele toate,/ce mai rămâne/e pasul în moarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
care bietul popor le-a suferit, egoismul său făcându-l atent doar la propriul beneficiu; doritor de putere, acesta nu ar fi fost capabil de altruismul de a recunoaște că viitorul era al celor mulți și, cum altfel, exploatați. Niște înscenări tipice regimului comunist sunt considerate acte de reparație morală, iar vina acuzaților ar fi atât de mare, încât merită o exclamație cinică: "Nebunie, ca să fii cruțător". Între naivitate și compromis Oare chiar credea Călinescu tot ce scria? Putea un intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
devine astfel problematică. Ce lipsește? În primul rând, orice informație care ar fi putut permite reconstituirea contextului în care a fost produs Raportul șefului serviciului de pașapoarte, pe care-l reproduc în continuare. În luna noiembrie 1988, avusese loc o înscenare a Securității care trebuia să justifice retragerea pașapoartelor eliberate pe numele meu și al soției mele. La acest episod face aluzie "nota" șefului Securității (reprodusă la sfârșit). Conform reglementărilor atunci în vigoare, pașapoartele nu se aflau în posesia noastră, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
numele primei-secretare a județului, scrisoare semnată de un oarecare Dupont (Dumont? Duval?) care pretindea a ști ca voi veni în Franța pentru a mă pune în serviciul unei instituții ostile statului român. Nu merită să insist aici asupra detaliilor acestei înscenări ridicole, al cărei rost pare la prima vedere obscur: de ce ar fi avut nevoie Securitatea de un asemenea procedeu aparent sofisticat, dar cusut cu ață albă? Nu mă așteptam să găsesc un răspuns la întrebare în dosar, însă o copie
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
avut nevoie Securitatea de un asemenea procedeu aparent sofisticat, dar cusut cu ață albă? Nu mă așteptam să găsesc un răspuns la întrebare în dosar, însă o copie a scrisorii denunțătoare ar fi trebuit totuși să existe. Pe atunci, semnificația înscenării îmi părea clară: "Franța", "Bourdieu" trebuiau să creadă nu că aș fi persecutat politic, ci că incidentul se datora denunțării de către un francez a intențiilor mele necurate. Finalul scrisorii era semnificativ în acest sens: se mira francezul respectiv de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]